Povestea tanarului Hypa, caremerge la Alexandria sa studieze medicina si teologia si devinecalugar crestin se petrece in secolul al V-lea. Intr-un cadru maiamplu, cartea este de fapt o descriere o extinderii puteriicrestine: un fel de istorie critica ce puncteaza distrugerile sibarbarismele pe care le-au produs crestinii in incercarea de a seafirma, daramand vestigiile culturii romane.
"Azazel, ingerul raului" este unroman, actiunea se petrece in Egipt, iar autorul ei este musulman -de unde si scandalul imens pe care l-a produs viziunea lui extremde critica si virulenta la adresa culturii crestine.
Scriitorul egiptean Youssef Ziedaneste profesor de filosofie islamica si director al departamentuluide manuscrise al Bibliotecii din Alexandria. A semnat pana acum unimpresionant numar de studii si eseuri de specialitate. In 2008, apublicat "Azazel, ingerul raului", titlu incununat cu prestigiosulpremiu international Booker pentru romanul arab. Aparitia cartii astarnit vehemente polemici si critici, indeosebi din parteamediilor clericale ale Bisericii Ortodoxe Copte si a cercurilorortodoxiei orientale, care au vazut in aceasta scriere literara ointruziune nepermisa din partea unui autor musulman in teritoriulteologiei crestine.
Premisa de la care pornesteYoussef Ziedan in structurarea romanului sau este diferita de aunor predecesori precum, de pilda, Umberto Eco (Numeletrandafirului), Amin Maalouf (Periplul lui Baltazare), JoséSaramago (Istoria asediului Lisabonei) sau, mai de curand, DanBrown (Codul lui Da Vinci).
Prin testament, am lasat caaceasta carte sa fie publicata postum. Ea este o traducere, facutacu toata migala de care am fost in stare, dupa manuscrisele pepergament descoperite in complexul arheologic aflat in nord-vestulorasului sirian Alep, care se intinde pe o suprafata de treikilometri patrati, nu departe de anticul drum de legatura intreacest oras si vechea Antiohia, ale caror origini se situeaza inprotoistorie. Drumul este pietruit si se crede ca ar fi ramasita aultimei parti din faimosul Drum al Matasii, intins intrefruntariile extreme ale Asiei si Marea Mediterana. Textele desprecare vorbesc sunt caligrafiate in siriaca veche sau aramaica sis-au pastrat intr-o stare surprinzator de buna, cu toate ca au fostelaborate in prima jumatate a secolului al cincilea dupa Hristossau, mai exact, in urma cu o mie cinci sute cincizeci si cinci deani. Regretatul si respectatul parinte William Khazari, care asupravegheat personal sapaturile arheologice, gasindu-sifulgeratorul sfarsit la mijlocul lunii mai a anului 1997, eraconvins ca secretul bunei conservari a manuscriselor se explicaprin calitatea deosebita a pieilor pe care acestea fusesera scrise,ca si prin cerneala folosita - una dintre cele mai rare si maiscumpe la vremea aceea. Intrucat ma priveste, cred ca la aceasta acontribuit in buna masura si lada de lemn ferecata in care autorul,calugarul egiptean Hiba, le-a asezat spre a le apara mai bine deprimejdiile si tulburarile vremurilor. Tot parintele Khazari credeaca aceasta ladita de lemn incrustata cu decoratiuni de aramaintarsiata a stat nedeschisa vreme de secole, ceea ce mie mi-aintarit credinta ca raposatul, odihneasca-se in pace, nu cercetaseindeajuns de amanuntit continutul cutiei, temandu-se, poate, sasepare pergamentele intre ele, spre a le feri de distrugere, caciatunci nu se cunostea, inca, tratamentul chimic al manuscriselor.Altfel nu poate fi inteles de ce nu a luat in seama sau nu aremarcat adnotarile facute cu un condei de plumb, in limba