Sentimentul comun este ca, dintotdeauna, cele doua sexe s-au vanat intre ele. Cu forte fizice mai mari, barbatul si-a impus, cam de multisor, dorintele, ideile, mentalitatea; femeia trebuia sa fie supusa, sa accepte, asa ca abia de un secol a ridicat capul. In unele regiuni, din motive indeosebi religioase, chiar si astazi, femeile isi tin privirile plecate si chipul acoperit de val. La o analiza mai atenta si la scotoceli prin arhive, documente prafuite si memorii, descoperi o realitate cu totul diferita, ca atare suculenta: de multe ori, femeia a condus din umbra, l-a lasat pe barbat sa se bata pe campul de lupta, sa se impauneze cu victorii si coroane efemere de sef, dar a dus lumea incotro dorea ea.
Si mai raspandita este realitatea ca femeia a fost o marfa - vanduta, schimbata sau, daca doriti un cuvant mai putin dur, oferita, pana si de parinti, in schimbul unor averi sau avantaje materiale. Milenii dupa milenii, femeia a fost cumparata - si nu numai serviciile ei sexuale. Se intampla si astazi la fel, in multe locuri din lume. Toate concursurile de miss, toate reclamele pentru orice produs imaginabil, care recurg la pulpele, sanii, dosul, buzele, privirile languroase ale unei femei, vand intai femeia.
Dar daca lucrurile se inverseaza si barbatul devine un produs? Un produs caruia trebuie sa-i faci reclama, sa te straduiesti sa-i demonstrezi calitatile, sa accepti ca poate fi refuzat de cumparatoare? Acesta este punctul de plecare al cartii lui Cornel George Popa, un fel de "ghid al barbatului tanar", dar si al comportamentului interuman. Sub o forma amuzanta, Popa scrie cu dezinvoltura (poate prea multa uneori, incat il banuiesti de infatuare) despre felul cum "agata" femeile si felul cum "agata" barbatii, despre publicul-tinta al fiecarui barbat si costurile campaniei de promovare a barbatului, despre faptul ca barbatilor le place sa admire iar femeilor sa imite, despre barbatii intimidati de femeile excesive, despre cum putem deveni cuceritori, despre examenul greu de trecut care este patul, despre cat de important este sa vorbesti despre sex, despre faptul ca o femeie agatata nu-i o femeie cucerita si despre foarte multe alte probleme cu care femeile si mai ales barbatii se confrunta zilnic.
Nascut in 1957, Cornel George Popa a absolvit Facultatea de Constructii (Iasi, 1986) si Academia de Teatru si Film, sectia Regie Film (Bucuresti, 1997). A lucrat ca ziarist in presa scrisa si in televiziune si a publicat Cincizeci si sase de blitzuri si alte chestii - Editura Institutul European, 1993 (Premiul Liviu Rebreanu pentru proza), Dobitocul de tantar - Editura Cartea Romaneasca, 1996, Nesimtitul - Editura Masina de Scris, 1997. A scris de asemenea scenarii de film, seriale si piese de teatru (Viata mea sexuala - Premiul UNITER 2004 pentru dramaturgie originala).
O femeie "agatata" nu-i o femeie cucerita. La piata, in magazin, pe strada, intr-un bar - ai cunoscut intamplator pe cineva, aproape nici tu nu stii cum. Ea isi cauta abonamentul, tu ai vrut sa cobori, ea a scapat abonamentul din mana, tu i l-ai ridicat, ai vazut-o si ti s-au marit ochii, intre timp autobuzul a pornit, usile s-au inchis, n-ai mai putut cobori, ea te-a consolat, tu ai zis ca nu-i nimic, ea a coborat la urmatoarea statie, tu i-ai dat mana si ai ajutat-o sa treaca strada, pe urma ea avea drum chiar in directia ta, ati vorbit de una-alta, tu ai reusit sa faci o poanta, ea a ras si ti-a zis ca ai umor... si cam asa a fost. O nimica toata. O nimica toata din care te-ai ales cu un numar de telefon si o intalnire. Cand? Maine, la cinci. Unde? In parculetul din spatele Teatrului National. Uau, ce aventura! Nu se intampla in fiecare zi. Dar ce usor a fost! In plus, tipa e si ingrozitor de draguta! Ce ochi, ce piept, ce picioare! Te invarti prin casa naucit, razi de unul singur, ai uitat ca ti-e somn sau ca ti-e foame, te simti formidabil de bine dispus, fumezi de-ti sar ochii si ai o excitatie generala greu de controlat. Parca ai sari ca mingea. Uau, ce chestie!
