Ati citit in acest spatiu, acum doua saptamani, despre un festival (National) de teatru. Ati citit in pagina Scena, tot acum doua saptamani, diverse opinii despre acelasi subiect. Ati citit in cadrul acestei rubrici, acum o luna, despre alt festival de teatru (de la Braila). Cititi, chiar acum, chiar aici, despre doua festivaluri de teatru (de la Timisoara si Piatra Neamt). Veti citi, nu peste multa vreme, tot aici, despre alte festivaluri (Galati si, poate, Brasov). Cum vi se pare ca suna acest anunt, ca o fagaduiala sau ca o amenintare?
Si mentionez ca daca, pe de o parte, as calatori mai mult (adica sase zile din sapte) si, pe de alta parte, n-as "inghesui" unele reuniuni in aceeasi relatare, ati citi sub genericul Teatru, in fiecare saptamana, doar despre festivaluri. Ba nu, mint: in Romania exista la ora asta cam 27 de intalniri de breasla, asa ca n-as putea "acoperi" cu ele decat vreo sase luni din an...
Altminteri, pentru cronicar, situatia prezinta o suma de avantaje. Las'ca ajunge sa-si cunoasca foarte bine patria - ori, macar, hotelurile si restaurantele patriei, basca trenurile si garile patriei, ceea ce, cateodata, e cam acelasi lucru -, dar, in loc sa mearga in trei orase ca sa vada trei spectacole, merge intr-unul si le vede pe toate (uneori fiind valabila si reciproca: merge in toate orasele si vede acelasi spectacol). Sa fie suparati criticii pe existenta atator festivaluri? Nici pomeneala!
Altceva ii supara (pe cei suparaciosi, fiindca exista si critici blanzi, vorba aia - de zahar): faptul ca, la atat de multe festivaluri, nu exista la fel de multe spectacole. Si faptul ca festivalurile existente nu sunt, toate, festivaluri propriu-zise, ci se transforma, deseori, in surogate de turnee. Caci turnee - poate nu stiati - nu se prea mai fac in Romania. Nu-s bani.
La Timisoara exista, de mai multi ani, un Festival al Dramaturgiei Romanesti - minunat lucru. Problema acestui festival, de catva timp incoace, este insa ca nu prea mai exista dramaturgie romaneasca jucata. Sau bine jucata. Sau buna jucata. (Drept care editiile trecute au abundat in dramatizari.) Anul acesta, selectionerul unic al FDR, criticul Mircea Ghitulescu, a hotarat sa rupa pisica - ori, poate, sa o arate cui a uitat de ea - si a indesat in 8 zile de festival (3-10 octombrie) 23 de spectacole, fericind juriul (caci festivalul e, de fapt, concurs) si potentialul public rezistent si cu cate 5 reprezentatii pe zi. Meritau toate acestea sa participe la o sarbatoare (vezi etimologia)? Raspund prin titlurile catorva reprezentatii pe care le-am vazut: De la cina la micul dejun de Sebastian Ungureanu (Teatrul German din Timisoara, regia: Ioan Ieremia - un text simplut, cu multe clisee, intr-un spectacol emfatic, cu si mai multe clisee), Raul de balci de Ioana Craciun (Theatrum Mundi, regia: Mircea Marin - un text gongoric si inabil, intr-un spectacol supradimensionat si modest jucat), Romanie draga, Elvetia mea de Cornel Udrea (Teatrul National din Targu-Mures, regia: Cristian Ioan - un text banal, lipsit de originalitate, intr-un spectacol valorificand, totusi, atat cat s-a putut, actorii), Apus de soare de B. Delavrancea (TN Iasi, regia: Eugen Todoran - textul binecunoscut, care nu-i tocmai o capodopera, transportat ca atare in decor si costume fioroase; pacat de actori!). Din productia gazdelor (despre Cervus divinus de Ion Druta, regia: Ioan Ieremia, cu alta ocazie): La lilieci dupa Marin Sorescu (regia: Sabin Popescu), un spectacol bine gandit si jucat, cu haz, cu poezie, doar nitel cam lung. Au fost, e drept, si spectacole foarte bune: aproape trei. Am asistat si la o dimineata de spectacole-lectura cu fragmente din trei piese romanesti "actuale": o facatura, o ineptie si un text posibil (autor: actorul Marius Damian). Tragem linie, adunam si... va las placerea de a contempla cifrele.
Si la Piatra Neamt exista, de si mai multi ani, un festival. Intrucat a trecut printr-o sumedenie de avataruri, nu spun despre el decat ca, la ultimele doua editii, a devenit national, adica nu mai e international, si incearca sa se "muleze" pe specificul institutiei organizatoare - Teatrul Tineretului -, aducand (printr-o selectie infaptuita destul de neclar) atat spectacole realizate de si cu tineri artisti, inclusiv studenti, cat si spectacole pentru copii si tineret. Editia din acest an (23-31 octombrie), in net progres calitativ fata de cea precedenta, a adunat la start - si acesta e un festival-concurs - 15 spectacole, semnate de regizori (inca) proaspeti, precum Radu Afrim (Plaja de Peter Asmussen, Teatrul "Maria Filotti" din Braila), Alexandru Berceanu (A saptea kafana de Dumitru Crudu, Mihai Fusu si Nicoleta Esinencu, Teatrul "Fani Tardini" din Galati), Razvan Dinca (Capul de ratoi de G. Ciprian, "Nottara"), Ada Lupu (Danseaza... fetele Mundy! de Brian Friel, TN Iasi), Sorin Militaru (Genocid de Werner Schwab, Odeon), de regizori foarte cruzi (de pilda, Crenguta Tolea, cu examenul de final de studii la UNATC: Ingrijitorul de Harold Pinter), precum si de regizori ceva mai copti, precum Radu Dinulescu (Caii la fereastra de Matei Visniec, Teatrul "Ioan Slavici" din Arad) sau Mihai Malaimare (Intrusa dupa Jorge Luis Borges, Teatrul "Masca" si Teatrul Valah din Giurgiu - foarte frumos spectacol de teatru-dans, beneficiar al Marelui premiu al festivalului). Problema acestei reuniuni? Productiile scolilor de teatru, care, ca si anul trecut, s-au ilustrat prin neadecvare, nivel modest, diletantism.
Stiti bancul cu taranul care-si duce calul la targ ca sa-l faca de ras?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