araba,pe marginea unora dintre foile de pergament, probabil prin veaculal cincilea al Hegirei islamice. Din cercetarea acestora, am ajunsla concluzia ca ele apartin unui preot sau calugar arab din ordinulcrestin al nestorienilor si care, dintr-un motiv nestiut, nu isinotase numele. In traducere, am pastrat, reproducandu-le in subsol,unele dintre aceste marginalii, despre care as spune ca, prin ceeace comunica, sunt deosebit de sensibile. Le-am ignorat pecelelalte, pe care le-am considerat inca si mai grave princonsecintele sau interpretarile lor posibile. De altfel, laincheierea ultimului pergament, necunoscutul cleric scrisese acestecuvinte: "Voi da inca o data aceasta comoara in straja pamantului,caci vremea pentru a fi aflata inca nu a venit".Mi-au trebuit sapteani pentru a incheia traducerea din siriaca in limba araba simarturisesc ca am regretat si imi pare rau si acum pentru ce amfacut, legandu-ma sa tainuiesc aceasta talmacire pana cand voitrece in lumea de dincolo, lucru nu prea indepartat, daca se au invedere varsta si slabiciunea care m-au ajuns si care imi spun ca seapropie ceasul sortit pentru trecerea in nimicnicie. Povestea estescrisa pe intinsul a treizeci de pergamente, acoperite pe ambelefete, cu un condei gros, asa cum sunt scrise marea parte a texteloraramaice care folosesc alfabetul numit chaldeean si in care au fostfixate si cele dintai versiuni ale Sfintelor Evanghelii. M-amstraduit sa adun toate informatiile care ar fi existat despreautor, preotul sau calugarul Hypa, sau Hiba, dar stradania mi-afost in zadar, caci nici in izvoarele istorice pe care le-amcercetat si, cu atat mai putin, in cele apropiate de zilele noastrenu am gasit nimic, de parca Hypa n-ar fi existat atlfel decat inpovestea pe care o am in fata. Limpezimea scrierii mi-a usurat inbuna masura efortul, eliberandu-ma de teama si tulburarea care macuprind ori de cate ori ma aflu in fata unor texte datand dintr-oasemenea epoca timpurie. Nu pot sa nu aduc aici multumirile melerespectatului carturar si erudit care a fost staretul manastiriisiriace din Cipru, pentru pretioasele indrumari si indreptari pecare mi le-a oferit pe toata durata traducerii, mai ales catpriveste redarea corecta a unor termeni teologici cu care suntfamiliarizat mai putin. Nu sunt foarte convins ca versiunea de fatain limba araba este intrutotul fidela frumusetii si straluciriitextului siriac, stiut fiind ca, de la inceputurile sale, aceastalimba s-a remarcat prin bogatia semantica si prin stil si grafie.Iar cele scrise de calugarul Hypa sunt un adevarat monument deelocinta. Am petrecut multe si indelungate ceasuri de noapteaplecat asupra frazelor sale cizelate cu maiestrie, muzicalitate sisubtirime lingvistica, dovedind profunda cunoastere de catre autora limbii in care a scris. Fiecare sul de pergament a fostconsiderat ca un capitol de sine statator, chiar daca diferentelede intindere intre unul si altul sunt, de multe ori, remarcabile,si am dat fiecaruia un titlu imaginat, pentru o mai usoara lecturaa acestei traduceri care vede pentru prima oara lumina tiparului.Din acelasi motiv, mi-am permis sa folosesc toponimicelecontemporane in locul celor folosite de calugarul autor, lasand,insa, neatinse denumirile care s-au pastrat, ca atare, pentrusemnificatiile lor istorice, precum Niceea, care se afla, astazi,in Turcia, fiind numita Iznik, sau vechiul nume de Uruslim pentruIerusalim. In cazurile acestea, am preferat sa pastrez denumireaoriginala, fie pentru ca de ea se leaga Sinodul ecumenic care s-aintrunit aici