Va recunoasteti macar un pic? Nu-i asa ca ati trait momente dintr-astea cand iti vine sa-i iubesti pe toti si ti se pare ca lumea e minunata?
Sigur ati trait.
Dar o femeie "agatata" nu-i o femeie cucerita. Greul de-abia de acum incepe. Multi pescari incepatori sunt norocosi. Arunca si ei undita acolo, se prinde ceva, trag, trag, trag... si pestele scapa! Mama... Il aveam in carlig! L-am simtit, la naiba! Era atata! Sau atata! Mama... ce ghinion!
Nu e ghinion, va asigur, e lipsa de experienta. Pesti mari le scapa si pescarilor incercati, numai ca la ei se intampla mult mai rar. Stiu cum sa intinda firul, sa-l lase cand mai moale, cand mai tare, stiu exact momentul in care sa mulineze, au pregatit minciocul, isi dau seama dupa vibratie cam cate kilograme are vietatea, ce anume este, daca e un peste matur sau unul mai mic si asa mai departe.
Pescarii incepatori au norocul de partea lor, dar le lipseste flerul.
Cei mai multi dintre noi n-avem fler. N-avem miros, dupa cum se spune. N-avem "nas". Flerul este acea calitate speciala a unor barbati care simt cu toate antenele, stiu instinctual cum sa se poarte si ce sa spuna, nu calca-n gropi si reusesc sa conduca elegant o relatie ducand-o acolo unde vor ei. Flerul e un fel de masculinitate combinata cu experienta si un doctorat sau doua in stiinta femeilor. Pentru a ajunge la pragul acesta academic, iti trebuie multi ani de practica sustinuta. E ca o profesie.
Revenind, cei mai multi dintre noi n-avem fler. Am cunoscut si noi o femeie, doua, trei, cinci, zece, avem impresia ca suntem profesori in domeniu, ne descurcam cum putem si suntem fericiti cand ne mai pica in gheare cate ceva. Nu ne-am batut niciodata capul prea mult cu femeile, ele au treaba lor, noi avem treaba noastra, o scoala de facut, poate, o cariera, ne preocupa succesul, vrem bani, cat mai multi, o masina sa moara vecinii de necaz, haine, mergem la filme, facem sport, citim si cate-o revista literara, o carte, intram uneori, de ochii lumii, prin expozitii, cascam gura la tablouri, apoi ne spalam gatul cu o bere, ne ducem pe la concerte, abia asteptam vacanta, avem o gasca a noastra, prieteni buni, cunoscuti din copilarie si suntem OK.
Va recunoasteti macar putin? Cat de putin?
Atunci suntem pe calea cea buna. Voi si cu mine. Dar voi nu sunteti pe calea cea buna. Voi si femeile.
Uau, ce tarziu s-a facut! Tot discutand, era sa intarzii la intalnire. Este aproape cinci. Repede, fuga intr-un taxi. Sofer, baga viteza! Unde, sefu? In spatele Teatrului National! Dar nu pot sa intru pe acolo, e sens interzis. Bine, atunci in fata! Dar repede! Da-i bice. Ati ajuuuuuns. Inima va bate tare in piept: lup-dup, lup-dup, lup-dup! Apare si tipa. Zambeste, e imbracata altfel, intr-o rochie deschisa la culoare, are parul lasat liber (uau, ce lung e!) si e parca si mai draguta. Salut, salut, buna, buna. Era cat pe-aci sa intarzii. Si eu! Serios? Da. Mi se parea mai mic parculetul asta, dar are cel putin trei intrari. Nu stiam unde-o sa te gasesc. M-ai gasit. Vad. (Ea rade.) Ce facem? Vrei un suc, o inghetata... mergem undeva...? Nu stiu. Poate mai incolo. Hai deocamdata sa ne plimbam. Hai.
