Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XXVIII). Andrei Jdanov, un propagandist bolşevic abject/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XXVIII). Andrei Jdanov, un...

Autor: Calin Hentea

29.08.2013, 23:49 793

Repere biografice. Având studii universitare, Jdanov a aderat încă din 1915 la Partidul Bolşevic, participând la Revoluţia din octombrie 1917 şi la Războiul civil în calitate de comisar politic. După asasinarea lui Serghei Kirov (1886-1934) în 1934, i-a succedat acestuia în funcţia de secretar de partid a regiunii Leningrad şi apoi a promovat în funcţii politice, devenind un colaborator apropiat şi foarte obedient al lui Stalin din poziţia de membru al Biroului Politic începând din 1939. Jdanov a susţinut semnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov, anexarea ţărilor baltice şi a coordonat apărarea Leningradului (1942-1944) în faţa asediului de 900 de zile al Wehrmacht-ului. Prin alegerea sa în martie 1946 ca secretar al PCUS a început perioada de maximă influenţă politică a lui Jdanov, ce a durat până la moartea sa neaşteptată, cauzată de un infarct. Între 1946 şi 1947 a fost preşedintele URSS, drept care a fost privit drept un posibil succesor al lui Stalin; acesta a exploatat însă decesul său drept unul dintre pretextele formulate pentru justificarea declanşării persecuţiilor împotriva medicilor.

 

Contribuţii. Jdanov s-a făcut remarcat mai întâi prin promovarea realismului socialist la Congresul scriitorilor sovietici din 1934 într-o manieră dură, ce va fi cunoscută ulterior sub denumirea de „jdanovism”. A susţinut  „ca mesager şi purtător de cuvânt al lui Stalin în probleme culturale şi intelectuale, atacând virulent influenţele occidentale în literatură, muzică şi în mass-media” (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers enciclopedic, p. 152) viziunea naţionalist-bolşevică (premergătoare naţionalism-comunismului lui Ceauşescu din anii 70-80) a dictatorului sovietic: afirmaţii categorice de genul „singurul conflict posibil în cultura sovietică este cel dintre bine şi rău” reflectă mentalitatea şi fundamentul ideologiei lui Jdanov.

Xenofobia lui Jdanov s-a manifestat şi prin declararea în 1946 a culturii burgheze, occidentale ca fiind într-o „stare de decadenţă şi descompunere”, formulă ce va fi preluată obsesiv de retorica comunistă a anilor 50 din ţările socialiste. Un alt clişeu propagandistic lăsat moştenire de Jdanov a fost acela al celor două lagăre, cel imperialist antidemocratic condus de Statele Unite şi cel socialist-democratic şi progresist condus de URSS, lansat în discursul său din 22 septembrie 1947 la ceremonia de în fiinţare a Kominformului desfăşurată la Szklarska Poreba în Polonia (vezi revista Historia, iulie 2011, p. 62).

„Discursul lui Jdanov de condamnare a marii poete Ahmatova (denunţată drept o „combinatie de târfă şi călugăriţă“), al cărei soţ, poetul Nikolai Gumiliov, fusese executat în timpul lui Lenin, rămâne una dintre piesele cele mai abjecte ale dosarului obscurantismului stalinist. Fiecare rând al acestui text de funestă amintire a fost verificat şi editat de Stalin personal, care nutrea o ostilitate viscerală în raport cu o scriitoare ce refuzase să se înregimenteze în detaşamentul «inginerilor sufletului uman»” (Tismăneanu, 2009).

 

Evaluări. Andrei Jdanov a fost exponentul liniei inflexibile în privinţa reflectării orientării ideologice a partidului bolşevic în creaţia artistică (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 446), provocând numeroase traume în lumea culturală sovietică şi nu numai. „Activist din categoria dură, devotat fără preget lui Stalin, Jdanov a fost prototipul militantului lipsit de caracter, personalitate ori frământări psihologice. A îndeplinit ordinele despotului sociopat fără murmur, s-a pretat la cele mai josnice acţiuni pentru a satisface setea de putere a celui numit de Martin Amis «Koba cel Groaznic»” (Stalin, n.a.).

„Relativ cultivat, cunoscător al marii literaturi ruse, vorbitor de franceză, Jdanov a fost în egală măsură un personaj fără şira spinării, oricând disponibil pentru cele mai sordide aranjamente” (Tismăneanu, 2009). Deşi a cunoscut o perioadă relativ scurtă de acces în sferele cele mai înalte ale puterii şi influenţei politice sovietice, Jdanov a avut emuli în aproape toate statele socialiste satelite Moscovei, în cazul României fiind vorba de Iosif Chişinevschi şi Leonte Răutu.

 

Andrei Jdanov - născut pe 28 februarie 1896, Mariupol - mort pe 31 august 1948, Moscova, demnitar şi ideolog sovietic

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO