Am citit, recent, textul lui Goscinny intitulat "Puloverul", si il restitui in datele lui faptice: Nicolas primeste cadou de la mama lui un pulover albastru, care are pe burta trei ratuste galbene. Obiectul i se pare ridicol, asa ca Nicolas ii spune acest lucru, cu toata onestitatea, mamei sale, careia ii sare mustarul. Beligerantii solicita un judecator neutru, in persoana tatalui care, de indata ce vede obiectul in litigiu, pufneste in ras. Contrazicandu-si pornirea interioara, din ratiuni pedagogice, tatal ii spune insa ca e musai sa poarte puloverul. La scoala, colegii il iau peste picior pe Nicolas din cauza ratustelor, Nicolas sare la bataie, copiii, la gramada, sunt admonestati de invatatoare care, vazandu-i puloverul, incepe sa-i laude culorile, desenul si bunul gust al celui celui care il cumparase. Obiectul de lana devine trend local, mamele incep sa cumpere pulovere identice pentru progeniturile lor, iar Nicolas ajunge, fara sa vrea, magister elengatiarum. Desigur, din povestea mea lipseste umorul hatru, care, in textul original tasneste prin fiecare intorsatura de fraza.
Acum, in 2009, micutul Nicolas isi sarbatoreste cincizeci de ani de existenta, cu tot fastul cuvenit unui mereu-copil, ale carui patanii sed cuminti in sute de mii de biblioteci, alaturi de povestile lui Perrault sau ale contesei de Segur. Anne Goscinny, fiica lui Rene (disparut in 1977), a scos din praful sertarelor paterne cateva povesti inedite ("Le Ballon"), care vor aparea in Folio, cu mare tam-tam mediatic, vor fi reeditate cateva discuri - inregistrari vorbite, pe fond muzical -, iar pe 2 octombrie va avea premiera filmului lui Laurent Tirard (avandu-i in distributie pe Maxime Godart - Nicolas -, Valerie Lemercier – mama -, Michel Galabru si Fabrice Luchini). Despre film, la alcatuirea caruia si-au dat mana atat Sempé, cat si Anne Goscinny, iata cateva vorbe ale regizorului: "Povestile micutului Nicolas fac parte din cultura copilariei mele. E o lume unde totul merge ca pe roate. Un univers ideal al copilariei, facut din scoli, din recreatii si terenuri de joaca. Nu exista divorturi si nici somaj. N-am vrut sa fac din film o suma de scheciuri. Asa ca am imaginat, impreuna cu Anne, o trama care sa raspunda la una dintre intrebarile din subtextul intregii opere a lui Goscinny: cum sa-ti gasesti rolul in societate prin intermediul rasului? In privinta adaptarii, m-am gandit imediat la ambianta foarte sixties a filmelor lui Jacques Tati, Blake Edwards si, mai ales, a serialului american Ce vraji a mai facut nevasta-mea". E posibil ca filmul, adica locomotiva care-l va purta pe Nicolas dincolo de granitele tarii sale de bastina, sa destepte gandul bun al editorilor de pretutindeni, transformandu-l pe micutul si simpaticul personaj dintr-un mit literar local intr-unul international.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