Cam asa se desfasoara, cu mai mici sau mai mari exceptii, toate intalnirile. Esti emotionat, "razaret", usor crispat, nu stii daca e cazul s-o iei de brat ori nu, o cercetezi pe furis, vrei sa pari elocvent si cult, spiritual si degajat, vrei s-o impresionezi, "sa-i sucesti capul", s-o dai pe spate. Prudent, tatonezi terenul sa vezi daca e loc de-un contact mai intim pe diseara, ai vrea s-o aduci la tine, nu stii aproape nimic despre ea (Ai un frate aviator? Uau, ce interesant! Si mie imi placeau avionele cand eram mic, stateam toata ziua cu ochii pe cer...), dar speri s-o scoti tu la capat pana la urma. Curajos, ii pui mana pe spate, usor (Poarta sutien, nu poarta?! Ala e chiar pieptul ei?), ii atingi bratul, inspiri nesatios parfumul greu lasat de parul ei si dai din gura. Vorbiti o multime de chestii, ajungeti si intr-un bar, tu comanzi o bere, sa n-o sperii (Bere! Uau, ce prostie, berea nu e buna la... Mai bine luam un pahar de vin! Dar daca ma crede betiv? Un suc era parca mai neutru... Dar suc! Un barbat care bea suc... puah! Ce impresie si-ar face?), ea cere o apa minerala (Apa? De ce a luat apa? Vrea sa demonstreze ceva? E impotriva bauturii? A fost o avertizare? Ce porcarie: apa minerala!), orele trec, tu ii atingi ca din greseala piciorul, ea nu si-l retrage (Uau! A raspuns bine! E loc mare! E loc! Poate sunt norocos in seara asta!), devii tot mai indraznet, ii pui mana pe par, ii mangai umerii si la un moment dat se face tarziu. Uau, ce tarziu s-a facut, spui tu. Nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul. Nici eu, spune ea. Aerul dintre voi e foarte incins... ea pare dispusa... tie ti-e teama sa nu gresesti chiar acum (S-o sarut? Sa n-o sarut? Naiba stie cum reactioneaza... Daca ma ia de fraier?) si o inviti pana la tine sa ii arati nu stiu ce... o chestie... acolo... Ai inima in gat. Vine sau nu vine, asta-i intrebarea. Vine sau nu vine? Da, Doamne, sa vina, da, Doamne, sa vina, da, Doamne... si ea e de acord sa te insoteasca pana acasa la tine, da'' nu sta mult! Nuuuu, spui tu, pasind printre mine, crocodili flamanzi si serpi veninosi, stai cat vrei... tu hotarasti... tu esti regina! Ea rade fluturandu-si parul. Serios, spui tu, tu esti regina, iar eu servitorul tau prea plecat... gata sa va indeplinesc orice dorinta... (Uau! racnesti in gand, sunt pe calea cea buna! Sunt pe calea cea buna! E loc mare, e loc mare, da, Doamne!) Ajungeti acasa, tu ii arati, sa zicem, locuinta ta de burlac, mastile africane, diploma obtinuta la concursul de atletism, o intrebi daca ii place Roy Orbison... ori preferi Dire Straits... ai si AC/DC, dar parca e cam tarziu pentru asa ceva... ea alege Leonard Cohen (Uau! spui tu in gand, are gust...), e o atmosfera intima, o intrebi, din nou, daca bea ceva, ea intreaba ce ai, tu spui suc, apa, alcool... ea, dupa ce se gandeste putin, spune hai atunci un deget de vodca... tu iarasi urli in interior: e loc mare, fratilor! Am pus-o! Am dat lovitura!, iti torni si tie un deget de vodca, apoi ciocniti... ea te priveste parca usor straniu, deodata trista si are un zambet crispat la coltul gurii... tu intri in panica (Aoleu! Sa vezi ca pleaca! Am pierdut-o! Ce ma fac?). Apeland la o inspiratie de moment te apleci, bei o gura de vodca din paharul ei, apoi ii saruti mana... ea se inmoaie... Prinzand momentul, o strangi hotarat in brate si o saruti apasat pe gura. Atunci ea pleaca. Isi ia posetuta din cuier si dispare. Ha, ha, ha! V-am pacalit! Nu pleaca, sa zicem. Dar ar fi putut pleca.
