De cand cu globalizarea, nimic nu mai pare a fi specific doar unei anumite zone geografice ori unei anumite natiuni. Zicala spusa cu naduf "Ca la noi, la nimenea" pare ca si-a pierdut de multicel sensul.
Sigur ca "exageratiuni" mai simti pe ici-pe colo, dar in general totul este uniformizat, standardizat, egalizat. In rau? In bine? De obicei in rau: excesele nu mai par excese, ci intra in norma, in sfera manifestarilor comune. Se asculta cu voiosie telefoanele la unii, dar se asculta si la altii sau, mai bine spus, peste tot. Ideea de privacy, atat de mult fluturata peste Ocean si adoptata cu mare drag in Europa, a ajuns, mai ales dupa 11 septembrie 2001, o vorba goala. Se cearta "palatele" la unii (vezi Ucraina si nu numai), se cearta si la noi. Testamentul biologic, eutanasia, scoaterea crucilor din scoli bantuie mai ceva ca aviara, salmonela si vaca nebuna, dintr-un capat in altul al Batranului Continent. Ca doar granitele sunt spiritualizate, intr-o Europa unde se vorbeste tot mai putin de spiritualitate si tot mai mult (sau numai) de bani.
Cand privesti totul de foarte aproape, de la firul ierbii, esti tentat sa exagerezi, sa amplifici, sa crezi ca numai tie, aici si acum, ti se intampla toate nenorocirile, toate relele care pe altii ii ocolesc. Nu zic ca relele noastre nu sunt rele, dar modul exagerat in care ne manifestam, patima pe care o punem in orice evaluare, cantitatea nemasurata de ura si orgoliu ne fac doar rau si ne impiedica sa vedem lucrurile la realele lor dimensiuni.
Si pentru ca am inceput prin a scrie despre ascultarea generalizata a telefoanelor, as aminti ca, zilele acestea, in Italia, curg rauri de cerneala pe tema "Nu ne vindem tara". Doua companii straine, una americana si alta mexicana, vor sa preia controlul asupra companiei nationale de telefonie Telecom. Unii (cei de dreapta) spun ca piata trebuie lasata libera. Altii - ca se pierde, prin pierderea Telecom, sistemul nervos al natiunii. Curat nervos, daca ne gandim ca, de fapt, pentru a mai sti cine cu cine si de ce, domnul prim-ministru Prodi ar trebui sa-l sune zilnic pe domnul presedinte Bush, sa-i faca rezumatul a ce a mai ascultat peste noapte, daca telefonia italiana ar fi cumparata de americani. Ca pana la urma de asta pare a fi vorba. Seful isi asculta supusii cu propriile urechi sau cu urechile sefului unei alte tari. Deci ca la noi, la nimeni? Nici gand! Ca la noi, la multi altii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
