Cum sfarsitul anului e la o intindere de mana, un bilant al literaturii scrise la Iasi nu ar fi inoportun. Nu am nici ambitia, nici posibilitatile de a fi enciclopedic, astfel incat in acest articol nu am sa retin decat acele titluri, apartinand autorilor urbei, care merita cu prisosinta promovate.
Altfel, inutil sa va mai spun, dulcele targ e plin de veleitari, de scriitori de cartier, de gasti si de factiuni, de edituri de garsoniera, care, fiecare, publica, cu ajutorul unor subventii ministeriale, amici, de regula poeti (ca proza se scrie mai greu, poezele se pot inseila intre doua baute la crasma mult mai frecventata decat biblioteca, care, umbla vorba, poate corupe talentul).
Se va vedea, trag nadejdea, ca Iasiul nu este chiar locul unde nu se intampla nimic. Acestea fiind spuse, sa trec la nominalizari.
La capitolul poezie, anul a inceput cum nu se poate mai promitator, cu volumul lui Nichita Danilov, Centura de castitate, care continua in forta maniera cunoscuta a autorului, punand in pagina scenarii apocaliptice motivate existential. A urmat O. Nimigean, cu Nicolina Blues, o carte ludica si dramatica totodata, in care taciturnul scriitor histrion mimeaza jocul, ironia doar pentru a-si imblanzi, prin intermediul versificatiei savante, crizele. In vara, Mariana Codrut a publicat, la editura Paralela 45, al saselea sau volum de poezie, Ultima patrie, in care descriptivul, epicul nu sunt decat artificii care sustin o confesiune convulsionata, speriata de spectre cat se poate de amenintatoare: singuratatea, moartea. Lui Radu Andriescu i-a aparut o carte de poezii in SUA, ceea ce poate marca inceputul unei acreditari intr-un spatiu literar in care poetul universitar se simte mult mai familiar decat in cel de acasa. In fine, in noiembrie, cunoscutul Emil Brumaru a debutat, in sfarsit, la editura Brumar, adunandu-si, intr-o frumoasa carte, poemele junetii. Cantece de adolescent demonstreaza ca Emil Brumaru era Emil Brumaru inainte sa devina Emil Brumaru. Nu e putin, tinand cont ca avem de a face cu un nume de prim-plan al poeziei contemporane. Dar nu e, se pare, si suficient, de vreme ce totusi premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor din Iasi i-a revenit, previzibil, lui Daniel Corbu.
Trecem la proza. Dan Lungu a cunoscut un remarcabil succes (mai curand de public decat de critica, unde opiniile au fost, cum e firesc, impartite) cu romanul Sunt o baba comunista!, care aduce sub lupa cazul unei nostalgice dupa vremurile apuse ale tineretii sale muncitoresti. Se pare ca autorul iesean are sanse sa devina extrem de cunoscut si in strainatate. Gabriela Gavril a publicat un roman inspirat din mediul universitar si din cel boem (nu e vorba neaparat de medii distincte), Fiecare cu Budapesta lui, care marcheaza si debutul sau in proza. Mariana Codrut a iesit la Polirom cu romanul Nudul Dianei, in care impune un personaj masculin profund sensibil, fragil, agasat de mizeriile prezentului, de fitele vulgare ale unei damicele cu pretentii de zeita. O carte care se situeaza voit la antipodul retetei prozei ultimilor ani, care ma indreptateste sa consider ca, macar in Iasi, a fost anul Marianei Codrut. Un scriitor foarte discret, fata de care critica literara are destule restante.
Ca tot veni vorba: critica literara nu a ramas nici ea mai prejos. Amintesc macar doua titluri, apartinand unor universitari cu care ma mandresc a fi coleg. Distinsul profesor Elvira Sorohan a publicat, la editura Timpul, studiul G. Calinescu in autoportret, incercand sa faca dreptate prea acuzatului mare scriitor, decodificand ironia specifica acolo unde ea exista si citind in filigranul unor eseuri autoportretul pe care Calinescu si-l construieste. E un eveniment in exegeza asupra autorului Bietului Ioanide, care umple un gol al ultimilor ani. Antonio Patras s-a remarcat cu eseul Ibraileanu. Catre o teorie a personalitatii, publicat la Cartea Romaneasca, care reprezinta prima parte a unui amplu proiect de sinteza asupra literaturii criticilor. Volumul, exemplu de virtualitate stilistica, a avut ecoul pe care il merita, atragand sufragiile celor mai exigenti cronicari.
In ceea ce priveste cercetarea academica, de amintit ar fi cartea lui Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii in campul puterii, care pune fata in fata, cu instrumente sociologice, evolutia intelectualitatii, ca grup elitist, in Romania comunista si in Germania de Est. Un studiu extrem de necesar si de profesionist.
La capitolul publicistico-eseistic, bifez supraponderalul volum al pictorului-scriitor Val Gheorghiu, Cinci degete-n ochi, un jurnal "extim" (vorba lui Tournier) regizat cu specifica eleganta si cu asumata frivolitate.
Pun punct acestei enumerari, pentru a nu va plictisi. Concluzii? Va rog sa ma contraziceti, dar am impresia ca va va fi cam greu: sunt titluri unul si unul, care merita sa figureze in orice top al literaturii acestui an, fie el cat de exigent. La Iasi exista destui scriitori valorosi, care, de regula, se situeaza in afara structurilor administrative ale breslei.
Si inca ceva: daca am omis vreun titlu, dragi ieseni, nu-mi sariti in cap. Am si eu limitele mele vizibile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