Sa presupunem ca ramane. De-aici lucrurile se complica. Puteti ajunge pana in pat, placut pentru amandoi (sau pentru unul singur, depinde...), puteti ajunge in pat, dar fara sa faceti dragoste, puteti dormi separat sau nu ajungeti nicaieri. Ea nu vrea sa doarma, nici sa se dezbrace, vrea sa mai discutati. Pana cand? Pana dimineata. Sau pana cheama un taxi si pleaca sigura acasa. De ce? Uite-asa! Imi place sa dorm singura (!?), prefer sa ma odihnesc in patul meu (?!), nu sunt obosita (!?), am chef sa ies putin (?!), le-am promis alor mei ca ma intorc (?!), la revedere, nu-i nevoie sa ma conduci, ma descurc, pa, pa si dusa a fost! A zburat pasarica! Iti vine sa-ti tragi pumni in cap. Incepi sa te intrebi: unde am gresit, domnule?! Ce s-a intamplat? Daca nu voia sa ramana, de ce a mai venit? Mama, ce tampenie, ce aiurea!
Sa nu-mi spuneti ca n-ati patit macar o data asa. Ca fetele au ramas totdeauna peste noapte la voi (sau voi la ele), ca totdeauna ati facut sex din prima, ca n-a existat sa va scape vreuna si alte gogosi de adormit copiii.
Toti am trecut, macar o data (si o data ar fi bine, ar fi excelent, ar fi extraordinar) prin asa ceva. Noi am vrut, ea nu, noi am incercat, ea s-a retras, noi am incercat din nou, ea a plecat. De ce? Mister. Asa-s femeile, zic unii, capricioase: le apuca, din senin, cand nici nu te-astepti. Crezi ca esti calare pe cai mari, ca totul e OK, si deodata ea te lasa balta. Ca s-a intamplat acasa la tine, din prima, este iarasi excelent, este iarasi foarte bine, dar se intampla pe strada, la restaurant, chiar inainte de a urca... se intampla oriunde si se intampla frecvent ca ea sa te lase balta. Norocosii care prind o femeie din prima si in aceeasi zi fac dragoste cu ea realmente sunt niste norocosi. Le-a zambit Dumnezeu in ziua aceea. Au gasit deschisa poarta Raiului. L-au prins pe Dumnezeu de-un picior, nu doar au facut dragoste, din prima, cu o femeie necunoscuta.
Uneori muncesti saptamani, luni de zile pana ajungi in patul uneia. Si nici atunci nu e limpede. Va puteti desparti in dimineata urmatoare sau peste alte trei zile.
De ce? Din cauza unor fleacuri, se raspunde cel mai adesea. Ea voia nu stiu ce, ea a inteles gresit, ea a ridicat tonul, ea m-a enervat, ea mi-a spus sa plec, ea a spart o vaza si asa mai departe. Fleacuri. Prostii femeiesti. Toane, isterii de doi bani, nu stii cum sunt femeile?
Ba da, ba da, cu totii stim, cu totii, desigur... femeile astea...
Dar si barbatii...
Ne ducem catre o femeie fiindca ne place. Vrem sa avem o relatie sau vrem doar sa facem sex cu ea. Se cheama ca ai cucerit o femeie din momentul in care te accepta ca partener de pat. Mai departe e treaba fiecaruia: continua sau se opreste la aceasta victorie. Exista uneori relatii numai de pat. Destul de placute, simple, comode, insa frustrante pentru macar una dintre parti, care doreste si altceva: plimbari, discutii, mese luate impreuna, un program comun, adica o relatie in adevaratul sens al cuvantului. O relatie de relatie, nu doar o intalnire a doua corpuri. Fiindca nu poti avea totul, te multumesti si cu atat, dar te simti incomplet. Te simti folosit. Astfel de situatii au loc daca macar unul e casatorit, insa ele, relatiile acestea, nu fac obiectul cartii de fata, care se refera la persoanele libere, la indivizi fara angajament.
Bineinteles, femeile casatorite sau barbatii insurati sunt o prada facila. Ele/ei se tampesc, viseaza, isi aduc aminte. Fructul interzis atrage totdeauna. Lesne poti agata o femeie casatorita care nu e virtuoasa, usor ademenesti un barbat insurat de multa vreme. Dar ei/ele, repet, nu ne intereseaza. Ei/ele sunt datati. Sunt marcati. Au facut o alegere, sa se descurce. Pe noi ne intereseaza ceilalti. Toti ceilalti.