in anul 325 pentru a condamna erezia arianistaimpotriva dreptei credinte a ortodoxiei, fie pentru evenimenteleistoriei religioase crestine, in al doilea caz. Acolo unde vechiledenumiri nu au o relevanta recunoscuta, le-am mentionat ca atare,dar insotite, pe cat posibil, de corespondentele lor actuale,pentru a evita eventualele confuzii. De asemenea, am inregistratcorespondentele cronologice intre datele mentionate de autor,conform calendarului copt, si cele contemporane, precum siadnotarile marginale pe care, acolo unde a fost cazul, le-amcompletat cu scurtele noastre comentarii despre faptele sauevenimentele relatate. Traducatorul, Alexandria, aprilie2004
Pergamentul I Precuvantare lascriere
Miluieste-ma, Doamne, dupa maremila ta si dupa puterea indurarilor tale! Tie, Doamne, siparintilor nostri urcati la Ceruri va cer milostenie si iertare,caci imi stiti ratacirile si slabiciunea credintei! Mainile mi secutremura de infricosare, iar sufletul si inima mi se tulbura pestepoate, stiind multa rautate si pacatele cate sunt ale vremuriloracestora. Numai tu, preamilostive si preaslavitule, ai la stiintacum am dobandit pergamenturile acestea in locurile si partile carese afla la Marea Moarta si pe a caror fata am asternut simtirile sizbaterile inimii mele si mi-am scris fierbinteala rugilor inaltatespre tine in schivnicia si in singuratatile mele, ca sa fie numeletau laudat pe Pamant, precum este laudat si marit in Cerurile celede sus. Am insemnat, Doamne, toate chemarile cu cate te-am chemat,ca, dupa moartea mea cea lumeasca, sa se faca rugaciuni murmuratede robii tai, monahii, monahiile si sihastrii din toate locurilepamantului si din toate veacurile care vor fi. Ce, venind ceasul saimplinesc toate acestea, de adanca mahnire si indoiala am fostcuprins, caci cum sa spun ce cu gandul nu am gandit si cu fapta sama las tarat la vale pe povarnisul pacatului si al plangerii?Auzi-ma, Doamne, si ma mantuieste pe mine, robul tau preacucernicsi ratacit, Hypa calugarul, Hypa doctorul, Hypa strainul, precumm-au numit si ma stiu oamenii traitori in acest taram alsurghiunului meu. Iar adevaratul meu nume numai tu, Doamne, il stiisi lumea din locurile bastinii mele. O, de nu m-as fi nascut si deas fi murit, mai degraba, in vremea prunciei mele cea fara deprihana, sa ma bucur de milostenia ta cea fara de margini!Iarta-ma,Iertatorule, pentru cele ce am savarsit fara de voia mea. In slavasi inaltimea ta cereasca tu stii taria cu care ma asuprestevrajmasul meu si al tau, Azazel, poruncindu-mi fara incetare ascrie despre cele vazute la zilele vietii mele. Dar cat sa tinaviata aceasta ca sa povestesc toate cate mi s-au aratat si pe carecu ochii mei le-am vazut? Apara-ma, Mantuitorule, de vicleniile luisi de multa trufie care-mi impovareaza fiinta, caci inca nu amobosit a astepta semnele tale care nu au venit si nu m-am indoit simi-am pastrat nesmintita credinta. Tu, stapane al maririi si slaveiceresti, trimite-mi un semn al puterii tale, caci il voi sorbiinsetat si supus. Nu ma parasi si nu ma da pierzaniei, Doamne!Vezi-mi sufletul cum sta atarnat intre ratacirile blestematuluiAzazel si ratacirile mele launtrice, din clipa in care Marta s-adepartat de mine, lasand intreaga maretie a launtrului meu sa seinece precum corabia in furtunile marii.tie ma rog, Doamne, noaptede noapte, mai inainte de a plati vama somnului, caci m-ai harazitpe mine intelesurilor ascunse si viselor. In somnul noptilor mele,pogoara asupra mea semnul milostivirii tale netarmurite, sa-milumineze calea, da-mi semnul