Niculae Gheran
Arta de a fi păgubaş
IV- Bordel nou cu şteoarfe vechi
Editura Pallas Athena
Încă un volum al savuroaselor amintiri ale octogenarului Nicolae Gheran. Pe primele trei cărţi ale ciclului Ioana Pârvulescu le situa în pitorescul balcanic Anton Pann – Ghica. Dacă în acele volume apare lumea de la ultimul război şi deceniile care au urmat, „Bordel nou...” începe cu revoluţia din decembrie 89 şi se încheie mai ieri. Personaje cunoscute şi mai puţin cunoscute, uneori cu numele uşor modificate (sugestivul Silviu Borcan, de pildă) abundă în cartea savuroasă, numai dialog şi probleme pe care le recunoaştem cu toţii (exemplu – milionul de euro daţi pentru o frunză care să ajute la promovarea brandului de ţară). „E dificil să scrii despre actualitate, fără să ai distanţa impusă de istorie – afirmă Niculae Gheran. Singura soluţie era să scad valoarea memorialistică a lucrării în favoarea ficţionalizării realităţii – ceea ce în literatură se numeşte transfigurare artistică.”
Nathan Filer
Şocul căderii
Editura Trei
Traducere din engleză de Mariana Piroteală. Roman laureat al Premiului COSTA Book of the Year 2013. „Un portret extraordinar al prăbuşirii unui tânăr în abisul bolii mintale. Un roman curajos şi remarcabil semnat de una dintre cele mai promiţătoare voci ale ficţiunii contemporane.” Autorul este scriitor şi lector de Creative Writing la Universitatea Bath. A făcut muncă de cercetare în secţia de psihiatrie a Universităţii Bristol şi a lucrat ca asistent medical în spitale de psihiatrie. A scris pentru radio şi TV. Susţine şi recitaluri de poezie, având frecvent turnee literare în Marea Britanie.
Gwenaëlle Aubry
Nimeni
Editura Pandora M
Traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean. Romanul a apărut în 2009 în Franţa şi a fost recompensat cu Premiul Femina. Îl prezintă Gabriela Adameşteanu: „Un apreciat profesor de Drept lasă moştenire un manuscris în care, povestindu-şi boala (un sindrom maniaco-depresiv), şi-a căutat identitatea pierdută. Boala l-a transformat într-un „nimeni", dar comentariul profund, nuanţat, al fiicei, îl recompune din măştile ordonate alfabetic. Două voci, două vieţi decalate, efortul de a ascunde suferinţa, de a atinge sau de a păstra normalitatea. O carte tulburătoare, pasionantă, impecabil scrisă, despre legături indestructibile de familie, despre graniţa incertă dintre literatură şi proiecţiile psihice.”
Immanuel Mifsud
În numele Tatălui (şi al Fiului)
Editura Polirom
Traducere din limba engleză şi note de Denisa Duran. Roman distins cu Premiul Unuinii Europene pentru Literatură în 2011. Scriitorul este maltez, probabil primul care se traduce la noi. „Întorcându-se de la mormântul tatălui, naratorul începe să răsfoiască jurnalul ţinut de acesta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jurnalul este scris într-un stil rece, impersonal, lapidar, însă tocmai acest lucru îl determină pe fiu să reconsidere relaţia pe care a avut-o cu tatăl său de-a lungul vieţii. Invalid după un accident de motocicletă, tatăl încercase mereu să-şi convingă apropiaţii că e un om de fier, capabil să înfrunte singur toate greutăţile, educându-şi fiul – cel de-al optulea copil – să trăiască la fel. Romanul e relatat din dublă perspectivă, a tatălui şi a fiului, şi e un amestec de stiluri.”
Vasile Popa Homiceanu
Cronici din cetatea lumii
Editura Limes
„Citind romanul lui Vasile Popa Homiceanu, am avut sentimentul că cel de-al doilea deziderat al marelui meu dascăl de literatură s-a împlinit. Ţinutul imaginar creat de romancierul moldav are o fabuloasă geografie şi o istorie colosală, în care reverberează ecouri de la Facerea lumii până la trecutul recent, comunist. Miezul naraţiunii este, de fapt, o «recapitulare», în cheie ironică, a principalelor mituri ale umanităţii, a marilor sisteme metafizice şi a senzaţionalelor descoperiri ştiinţifice. Apariţii şi dispariţii misterioase sunt consemnate cu scrupulozitate, personajele care populează ţinutul pogorând direct din paginile Bibliei, unele, din pasta eposului popular, altele, ori din hrubele şi ungherele unei veritabile curţi a miracolelor, cele mai multe. Se conturează astfel o carte a miracolelor ale cărei coordonate de bază sunt circul, consemnarea administrativă cu iz de cronică apocrifă şi viziunea religioasă, totul desfăşurându-se sub semnul unui comic suveran. O izbândă a narativei româneşti, fără nici o îndoială.” (Mircea Petean)
Felix Nicolau
Fluturele-Curcan
Specii ameninţătoare
(roman critic)
Editura Karth
Criticul literar îşi adună în acest volum masiv (400 de pagini) cronici din ultimii ani pe care le precede cu un text despre „fluturele-curcan”. După ce şi-a dat seama, mărturiseşte el, că scriitorul e un fluture sau un curcan, a constatat că s-au înmulţit hibrizii, anume fluturele-curcan, care depăşeşte tarele speciilor de provenienţă. Despre aceştia scrie criticul, pentru că ei formează „literatura deceniului doi al mileniului trei în forma ei cea mai curată: cu miez, imaginativă, profundă, cu umor sau tragică şi mai ales cu stil puternic, fără afectări.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