*
O relatie intre doi tipi necasatoriti seamana cu miezul unei casnicii, dar e mult mai capricioasa si se poate destrama fulgerator, pornind de la o simpla discutie, de la un gest usuratic, de la o vorba spusa intr-un moment nepotrivit sau de la un obicei al unuia, de neacceptat pentru celalalt. El e prea pedant, ea poarta rochii prea scurte. El are un catel, ea nu suporta cateii. El sta prea mult in baie, ea isi lasa lucrurile aruncate peste tot. El isi trage nasul, uneori, ea rupe painea in bucati mici. El se uita prostit la meciurile de sumo, ea are o colectie de jucarii tampite. El spune prea des "Auzi? Auzi?", ea nu rade la poantele lui. O colectie impresionanta de nimicuri importante. Peste toate s-ar trece lejer daca cei doi s-ar iubi. Dar ei nu se iubesc. Ei au o relatie. Aceasta e de altfel si definitia relatiei: legatura temporara dintre doi oameni care nu se iubesc. Doi oameni care s-au intalnit ocazional, doi oameni care se plac oarecum, doi oameni care ies impreuna, dar pe care nu-i leaga nimic unul de celalalt. Asa sunt toate relatiile. S-a muncit un pic la inceput, apoi lucrurile au fost lasate sa evolueze liber. Merita sa te chinui sa pastrezi o astfel de legatura? Nu. Merita numai daca esti indragostit. Atunci te preocupa relatia; suferi din cauza ei; te consumi si iti faci probleme. Cum s-o pastrezi si s-o transformi in altceva? Simplu: uitand ca esti indragostit. Dar e chiar atat de simplu? Nu. Trebuie sa-ti gasesti alte preocupari decat cea care te preocupa. E ca si atunci cand incerci sa te lasi de fumat: ti se recomanda sa eviti locurile si situatiile unde ai fi tentat sa fumezi, sa-ti ordonezi altfel programul zilnic, sa nu te lasi prins de altercatii ori de persoane tensionate si sa zabovesti prea mult intr-un singur loc. Inlocuieste cuvantul "tigara" cu sintagma "persoana iubita" si ai rezolvat problema. Daca vrei. Daca nu, continua sa fii preocupat de obiectul preocuparii tale si ori iti iesi din minti, ori obosesti. Lucrarile de profil, doldora de bune intentii, alcatuiesc o grila complicata de supraveghere si sarcini care sfarsesc prin a te descuraja. Pare foarte greu si pare mult. Parca nici n-ar mai fi o relatie, ci un joc de-a v-ati ascunselea stufos, cu o multime de piedici si capcane in care trebuie sa dai dovada de rezistenta pentru a nu fi eliminat. De pilda, citez: curteaz-o in fiecare zi; invatati impreuna ceva nou; planificati-va si aranjati intalnirile; tineti minte sa va faceti timp pentru activitati care va plac amandurora; participati la o activitate nonprofesionala, cel putin una, unde celalalt sa lipseasca; invatati orice este nou pentru amandoi; creati momente importante pentru cuplul vostru; nu va plictisiti sa vorbiti foarte mult etc.
Ei, cum vi se pare? Asa-i ca e complicat?
Parerea mea este ca lucrurile ar trebui sa fie prezentate altfel: vreti sa-l pastrati pe celalalt? Uitati ca tineti la el. Imaginati-va ca abia l-ati cunoscut si ca nu stiti nimic despre el. Sau, mai bine, imaginati-va ca maine va muri ori ca maine va disparea pentru totdeauna. Jocurile voastre se joaca de unul singur. Partenerul nu trebuie sa banuiasca participarea voastra la joc.
Ei, cum vi se pare? Asa e ca e simplu?