acesta in somn, daca nu mi l-ai daruitin trezie. Iar de va sa-mi poruncesti a nu scrie, asa va sa fac side ma vei parasi singuratatilor mele, voi scrie, caci ce altcevasunt eu, Doamne, decat fulgul ratacit in suflarile vantului si panape care o tin cu slabiciunea din mainile mele spre a insemna toatecele prin care m-am petrecut si toate impotrivirile la ispita si lalovirile date mie de acest Azazel? Ce sunt eu, in afara de robultau cel netrebnic si in afara de Marta…Iarta-ma… Iarta-ma…Iarta-ma… In numele Dumnezeului celui trufas purcedem a scriedespre cele care au fost si care sunt in trecerea vietii mele,zugravind toate cate s-au petrecut jur-imprejurul meu si cate matulbura si ma inspaimanta. Aceasta este o istorie al carei sfarsitnu il stiu, dar care s-a inceput la leatul 146 dupa calendarulMartirilor, adica 431 de la nasterea lui Hristos. Este anulblestemat in care s-a savarsit afurisirea si alungarea veneratuluiepiscop Nestor, zdruncinandu-se prin aceasta temelia Bisericii. Asvrea sa scriu despre frumoasa Marta si despre chinurile care ne-aulegat, despre Azazel vicleanul si blestematul. Poate voi scrie sidespre staretul acestui schit in care ma aflu fara a-mi gasi paceasufletului, ori despre intamplarile petrecute in vremea de dupa ceam plecat din tara mea aflata in partile Asuanului, in Egiptul desus, udat de apa Nil care izvoraste din palmele zeilor si dinceruri, precum cred satenii din partea locului. La fel am gandit sieu la vremea celei dintai tinereti, pana am aflat adevarul lascolile de la Hamadi, Akhmim si, in urma, la Alexandria si ampriceput ca Nilul acesta este o apa curgatoare ca toate apelecurgatoare, ca toate lucrurile sunt asemenea tuturor lucrurilor, cadeosebirile dintre ele sunt doar rod al inchipuirilor, gandurilorsi credintelor noastre. De unde si cu ce sa incep? Caciinceputurile sunt tulburi, se intrepatrund si mi se involbureaza inminte. Intaiul meu dascal, Sirianos, avea obiceiul a spune cainceputul nu este altcumva decat izvodire a inchipuirilor ferecatein noi. Inceput si sfarsit alcatuiesc doar o linie nesfarsita ori,poate, doar o foaie alba precum aceasta pe care, in clipa de fata,imi astern gandurile, scriindu-le. Viata toata si haurile de sus side jos sunt aidoma unui cerc in care sfarsitul se intoarce faraodihna la inceputul din care purcede si cu care se contopeste,alcatuind Totul. Nu se afla inceput adevarat si nici sfarsitadevarat nu se afla, ci doar rotire care se urmeaza intre trepteleei, legate, amestecandu-se, ramurindu-se, nestatornicie niciodatagoala si niciodata plina. Ce este Unul se largeste asemeneacercului si se topeste in altceva care este tot Unul, spre aalcatui, impreuna, alt cerc si, din acesta, alt cerc, cercuri careau chipul vietii pe care pieirea o intoarce la obarsia sa. Cum pot,vai mie, a scrie acestea? Cuget in sinele meu ca cercurile de carevorbesc se invart, mai degraba, sub fruntea si sub tamplele mele,neostoindu-se decat in ceasurile de somn si de vis, dupa cum, intrezie, aducerile-aminte naboiesc in sufletul meu, vlaguindu-ma.Aducerile-aminte-vartejuri intr-o necontenita rotire, poruncindu-misa le inviu cu pana. De unde, dar, sa pornesc istorisireaaceasta?Voi porni de la clipa, de la clipa in care ma aflu intrecei doi coti ai chiliei mele, mai ingusta decat sarcofageleegiptene.Iata peretii ziditi din piatra adusa din partile locului.La inceput, au fost albi, dar insa culoarea de altadata s-a ofilit.Usa ingusta, din lemn, fara nicio incuietoare, da spre pridvorullung care trece pe dinaintea celorlalte