Criticul de arta Oana Tanase este deja un nume si un condei din ce in ce mai des intalnit in spatiul artelor plastice din tara noastra. Ca orice reprezentant al generatiei tinere, ea nu doar observa fenomenul, ci participa implicit la definirea lui, propunand o perspectiva noua si, de ce nu?, curajoasa din care ar trebui sa privim de acum inainte artistul si actul artistic.
- Din ce in ce mai multi artisti tineri vor sa coboare din turnul de fildes incercand sa abordeze, nu de putine ori intr-un mod vizibil pragmatic, actul artistic. E bine, e rau?
- Imi place sa cred ca paradigma artei contemporane este una care, intr-un fel, anuleaza, exclude imaginea/mitul turnului de fildes. Situatia s-a schimbat nu doar de ieri pana azi: artistul contemporan, vrea sau nu, este unul mult mai angajat; nu cred ca izolarea in atelier mai poate fi privita in cheie romantica, ci mai degraba ca derapaj. E putin riscant a spune ca pragmatismul vietii cotidiene vine sa maculeze actul artistic, desi, cu siguranta, se vor fi gasind si astfel de exemple.
- Din punctul tau de vedere, al criticului tanar, se schimba peisajul plastic actual? Spre ce se indreapta el la noi, dar si in spatiul european?
- Peisajul nostru urmeaza intru catva pasi similari celor din tarile vecine: nu vreau sa imbratisez iar si iar cu entuziasm Estul, dar cred ca, dupa acea prima miscare de spadasin executata in anii '90, acum se creeaza contextul unei reveniri in forta pe scena internationala. Sa fie aici vina pozitiva a unui bagaj acumulat de-a lungul atator ani de iarna si inghet, sa mai functioneze inca un soi de privire a celorlalti amprentata de exotism - nu stiu, la fel cum nu stiu cu precizie nici catre ce ne indreapta. Ezit sa-mi construiesc scenarii ale viitorului apropiat, caci mi-as taia singura surpriza ori poate mi-as crea chiar deziluzii.
- Un tanar artist ca Gorzo spune ca el poate trai din arta pe care o face. Ca el or mai fi cativa, dar in general crezi ca un tanar artist de astazi e mai interesat de latura financiara a actului artistic decat inainte?
- Nu-mi plac statisticile de acest gen. Le doresc tuturor sa reuseasca sa-si construiasca confortabilitatea fara a face concesii ori compromisuri. Exista deja cativa artisti care isi pot permite nu luxul, ci fireasca bucurie a lucrului in atelier dincolo de grijile financiare si asta este minunat. Daca resursele unora se datoreaza succesului de piata, unul deloc usor construit, ale altora vin din planificarea mai mult sau mai putin sistematica a unor rezidente de lucru, onorate, in strainatate, ori a accesarii unor granturi artistice internationale.
- O intrebare particulara: asistam cumva la o usoara vrie artistica?
- Traduceti aici vria artistica drept acrobatie nebuneasca? Asistam, e drept, la o efervescenta interesanta, datorata unei generatii care a absolvit in jurul lui 2000, care s-a straduit sa inlocuiasca batranicioasele lamentari cu ceva constructiv si care se bucura acum, in sfarsit, de parghiile unui sistem diferit. Faptul ca exista MNAC, plus doua-trei asociatii ori fundatii puternice si dinamice, care au declansat si inca elaboreaza si sustin evenimente de arta contemporana internationale, pentru a numi aici Perifericul din Iasi si Asociatia Vector, Fundatia Plan B din Cluj, iar in Bucuresti Asociatia Galeria Noua, Fundatia Culturala META si Bienala Internationala a Tinerilor Artisti, artphoto si Bucharest Biennale, plus doua-trei centre de rezidenta artistica precum Sinaia ori Avrigul, plus o serie de galerii private, care dincolo de promovarea locala a tinerilor artisti prin expozitii si activitati editoriale deja ies pe piata internationala, in cadrul unor targuri specializate si speciale conteaza urias de mult pentru procesul de normalizare a peisajului artistic local si, credeti-ma, uneori chiar ne si atrage invidia favorabila a celorlalti.
- Esti un tanar curator si critic de arta, foarte activ, extrem de mobil in peisajul artei contemporane. Difera institutia curatoriatului de la noi de cea din strainatate? De fapt, cum arata aceasta institutie la noi, care ii sunt lipsurile si castigurile?
- Fara a mai relua aici discutia privitoare la distinctia curator/custode/muzeograf si fara a mai insista asupra faptului ca pozitia de curator de arta inca nu este inscrisa in nomenclatorul meseriilor noastre, cred ca e cumva prea pretentios sa vorbesti la noi despre o institutie a curatoriatului. Exista, desigur, tentatii, tatonari si, in randul celor tineri, cativa actori semnificativi, parte dintre ei autodidacti, altii reintorsi in tara dupa stagii de pregatire ori rezidente internationale. E adevarat, deocamdata lipseste un program similar - daca pot spune - celui din Amsterdam, De Appel, ori celui din Stockholm, Konstfack Critical Writing and Curatorial Practice. Astfel de pachete educationale pot sa-ti ofere o buna trambulina in cariera viitoare, adaugand totodata consistenta unei carti de vizita; cu toate acestea sunt si zvonuri, indicii cum ca multe dintre sistemele educationale actuale ar suferi anumite disfunctii. Sunt insa colegi de-ai mei care au absolvit cursurile postuniversitare londoneze, spre exemplu Simona Nastac, care a incheiat masterul de curatoriat la Goldsmiths University, si Raluca Voinea la Royal College of Art, plus altii care au avut sansa unei practici in muzee prestigioase ori laboratoare de cercetare (vezi Raluca Velisar, Mihnea Mircan, Cosmin Costinas, Alina Serban, Stefan Tiron), a caror rigurozitate, rezistenta si abilitate le sunt astazi recunoscute nu doar in tara, ci si in demersurile lor peste hotare. Cu toate acestea, consider ca pentru acest domeniu nu sunt suficiente doar instrumentele teoretice si exercitiul practic; este nevoie si de chemare si de multa experienta, in masura in care curatorul nu este nicidecum cel care ambienteaza un spatiu dat ori gasit cu lucrari, nu este doar producatorul unui show, ci este mai ales comunicatorul unui discurs, al unui set de probleme/concepte ori reflectii personale catre care-l conduce, intr-un fel, maturitatea. In absenta unei astfel de abordari, totul poate ramane doar in zona eseului, interesant si el cateodata.
- Dar in ce te priveste, cum stau lucrurile?
- In ce ma priveste, in vara anului trecut am revenit de la Leipzig, dupa aproape un an si jumatate de practica curatoriala in cadrul Muzeului de Arta Contemporana (GfZK): cu sprijinul Kulturstiftung des Freistaates Sachsen, institutia a initiat inca din 2002 o bursa adresata tinerilor curatori din tarile est-europene, practica lor in interiorul muzeului fiind menita sa conduca, pe de o parte, la un schimb de experienta si la o colaborare, chiar pe termen lung, in beneficiul ambelor parti. Va pot spune ca odata ajunsa acolo am reevaluat micile mele exercitii curatoriale independente anterioare, intelegand mai ales care sunt diferentele atrase de sistemul institutional de lucru. Cred ca atunci cand, in noiembrie 2006, mi s-a formulat invitatia de a face parte din echipa Muzeului National de Arta Contemporana, si aceasta practica a fost avuta in vedere.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
