"Niciodata nu m-am gandit la o retrospectiva fotografica a spectacolelor mele. Ideea a fost a lui Silviu Lupescu, argumentand ca multi, care nu au avut sansa sa fie spectatori ai productiilor mele de teatru si opera realizate peste tot in lume, ar fi curiosi sa le vada cel putin in imagini. Parea o dezvoltare fireasca a primei mele carti, O biografie, aparuta in 2006 la Editura Polirom."
Acesta a fost inceputul. Au urmat doi ani de cautare a fotografilor si fotografiilor (impreuna cu Dana Dima si secondati de mai multi asistenti si colaboratori), de discutii cu teatrele pentru a umple goluri ce pareau insurmontabile. Proiectul a capatat amploare, s-au implicat in el din ce in ce mai multi oameni, a rezultat un mare volum de imagini, separate, in ordine cronologica, in doua volume - teatru si opera. Selectia - pentru ca este o selectie - e departe de a fi completa, dar reuseste sa copleseasca orice cititor.
Cele doua volume masive au fost tiparite de Editura Institutului Cultural Roman, cu un text introductiv semnat de criticul de teatru George Banu. Editia este bilingva, textul romanesc fiind tradus in engleza de Julian si Laura Semilian.
"Fara a abuza, il vedem pe Serban la lucru, incitand, sculptand, animand actorii, ii recunoastem gesturi care se repeta, priviri care-l identifica, in timp ce fizionomiile se modifica subtil, imperceptibil. Si de-a lungul acestei galerii se deseneaza o silueta a artistului nesupusa ravagiilor timpului."
Calatoriile fotografice sunt insotite de legende scrise - unele preiau partial citate din O biografie -, in care se incearca redarea in cateva cuvinte a atmosferei fiecarei montari. Primul volum incepe cu Omul care s-a transformat in caine (Teatrul Nottara, 1964) si sfarseste cu Spovedanie la Tanacu, Teatrul La Mama, New York, 2008. Al doilea volum, opera, incepe cu Evgheni Oneghin, la Welsh National Opera, Cardiff, 1980, si sfarseste cu Werther, Wiener Staatsoper, 2005.
"In America opera si teatrul sunt categorisite drept entertainment (divertisment). Imi place aceasta definitie, desi cand am ajuns la New York, tanar si rebel, ideea de a-i distra pe altii mi se parea neserioasa, superficiala. Acum cred altfel. Pentru ca in opera, ca si in teatru (pana si Brecht o spune), meseria noastra e de a distra (entertain). (...) Pe parcursul calatoriilor mele, fiind des intrebat unde ma simt 'acasa', am dat un raspuns care poate parea un cliseu: 'Sunt acasa acolo unde pot sa fac teatru'."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