chilii. Nu se afla in acestsalas decat o scandura pe care ma dau somnului, acoperita cu treipoclade de lana care-mi slujesc de asternut si de invelitoare. Euinsa sunt deprins a dormi asezat in capul oaselor, precum calugariiegipteni.In coltul stang, dimpotriva usii, sta un soi de masuta maimult scurta si mai mult joasa, pe care imi tin calimara si opaitulvechi, cu un sambure de lumina saraca si tremuranda, iar submescioara mi-am asezat pergamentele cele neincepute si pe celeingalbenite a caror slova a fost stearsa de trecerea vremii.Alaturi, deslusesc desaga cu coji de paine uscata, urciorul cu apa,chiupul cu ulei de ars in opait si cartile, vegheate de icoanaSfintei Fecioare, zugravita pe lemn. Mult imi place sa privescacest chip al Fecioarei si Mamei!In ungherul lipit de usa, amasezat cufarul impodobit cu legaturi de arama, daruit mie, plin decurmale, de un om instarit de la Tyr, drept multumire ca illecuisem de o pantecaraie care il chinuia si ca pomenire de binepentru acel Ipocrat care a indraznit sa scrie, invatandu-l pe omtainele tamaduirilor. Oare tot Azazel il va fi ispitit sa facaaceasta? De va fi sa duc la bun sfarsit cele incepute acum, lavreme de noapte, va sa ascund totul in cufarul meu de lemn, alaturide sfintele Evanghelii si de scrierile cele oprite, spre a leinmormanta sub pardoseala de marmor de la portile manastirii,zavorandu-le apoi, cu pamant. In chipul acesta, va sa las aici oparticica din mine, mai inainte de a purcede in calatoria cea de peurma, cand se vor fi implinit cele patruzeci de zile de lainceperea sihastriei si a acestei istorii pe care nimenea nu o stiesi nu o va sti. Chilia mea este randuita la catul cel mai de sus alzidirii manastiresti, fiind una dintre douazeci si patru altechilii cate sunt in totul lor tot.Iar intre acestea se aflaincaperi zavorate, proviziile de grau si locuri de rugaciune. Lacatul de jos sunt bucataria si trapeza si arhondaricul cel larg siincapator. Iar calugarii manastirii sunt douazeci si opt la numarullor, impreuna cu alti douazeci de novici slujitori pana la tundereaintru cinul calugaresc. In Biserica mare, slujeste un popa care afost pastor al credinciosilor vietuitori pe dealurile din preajmasi a fost adus sa tina loc vremelnic inaintasului sau, trecut lacei drepti cu niste ani mai in urma.stiu ca ridicarea in calugariese savarseste la Biserica de la Antiohia, de care si manastireaaceasta tine. Este scris ca preotii sa aiba dezlegare la a-si lualor neveste ca sa se ingrijeasca de ei si ei sa doarma cu ele, darnoi, monahii, suntem tinuti a dormi singuri si mai in toate noptilestand asezati, dar nu intinsi, ca mai mult nu dormim, ca sa nuincurcam sirul rugaciunilor si al canoanelor cate sunt. Staretulare salas aparte, mai incapator si impodobit la colturi cu stalpide li se zice, asijderea, si coloane, care au fost cioplite lavremea romanilor, fiind mai intai inaltate in curtea mare alacasului sfant. Chiar langa staretie este Bisericuta in care senevoiesc in rugaciune calugarii in tot timpul, afara de zileleinsemnate si sarbatori, cand sunt primiti in Biserica mare, cea cudoua porti, una spre manastire si alta spre dealurile de dincolo deziduri, de parca ar fi doua Biserici, nu una, caci noi ne rugamintr-o parte, iar mirenii in alta, cand vin la slujbe, ramanand sipe din afara de multa inghesuiala care se face. Pot zice ca aceastachilie a mea este cercul mic, dinlauntru, al cercului mare careeste manastirea pe care o numesc lumea mea si pe care am indragit-odin ziua in care i-am pasit peste prag fara