Eu cred ca relatiile care sunt greu de pastrat nu trebuie pastrate. Ca, oricat te-ai stradui si oricat le-ai intretine, la un moment dat ele tot se rup si e pacat de munca investita. Relatiile in care te intrebuintezi serios pentru a le face sa continue sunt relatii moarte, intretinute artificial de pasiunea si daruirea unuia singur. La fel si casniciile. Ce nu merge de la sine nu merita sa mearga. Cei care se chinuie la nesfarsit sa tina vie o relatie sau o casnicie se chinuie degeaba. In cadrul unei casnicii, mai ales daca sunt si copii la mijloc, ceva-ceva inteleg: ea nu e doar ea, e si mama copiilor tai; tu nu esti doar tu, esti si tatal copiilor ei. Pe cand, intr-o relatie, fiecare se reprezinta doar pe el. N-aveti un trecut concret, comun, iar despre viitor nici nu poate fi vorba. Prezentul e asa cum e. Si atunci? La ce bun? Copiii doar, in cadrul unei casnicii, sunt un trecut concret, un trecut comun. Orice altceva nu conteaza si n-are importanta: cand v-ati cunoscut, faptul ca ati fost la mare, verile petrecute pe dig, noptile de dragoste - toate sunt zero si nu constituie un trecut concret, un trecut comun, desi ati fost impreuna. Intamplarile acestea in doi sunt simple intamplari. Placute, triste, amuzante, vesele - raman la stadiul anecdoticii. Relatiile apar pentru a disparea. Aceasta e filosofia relatiei si ea seamana foarte mult cu filosofia brutala vietii: ne-am nascut pentru a muri. Nici o relatie nu dureaza vesnic, nici un om nu traieste la nesfarsit. Fa ceva in timpul vietii si dovedeste-ti ca ai meritat sa traiesti. Fa ceva in timpul unei relatii si dovedeste ca a meritat sa o ai. Asta-i tot.
Orice relatie, daca nu e perfecta, daca nu merge uns, nu e o relatie buna. O relatie perfecta, am spus-o si cu alta ocazie, merita sa se transforme intr-o casatorie. Are sanse sa rezite macar cativa ani. Orice altceva - nu. Nu. Eu, unul, am spus-o si o repet, nu cred in micile mizerii pe care oamenii si le fac unul altuia. Nu cred in certurile nevinovate. Nu cred in asa-zisele discutii in contradictoriu. Nu cred in disputele casnice. Cred ca adjectivele nu au ce sa caute aici. Cred ca e vorba doar de mizerii, de certuri, de conflicte si de dispute. Cu un asemenea bagaj, nici o casnicie viitoare nu va rezista. Oamenii s-au obisnuit sa diminutiveze si sa-si minta constiinta, aruncand in derizoriu propriile indoieli. Ce nu ne convine, ce ne este frica sa privim in fata capata o eticheta linistitoare, un abtibild vesel, un ambalaj colorat si pe data avem impresia ca rahatul miroase mai frumos daca e intr-o cutie, ca viperele cosmetizate nu musca mortal, ca ursii cu fustita nu sunt periculosi sau ca tigrii, daca au o funda la gat, beau lapte si miauna. Micile fleacuri de dinainte de casatorie devin pietre de moara dupa. O relatie ar trebui sa insemne petrecerea placuta a timpului liber impreuna cu o alta persoana, ar trebui sa fie distractie, relaxare si destindere. Nu "impunsaturi", nu ironii, nu contrarietati, nu "mutre", nu puncte de vedere diferite.
