BESTSELLER INTERNATIONAL/ Un oarecare Adolf

Semnalez această carte* ca pe o fericită anomalie in convoiulvolumelor de maculatură care se ocupă in ultimii ani de destinullui Hitler (multe dintre ele ficţionalizând, stupiddanbrownian,perioada de biografie de după moartea sa istorică, din 30 aprilie1945, adică presupusul refugiu postbelic in America de Sud).

Volumul este o docu-ficţiune, un roman (cel puţin asta stăscris pe coperta sa interioară) care se intemeiază, potrivitdeclaraţiilor lui Christian Millau, pe fapte verificate inproporţie de 90%. Adică, deşi a apărut pe 1 aprilie anul acesta, nueste câtuşi de puţin o păcăleală. Autorul a studiat arhive intregişi cam tot ce s-a tipărit până acum privitor la viaţa lui Hitlerpână in momentul 1914. Documente contradictorii, credibile saususpecte, dar şi două romane esenţiale asupra subiectului: "TheCastle in the Forrest", al lui Norman Mailer (care intreţine ideeacă Hitler a fost trimisul lui Satan pe Pământ) şi "La Part del'autre", al lui Eric-Emmanuel Schmidt, care imaginează doi Hitler:cel adevărat şi cel care ar fi putut să devină dacă ar fi fost unpictor bun şi ar fi fost admis la Academia de Arte Frumoase.

Pornind de la atmosfera de creativitate crepusculară a Vieneide inceput de secol XX, de la arhitectură la Art Deco, trecând pringrafismele şi pictura disidentă a lui Klimt şi Egon Schiele, carteaevocă tinereţea unui anume Adolf, un agitator care fuseseintemniţat după puciul ratat de la braseria din Munchen, şiincearcă să explice cum a fost posibil ca oraşul imperial,fascinanta Vienă, creuzet al modernismului, să dea naştere unuidemon de talia lui Hitler. Ne aflăm la Viena, in 1923. La AmbasadaFranţei, ataşatul cultural Phillipe de Gondrange este insărcinat săancheteze traseul biografic al acestui rebel, acum in vârstă de 34de ani, ivit de nicăieri. Cine este, deci, acest vagabond carevinde pe stradă unor negustori evrei vedute ale Vienei? Cine esteamărâtul care doarme pe bănci in parcuri şi care işi indeasă hârtiede ziar in pantofii găuriţi? Un incurcă-lume de cafenea, un diavolivit din căldarea vrăjitoarelor sau, pur şi simplu, un trecător(vezi titlul cărţii) excitat, un mic burghez care visează să devinăcineva in fantastica agitaţie artistică şi intelectuală BelleEpoque din Viena? Fiecare dintre martorii anchetei are propria luiversiune. Unii ii fac un portret exaltat, cum ar fi, bunăoară, celintocmit de Arthur Seyss-Inquart, avocat vienez şi consilier deStat, succesor, preţ de câteva ore, al cancelarului Schuschnigg,individ numit de Hitler, pe 15 martie 1938, guvernator al Austriei,cu grad de colonel SS; alţii, atinşi parcă de cecitate, o dau inbară serios, precum acest colonel de serviciul de informaţiifrancez: "E vorba, probabil, de unul dintre acele personajepitoreşti de care e plină lumea. Probabil că nu vom mai auzi nimicdespre el". Ei bine, acest om va da foc planetei. Se numeşte AdolfHitler.

Un mediocru pe care societatea vieneză il exclude, uncomplexat care se imbibă cu toate frisoanele antisemite ale epocii(să ne amintim că, in 1905, Karl Luger, primarul Vienei, declara căi s-ar părea foarte normal ca evreii să fie spânzuraţi defelinarele stradale, iar un pic mai târziu, un deputat pangermanistdepunea un proiect de lege prin care fiecărui hoţ de origineţigănească să i se tatueze pe mână un semn distinctiv) şi care, aşacum avea să scrie in "Mein Kampf", avea nevoie de un "singurduşman". Acesta va fi "evreul".

Cum a ajuns Christian Millau (născut in 1929, redactor-şef laParis Presse, in 1957, jurnalist cultural, autor a treiromane şi, in 2008, al unui delicios "Dictionnaire amoureux de lagastronomie") să fie atât de ataşat de această temă? Ei bine, lavârsta de 64 de ani, a descoperit că bunicul său pe linie maternăavea ascendenţă evreiască, ceea ce a constituit un prilej de lungimeditaţii şi clarificări târzii, dar inevitabile. Apoi, pentru că,potrivit propriilor declaraţii, este nespus de legat afectiv deAustria. O ţară pe care a vizitat-o prima oară in 1937: "Mă aflamimpreună cu părinţii la Berchtesgaden (aproape de graniţă), erampuşti şi l-am văzut atunci pe Hitler la balconul vilei sale, un soide pensiune familială de trei stele pe care o cumpărase cu baniidin drepturile de autor pentru Mein Kampf. A doua imaginecare mi-a rămas in minte: eram in Germania, intr-un tren cudestinaţia Salzburg şi văd pe marginea şinelor un puhoi de oameniin haine vărgate. Eu şi părinţii mei suntem informaţi că ocnaşii cupricina sunt nişte duşmani politici ai naziştilor şi că vindintr-un sat numit Dachau".