a o mai parasivreodata, caci in ea am aflat pacea pe care mi-am dorit-o incainaintea intrarii mele aici. Am venit de la Quds… De la Salim,Herusalem, Uruslim, Ierusalaim, Elia, Casa Tatalui… Multe nume apurtat cetatea preasfanta in care am petrecut un numar de ani, panacand vrerea Celui de Sus si povata lui Nestor m-au indreptat catrelocul acesta. Daca preafericitul Nestor m-ar fi oprit cu el laAntiohia, spre a-mi sfarsi acolo zilele vietii, ar fi fost mai bunlucru. Dar insa el mi-a pus in mana indreptare catre staretulmanastirii, iar inscrisul il pastrez si la ziua de azi, sub pernade capatai.Cand au fost toate acestea? Uruslim… Ierusalaim… Cedeparte imi pare acum cetatea aceasta, cum departate sunt si zilelepe care i le-am daruit si care, precum visul, doar o clipita aulucit pe cenusa vietii mele, spre a se stinge, apoi, tot ca visul.De ce s-au trecut toate? Lumina credintei care mi-a alungatintunericul dinlauntru, faclia pacii care mi-a indulcit lungasinguratate, zidurile primitoare ale chiliei acesteia… Se vadestrama, oare, tristetea care imi invaluie sufletul? Imi va fi datsa mai ascult vreodata vesti bune de la Efes, unde s-au ridicat cutotii, tagma preoteasca cu episcopii, asupra binecuvantatuluiNestor, ingenunchindu-l? Vremea a vremuit peste mine, lasandu-maindurerarii si indoielii. Care va fi datul parasitului Nestor pecare il stiu de la Uruslim, pe cand nu era decat preot si nu fuseseridicat in scaun de patriarh la cetatea Constantinopolea? Zileramase in urma, ani dupa ani prin care locurile, cetatile si totioamenii lor s-au schimbat, perindandu-se tot mai departe, cufundatidin ce in ce mai strafund in palpairile amintirii? Dar am fost,oare, cu adevarat, la Ierusalim?
Pergamentul II CasaTatalui
Tin bine minte chindia acelei zilecand am pasit in Uruslim prin daramaturile ramase din vechea poartaa Sionului. Dupa indelunga ratacire prin satele iudeilor dinPalestina si din Samaria, imi lasam, in sfarsit, deoparte toiagulcalatoriei. Sa tot fi avut pe atunci treizeci de primaveri dintr-oviata scursa in zbuciumari sufletesti si trupesti pe pamant si princeruri si obosit de cititul slovelor asternute in carti. Am intratin cetate cu pas tremurat, sprijinindu-ma de aerul incins al aceleiluni de Abib, iar in apropiere de Biserica Invierii m-am pravalitin praf, rapus de arsita si de truda. Oarece pelerini aflatiprimprejur m-au purtat in umbra Bisericii, lasandu-ma in grija unuipreot care nu si-a putut infrana rasul afland ca, fiind calugar,eram, pe deasupra, si medic.- Dupa straie ti-am cunoscut rangul,dar ameteala ta nu m-a lamurit ca mai esti si doctor, mi-a zis, cubunatate, intrebandu-ma, apoi, care imi este numele.- Hypa imizice.- Te afli in trecere ori ca sa ramai printre noi, cuvioase?-Mai intai, am venit ca peregrin, pe urma cum va fi voia Celui deSus.Trei ani am petrecut asa, colindand si cunoscand locurilesfinte si implinind, in chipul acesta, povata preacucerniculuiHariton, care iesise din lume spre a se darui schivniciei intr-opestera din partile Marii Moarte si care, cand a plecat, mi-agrait: "Fiule, asculta-mi povata ce-ti dau. Sa nu intri in Uruslimde cum vei fi pus piciorul in Palestina. Nu pasi in cetate decatdoar cand sufletul si inima ta vor fi gatite pentru aceasta". Caci,ce alta este pelerinajul decat calatorie ajutatoare si cautatoare asfinteniei care se afla in suflet asemenea juvaerului? Pasii m-aupurtat pe urmele lui Iisus si ale ucenicilor Lui, zile sianotimpuri am ratacit pe cararile Lui, stiute din carti si dinSfanta Scriptura. Am fost