Au fost invocate celebrelecafenele pariziene unde s-a băut şi s-a născut o artă care a făcutpraf secolul XX, s-a pus pe tapet militantismul poeţilor ruşi carescriau şi recitau in şi pentru plebea cârciumilor şi, după volte,popasuri de reincărcare a bateriilor artistice, s-a produs asaltulfinal: există şi la noi o viaţă artistică in cârciumi.
Sunt cluburi care au o lungătradiţie, cum este Club A (foto 2). Aici, atmosfera tipicstudenţească a făcut casă bună cu arta neoficială in vremeacomunismului, racordând publicul românesc la ceea ce se petrecea inintreaga lume, mai ales in domeniul muzicii, dar oferind şi spaţiude manifestare pentru arta românească, a tinerilor in special,neagreată sau chiar intersiză de cenzura vremurilor.
Lăptăria lui Enache şi terasa LaMotoare (foto 1) au ţinut o vreme loc de club monden al tinerilorşi adolescenţilor, monden şi boem, cu proiecţii de filme, cu puneriin scenă a unor piese in viziuni regizorale adesea extravagante,dar şi cu decernarea Premiilor ASPRO (cât a fost vie aceastăasociaţie) şi cu lansări de carte. Mi-aduc aminte că aici şi-alansat Gheorghe Crăciun "Pupa russa", iar atmosfera i-a plăcutfoarte tare lui Mircea Horia Simionescu. Terasa devenea in timpulTârgului de Carte Bookfest un centru al lumii literare româneşti şiprincipala preocupare era să te saluţi cu oameni pe care nu-i maivăzuseşi de un car de ani. Să te saluţi, să te imbrăţişezi şi să teaşezi la o bere cât dădeai sau primeai o carte.
Pe Calea Victoriei, funcţioneazăGreen Hours (foto 3), dimineţile ca loc pentru mulţii liceeni cemai trag câte-un chiul, serile pentru amatorii de jazz, manifestăripluriart, multiart, mai tradiţionalist spus diverse experimente dincare cândva poate ieşi ceva viabil sau poate nu!
Despre Serile de Poezie şiMuzică de la Cafeneaua Muzeului Naţional al Literaturii Române amscris de nenumărate ori. Publicul se adună şi se răsfiră in funcţiede vreme, pentru că spaţiul de la subsol este concurat când dămugurele primăverii de terasă, iar intre plăcuta leneveală indusăde căldura zilelor de primăvară-vară şi curiozitatea cărturărească,adesea gândul şi trupul inclină spre cea dintâi.
Mai nou, in apropiere de terasaMuzeului, s-a iţit concurenţa, la 133 apărând joia "Boema 33" cu detoate: recitări, muzică, vernisaje de expoziţii. E abia la inceput,nu am fost la nicio seară de-asta cap-coadă ca să imi pot da cupărerea, m-am nimerit intr-una dintre seri prin zonă şi am fostsolicitat să zic câteva cuvinte despre Ioan Flora. Mi-ar fi plăcutpoate să aud poezia lui Mircea Bârsilă intr-un astfel de spaţiu şisă percep receptarea ei.
In fine, la Club Control şi-aaşezat punctul de comandă Ion Bogdan Lefter, pe care l-aş fi pututbănui de multe, dar nu de apetenţă pentru lumea cafenelelor şicârciumilor. Aici, miercurea, au loc intâlnirile Cafenelei Critice(foto 4). Sunt seri tematice, ca să le zic aşa, ce se desfăşoară deani buni, invitaţii fiind de ştaif. Club Control este un bar carepe vremuri se chema parcă Mozaic, cu numeroase spaţii. Intr-unuldintre ele, Ion Bogdan Lefter, invitaţii şi publicul dezbat, sepronunţă asupra unor teme incitante. Am fost invitat alături deIoan Groşan şi Cristian Teodorescu spre a vorbi despre ultimelenoastre apariţii romaneşti, dar şi despre destinul, implinirile,eşecurile, persistenţa, viabilitatea generaţiei optzeci. Pentrunoi, cei trei autori, intâlnirea a căpătat şi o brumă de nostalgie,de rememorări ale anilor tinereţii săvârşiţi prin cenacluri, pe lareviste studenţeşti sau prin alte cârciumi, adică prin acelecârciumi unde se croiau noi curente literare, se năşteau subiectede cărţi şi grăbeam timpul să treacă in ideea că vom prinde şitimpul nostru cândva! Amfitrionul nu lasă niciun moment cadiscuţiile să se ducă prea mult in anecdotic, vocaţia profesorală,pedagogică a conferenţiarului Lefter readucând mereu vorbitorii la"cestiune". Intrebările au fost profesionale, iar răspunsurile arfi cerut cercetări, analize şi spaţii cât pentru o lucrare dedoctorat, fiecare! Magda Cârneci, recent venită de la Paris, voiasă reintre in spaţiul literaturii române punând intrebări carevizau o panoramare a temelor şi a numelor nou apărute, SimonaPopescu ne-a chestionat despre proza tinerilor, I.B. Lefter ne-acerut să ne analizăm propriile cărţi şi să răspundem la o intrebaregrea cât un manual: ce credem noi că uneşte cele trei romane, incadrul generaţiei optzeci, romane atât de diferite in subiecte şiconstrucţie.
In cârciumi, se şi bea, pentrucă d-aia se cheamă cârciumi, dar se şi citeşte, se discută aplicat,sunt dispute şi controverse care nu sfârşesc neapărat prin tabereantagonice ori chiar duşmănoase.
Ce e bine in această modă alecturilor, dezbaterilor in cafenele sau localuri? E bine căliteratura, autorii ei caută noi spaţii de exprimare, că se duccâtre public nemaiaşteptându-l in librării, biblioteci şi case decultură. Ce e, deocamdată, rău? Că cel mai adesea publicul e formattot din scriitori. Am uneori senzaţia că publicul celălalt,consumator prin locurile unde se desfăşoară astfel de manifestări,se uită egal, neintrigat, necurios, nerevoltat, spunându-şi: astae: noi cu berea, voi - cu poezia.
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
