Continuam publicarea unor extrase din jurnalul zilnic al regelui Carol al II-lea. Fragmentele ce urmeaza, sunt scrise cu numai doi ani inaintea izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, respectiv in primavara (inceputul lui mai) si vara (iunie, iulie) anului 1937, un an crucial pentru Europa, dar si pentru Romania, care se apropia verginos de nefericita alianta cu Germania lui Hitler. Neintelegerile dintre Carol al II-lea si reprezentantii partidelor politice se acutizeaza, iar notele din perioada 3 - 8 mai 1937, scrise la Sinaia, unde Carol se afla cu prilejul Pastelui, sunt elocvente din acest punct de vedere. Monarhul isi marturiseste temerile cu privire la cursul evenimentelor din Europa acelor ani. Fata de Catargi, Stirbei, Titulescu, Dinu Cesianu, oameni care nu l-au iubit din cale-afara pe Carol manifesta diverse rezerve.
Insemnarile de la sfarsitul verii lui 1937 il gasesc pe Carol la Londra, dupa un popas anterior in Franta si o incercare de intarire relatiilor cu diversI oameni politici. Dupa ce lasa pe Duduia la Paris, se deplaseaza la Londra, unde va avea convorbiri cu protagonistii politicii britanice din acei ani: Chamberlain, Churchill si Eden. Acestuia din urma ii atrage atentia asupra pericolului unei aliante intre Germania si URSS, dar nu este crezut.
Luni, 3 - sambata, 8 mai 1937
Dupa cum fac adesea in aceste zile de dupa Pasti, am venit sa m-odihnesc nitel in aerul intaritor al Sinaiei.
Totul ar fi bine, daca n-ar fi mutrele lui Ernest in consecinta chestiunei lui Arthur.
Repaus absolut; seara, adesea, cinema.
Dar nici aci n-am linistea dorita. Dinu Cesianu e aci si vine sa ma intretina asupra lui Titulescu, ei se dusmanesc reciproc. E adevarat ca marele cancelar nu poate inghiti ca nu mai e in Guvern si, prin numerosii lui prieteni, face intrigi. Iata ce povesteste Dinu.
El a si prevenit Guvernul asupra acestor agitatiuni, dar acesta n-a luat nici o masura. Are contact continuu cu tara, prin emisari. Toti oamenii cari merg in strainatate, pana si H. Catargi, s-au dus sa-l vada la St. Moritz; afara de Argetoianu, are contact cu toti. Pentru a-si aduna arme interne si externe, are contact cu Stelian Popescu. La 3 mai, l-a vazut pe Stirbey, la Ritz, intre 6-7 continua contacte cu unii de la Afacerile Straine, Cantemir, Niculescu-Buzesti, Hiott, Athanasiu, ii dau copii dupa telegrame. Barbu Stirbey ar fi declarat: „Eu pe Regele Carol nu-l recunosc si nu-l voiu recunoaste niciodata, totusi ma ingrijoreste gandul ce o fi cand nu va mai fi". Georges Masidel a repetat ca Titulescu a zis: „Jamais je n'ai été tellement d'accord avec le Roi Carol, il ne veut pas de moi, moi je ne veux pas de lui".
Titulescu a sosit la Paris, sambata 24 aprilie, a dejunat la Blum, cu Delbos, vineri a fost <la> Quai d'Orsay. A insistat sa-l vada pe Dinu <Cesianu>. Ce spune se bate cap in cap <cu> ce a spus, discuta contrariul de ce zicea ca ministru in functie. Are un sistem de legatura cu tara, prin care stie tot ce se petrece la palatul Sturdza.
Teza lui Titulescu este ca: „La démocratie est en danger, la France & Gr. Bretagne sont les champions de la démocratie. La Roumanie, avec sa monarchie personnelle, se laisse entrainer par certains partis fascistes et par des combinaisons de gouvernement qui manquent d'autorité: 1) a toleré et aidé la Garde de Fer. 2) le Gouvernement ne fait rien. Le roi est attiré dans les spheres de gouvernement autoritaires, donc attiré dans la sphere fasciste." Teza a impresionat. El n-are numai prieteni, deci succesul n-a fost general. Sunt indoieli asupra sinceritatii lui, se crede ca face un joc personal. Este el un campion al democratiei, sau <e> o actiune de razbunare? A vazut toti ziaristii si articolele sunt asa zis dictate de el. Mircea e acuma corespondent al „Daily Mail". Da bani in dreapta si stanga (20.000 lui Buré). N-o fi o coniventa cu Frontul Popular? Mai zice ca Beck ar fi facut acorduri cu Romania in ideea de a ne atrage de partea Germaniei; a marturisit ca nu el a zis asta, ci ca stirea ar fi fost adusa la Paris de Joseph Paul Boncour. El duce un lux extraordinar.
In Anglia continua legaturile cu cei mari, Eden si Vansitart.
A mai zis: „Eu pot orisicand sa fiu bine cu Garda de Fier, deci sa nu fac un acord cu Berlinul, dar s-o fac eu, caci Franta are incredere in mine si nu in altul". Va pleca la Londra in primele zile din iunie, astepta sa tie vreo 6 conferinte pe la universitati, se lauda ca va face mai mult in Anglia, decat la Paris, pentru cauza democratiei.
Dinu <Cesianu> are convingerea ca se va intoarce in septembrie. Titulescu zice ca nu accepta sa intre in nici un guvern, nici cu national-taranistii. N-au nevoie de el, caci vor avea tot concursul lui, nu accepta decat SDN. El e titular la SDN, fiind numit prin decret. Nu vrea sa participe la nimica pana nu va lua cuvantul in Romania, si aceasta cu amenintari.