la Cana, nu departe de Nazaret, si amtrait miracolul cel dintai pe care Hristos l-a savarsit facand dinapa vin bun pentru veselirea nuntasilor, am fost la Nazaret dar nuam aflat nicio dovada a trecerii si a faptelor Lui, nicio casaramasa pe temelii spre a povesti despre vremea aceea. Si m-amabatut catre alte lacasuri si locuri pomenite la Scriptura, insfintele carti si in Psalmii adevarati precum si in cei carora, lazilele noastre, li se spune apocrifice. De multe ori, in acelecalatorii ale mele, m-au incercat indoielile, visele mi-au fosttulburate de zbucium, astfel scurgandu-se trei ani de pribegieinfrigurata, pana cand a fost noaptea prealuminata in care, invisul meu, l-am vazut pe Iisus Hristos poleind cu lumina albainaltimile cerului si vorbindu-mi in graiul lui aramaic: "De macauti pe mine, mielule ratacit, lasa in urma sufletul tau,intoarce-ti fata de la cei morti si vino la Ierusalim sa ma vezi sisa capeti viata". Imi vorbise din inaltimea crucii lui si nimeni nuera, in afara de noi, prin pustiul acelor locuri.In zorii zileicare a urmat dupa aceasta vedenie, am apucat fara zabava drumulIerusalimului, cu inima tremuranda si cerand Domnului sa ma curetede malul putred al indoielii, sa reverse impacare si pace pestesufletul meu si dreapta credinta si lumina credintei in inima mea.Pe calea dinspre Sidon, unde primisem chemarea, si Uruslim, undegandeam sa raman pentru tot restul vietii, n-am poposit decat vremede doua ceasuri, in crucea noptii, incercand sa atipesc sub coroanaunui copac, dar stradania mi-a fost in zadar, caci iarasi am vazutsemne urmandu-se unul pe altul in ochii mei cei launtrici:Mantuitorul pe cruce, in chinurile martirajului sau, bocetelePreasfintei Mama-Fecioara, vocea tunand in desert a Botezatorului…Nu am pus geana pe geana in noaptea aceea. Pe la pranzul cel mare,am intrat in Ierusalim pe drumul care vine dinspre Samaria, ducandin suflet aceeasi povara a instrainarii care ma cuprinde ori decate ori intru in forfota cetatilor celor mari. Sub zapuseala greasi prin forfota multimii galagioase, m-am indreptat catre BisericaInvierii, strecurandu-ma prin bazare, pe langa multimea de case,printre calugari si preoti, negutatori si oameni de toatesemintiile lumii - arabi, siriaci, greci, persieni si multi altiivorbind graiuri pe care nu le stiam si nu le intelegeam. Cata vremeratacisem prin satele Palestinei, uitasem de zumzetul si defojgaiala orasului si m-am grabit sa-mi gasesc adapostul silinistea langa zidurile Bisericii cu usile larg deschise. Atuncim-am simtit fara vlaga, din pricina foamei, a trudei, aindelungatei sederi in ruga fierbinte. Povara desagei mele indesatecu carti si cu suluri de papirus m-a zdrobit dintr-o data, iarmintea mi-a fost cuprinsa de ceata si, cand m-am trezit, eram infata preotului care ma ingrijea. Zilele urmatoare le-am petrecut,ca oaspete, printre calugarii manastirii. Nu pot zice ca nu mi-auaratat buna prietenie si ospetire, dar nu m-au slabit,intrebandu-ma despre locurile pe care le strabatusem, despreprimejdiile intampinate pe drum ori daca am intalnit in cale vreofata sfanta si daca m-am inchinat la mormintele dreptilor raposatiintru Domnul. Erau doritori, mai cu seama, sa afle despreAlexandria egipteana si am dat raspuns fiecaruia, dupa starea sirangul sau, caci se galceveau intre ei, imbulzindu-se saintrebe.
Fragment din romanul cu acelasititlu, in pregatire la Editura Trei, colectia Fiction Connection.Traducere din araba si prefata de Dumitru Chican.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