Dar se pare ca modul acesta de-a privi lucrurile e un sport cu larga raspandire. Se pare ca e o moda. Se pare ca e un curs obligatoriu. Oamenilor le face placere sa se chinuie unii pe altii. Oamenii nu pot trai fara dispute. Daca nu le e rau, macar putin, oamenii considera ca nu le e bine. De prea mult bine n-a innebunit nimeni. De prea mult rau, insa, da. Si cu toate acestea, oamenii se plictisesc de bine. Binele, spun ei, ingroasa sangele. Binele e diabetic. Binele continuu duce la satietate. Prea mult bine te moleseste. Trebuie sa ai parte si de rau, zic ei, pentru a putea aprecia binele. Trebuie sa ai parte si de rau, zic ei, pentru a fi pregatit cand apare si pentru a-i putea face fata. Perfect adevarat, spun si eu, exact asa e. Insa de-aici si pana la a nu mai putea trai fara rau e o cale lunga. Eu nu cred ca un individ care a fost sarac lipit pamantului si apoi s-a trezit bogat, putred de bogat, mai are nevoie, din cand in cand, sa se reintoarca la saracie, fiindca altfel n-ar fi in stare, chipurile, sa aprecieze starea de bine data acum de bogatie. Nu cred. Nu cred ca un tip care a suferit din cauza femeilor ca un caine, sa zicem, o data ce a gasit perechea ideala, mai simte nevoia, din cand in cand, de a fi nelinistit, de a se umfla de plans, de a se da cu fruntea de pereti, de a urla, pentru a se mentine in forma. Nu cred. Nu cred, iarasi, ca dupa ce ai stat cinci, zece, douazeci de ani pe o insula pustie, odata intors in sanul civilizatiei, la normalitate, mai esti incercat, din cand in cand, de nostalgia revenirii pe insula aceea blestemata. Nu cred ca un individ care a flamanzit si nu a avut niciodata stomacul plin pana la varsta de 30 de ani, sa zicem, mai vrea, dupa aceea, din cand in cand, sa tina cura de slabire doar asa, de amorul artei, pentru a se reintalni cu trecutul. Nu cred si pace.
Raul nu e necesar. Raul nu intinereste. Raul nu fortifica spiritual. Raul apare, raul produce riduri, raul inaspreste spiritual. Punct.
Orice altceva ati crede e fals. Toate miile de carti care vorbesc si analizeaza mentinerea, consolidarea unei relatii mint. Mint de ingheata apele in calorifer. N-au ce face si se trezesc vorbind. Vor sa puna frau cailor verzi de pe pereti.
O relatie care nu merge trebuie intrerupta. Punct. O relatie care se imbolnaveste si necesita spitalizare trebuie intrerupta. Punct. O relatie conflictuala nu e o relatie. Punct. O relatie in care apare macar un conflict nu va avea viitor.
Nu exista relatii "subrede", relatii "slabite", relatii care schioapata, relatii nesigure, relatii nepotrivite si asa mai departe. Exista numai vicii ascunse si oameni care nu le inteleg. Punct.
De aceea, sfatul meu e sa nu incercati niciodata sa imbunatatiti o relatie proasta. Sfatul meu e sa nu incercati cosmetizarea mortului in speranta ca va invia. Sfatul meu e sa nu puneti suflet mai mult decat o faceti in mod normal. Sfatul meu e sa dispareti in trei secunde cand constatati ca, din senin, ceva intr-o relatie scartaie.
Procedati asa si nu veti suferi niciodata. Procedati asa si veti dormi linistit noaptea. Procedati asa si veti avea o viata fericita.
Orice altceva va va rani ori va va face sa suferiti.
Lumea e plina de barbati. Lumea e plina si de femei. Fiecare dintre noi isi are undeva perechea. Fiecare dintre noi, in viata aceasta scurta, merita sa fie fericit. Toti ne-am nascut nu pentru a ne chinui, ci pentru a ne bucura de viata. Frica de singuratate, graba, disperarea, nesansa ne fac de multe ori sa ochim gresit. Sa prindem in plasa altceva decat ne trebuie noua. Sa ne mintim in fata cand vedem ca lucrurile merg rau, spunandu-ne ca poate avem nevoie de ochelari. Frica de singuratate, graba, disperarea, nesansa ne impiedica sa luam hotarari radicale in momentele cruciale ale vietii tocmai din cauza fricii de singuratate, din cauza grabei, din cauza disperarii, din cauza nesansei.
Daca iubim sau avem impresia ca iubim, cei mai multi dintre noi trecem cu vederea, iertam, facem armistitii, incheiem protocoale de pace si ne spunem ca poate nu se va mai repeta. Fals. Gresit. Ce s-a intamplat o data va mai avea loc. Cine-a ucis va mai ucide. Cine-a furat va mai fura. Cine-a facut puscarie va mai face. Cine-a inselat va mai insela. Cine-a tradat o data va mai trada, inevitabil, e verificat, e logic. Asa stau lucrurile. Asa au stat dintotdeauna. Asa vor sta.
* Fragment din volumul lui Cornel George Popa Barbatii ca produs. Cum pot fi cucerite femeile (Ghidul barbatului tanar), in curs de aparitie la Editura Fundatiei Pro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