Povesteste ca „sa tete est mise au prix", ca <un> campion al democratiei, al politicii franceze si internationale. Front comun cu Franta pentru democratie. Mandel a zis: „il fait l'impression de faire son Venizelos".
Se intalneste cu Maniu, pe care il considera ca un om de caracter. Face propaganda contra lui <Victor> Antonescu. Alaturat, unele completari. Totul foarte trist.
Sambata, 3 iulie - sambata, 14 august 1937
Din nenorocire, a trebuit prea curand sa ma intorc la Paris, caci Gligorcea vine de la Londra. El face greutati pentru venirea mea acolo, pretinde ca voi fi rau primit, ca din cauza Duduii sunt indezirabil, s-a facut o intriga zicand ca va veni si ea. Dupa ce eu si cu Urdareanu l-am bruftuluit in mod serios, caci datoria lui era tocmai sa lupte contra, nu sa se faca coada de topor a acestor cancanuri, am ramas si mai hotarat in deciziunea luata.
La Paris, inca inainte de plecare, am vazut multa lume politica si militara, cu cari am vorbit de strangerea randurilor, de politica Romaniei de a colabora neclintit cu Franta. Am mai insistat asupra nevoii de a ne ajuta cu armament bun. Am regretat ca Léon Blum n-a fost in aceste zile la Paris, ca sa pot face cunostinta cu batranul sef socialist.
Cu parere de rau, trebuie s-o las pe Duduia in Franta, dandu-i rendez-vous peste vreo doua saptamani in Elvetia, si plec la Londra. Consider aceasta calatorie de cea mai mare importanta, caci, mai ales de la plecarea lui Titulescu din Guvern, legaturile cu Anglia s-au mai slabit si ministrii respectivi, Hoare si Grigorcea, nu sunt destul de activi spre a le intari.
Obisnuita debarcare la Dover, unde vin intru intampinare Grigorcea si Dimancescu, la Londra, restul Legatiei, intre cari, Matyla Ghica.
De asta data descind la Dorcester, un hotel pe care nu-l cunosteam, pe care-l gasesc mult superior celorlalte. Acele cateva zile, cat am stat aci, <le-am> umplut dupa pofta inimii, fara a uita vizita care o fac <de> fiecare data la Wallace Colection. Prima diferenta intre Londra si Paris este paza, aci ti se da un agent, nu e vorba sa te plictiseasca cu motociclisti etc. Compania Ford, l-a care Ali este unul dintre directori, mi-a pus doua masini la dispozitie, deci, in timpul zilei, n-am aceasta grija.
Ca sa incep cu lucrurile cele mai serioase, intai este dejunul la Buckingham, cu Bertie si Elisabeth, cari sunt foarte draguti si amicali.
Desi Regele Angliei nu poate toate, totusi si lui ii vorbesc de cele ce intereseaza legaturile intre tarile noastre; se arata pricepator si binevoitor, dar imi recomanda sa vorbesc cu ministrii sai, ceea ce fac. Am vazut deci pe Chamberlain si pe Eden. Primul e simpatic si mai putin imbibat de teorii preconcepute. Cu fiecare am vorbit despre legaturile intre tarile noastre, despre necesitatea de a strange si mai mult legaturile, mai ales cele economice; am aratat primejdia care o prezinta infiltratiunea comerciala germana si am facut apel ca, cu ajutorul Marei Britanii, spatiul vacant sa fie ocupat inainte de a fi prea tarziu. Cu toate ca am fost ascultat cu bunavointa, prin raspunsurile evazive ce mi s-au dat, n-am impresia ca acest apel va fi luat prea in serios. Chamberlain este preocupat de inteparile intre cehi si germani - mi-a vorbit indelung de aceasta si m-a rugat, daca in toamna voi vedea pe Benes, ceea ce e probabil, sa-i spun ca dorinta ar fi sa fie mai putin rigid cu minoritatile si sa incerce de a ajunge la o intelegere satisfacatoare, care sa linisteasca Germania.
Cu Eden, vorbind de situatia generala, i-am atras atentia ca exista o primejdie continua a unei posibile intelegeri intre Soviete si Germania. Mi-a raspuns ca acest lucru nu este cu putinta, iar cand am replicat ca informatia o aveam, indirect, chiar de la Intel<l>igence Service, a fost dezagreabil mirat, dar tot nu m-a crezut.
Intr-alta zi am fost la dejun la Lady Asquith, soacra lui Antoine Bibescu. Este o personalitate in societatea londoneza, o baba sprintena, gura rea, dar de care este bine sa fii simpatizat. Dejunul, din punctul de vedere al mancarii, a fost teribil. Insa am intalnit lume interesanta, mai intai pe Duff Cooper si Lady Diane, iar dupa aceea, pe vesnicul luptator Winston Churchill, care-l injura pe Hitler cat putea si poate din aceasta cauza nu este intrebuintat in Guvern.
Inca o persoana interesanta a venit sa ma vada, Iabolinski, unul dintre conducatorii miscarii sioniste, un fel de ministru al Afacerilor Straine al lor. Cu mult bun simt, mi-a vorbit de intreaga miscare si, in general, de problema evreiasca. M-am aratat foarte simpatic sionismului, caci il gasesc unul din mijloacele cele mai bune de a putea sa rezolvi aceasta spinoasa chestiune. I-am promis tot concursul meu.
Din volumul Carol al II-lea, "Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. I (1904 - 1939)", editia a II-a revizuita, volum coordonat de Marcel Dumitru Ciuca si Narcis Dorin Ion, in pregatire la Editura Curtea Veche.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
