Printre aceste urme ale lui Bossert, de remarcat o influenţă insemnată in ritmul de trasor al discursului lui Ion Monoran (1953-1993), poet pe care il putem redescoperi acum datorită volumului Eu insumi, apărut in 2009 la Cartea Românească (directeţe, tensiune, verb bătăios, atitudine contestatară); ceva din "curajul" devenit faimos prin "utilizarea" pe scară largă (media a jucat aici un rol esenţial in epocă) al lui Mircea Dinescu (de la Democraţia naturii până la Moartea citeşte ziarul); ironia şi ştiinţa construcţiilor inteligente şi de fineţe, dicursul poetic "urban" şi emancipat (in care au excelat membrii antologiei colective Aer cu diamante, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan) şi, in fine, sensibilitatea scrâşnită din poezia de inceput a Marianei Marin (eticism substanţial, "joacă" serioasă cu sintaxa şi un fel proaspăt, original şi subtil de a vorbi despre lagărul existenţial al epocii din perpectiva – redefinită – a unui poet blestemat). Intr-adevăr, destin de "poet blestemat" a avut acest excelent poet de origine germană din România, un "guerillero blajin" (după cum il numeşte vechiul său prieten Gerhardt Csejka), care s-a sinucis la 33 de ani, la numai şase săptămâni după ce ajunsese la Frankfurt pe Main, după ce făcuse parte din Aktionsgruppe Banat (alături de Herta Muller, Richard Wagner, William Totok, Johann Lippet), una dintre cele mai importante mişcări literare care au luat naştere in România secolului XX.
Avem, din fericire, datorită Norei Iuga, o traducere a celor mai bune poeme scrise de Rolf Bossert, prin volumul bilingv Ich steh auf den treppen des winds/ Stau pe treptele vântului, apărut in 2008 la Editura Institutului Cultural Roman, adică textele lui Bossert dintre 1972 şi 1985. Veţi descoperi aici un poet strălucit, care a intuit o bună parte dintre direcţiile in care a luat-o poezia europeană a ultimului sfert de secol. O carte din care se poate cita copios, ceea ce voi şi face, spre incântarea, zic eu, a cititorilor de astăzi şi dintotdeauna:
"dar cine-i realitatea?/ stă ea intr-un galantar/ pentru făcătorii de poezie/ gata să se vândă pe câteva vorbe bune/ in versuri frumoase?// cine e ea?/ păi e la tine-n costum, tovarăşe, de-o fi gândind/ cu capul tău, nu ştiu,/ dar un lucru e sigur: când eşti atacat/ asistă adesea descumpănită.// nu prea se poartă moral, după cum se vede,/ şi-atunci te mai poţi intreba dacă/ a luat-o pe calea cea bună?" (dar cine-i realitatea?, poem dedicat lui bertolt brecht)
"aici stau pitite conducte/ sub burţile podurilor/ termocentrale şi cămine studenţeşti// printre ele tulbure/ aproape secată/ dâmboviţa// siluete scoase din gherete de tir pe bune/ impuşcate zilnic/ invaţă supravieţuirea/ la colţ de stradă// alături: cum/ se traduce mirosul/ de gogoaşă / in limba germană?// grădina botanică şi fabrica de ţigări/ se luptă intre ele pentru plămânii noştri/ de care avem nevoie să strigăm şi/ să respirăm in odăile/ blocurilor noi// iată/ ne/ pregătim" ("căminele studenţeşti grozăveşti, bucureşti")
"am spus adevărul/ mint/ am să tac/ mint/ am spus adevărul" ("sam spus adevărult")
"caut câine/ cu 2 boturi/ care să nu fie obligat să tacă/ atunci când muşcă " ("anunţ la mica publicitate")
"24 septembrie 1977/ sunt căsătorit şi am doi copii soţia mea predă germana ca limbă străină/ şi eu la fel noi ocupăm două odăi intr-un apartament de trei camere,/ camera mică are şapte virgulă optzecişişapte metri pătraţi/ cea mai mare cameră din apartament are paisprezece virgulă/ şaizeci şi nouă metri pătraţi noi nu locuim in ea. (...)/ apartamentul de trei camere se află in frumoasa staţiune/ climaterică buşteni bucătăria camera de baie şi colsetul sunt folosite/ de multe persoane numai balconul se află pe partea insorită el aparţine camerei a treia/ eu n-am voie să pun piciorul acolo// am scris la spaţiul locativ/ la sfatul popular/ la ziar/ am făcut intâmpinări la mulţi tovarăşi/ acum scriu o poezie/ am incredere oarbă/ in puterea poeziei// 21 decembrie 1977/ acest text nu a fost publicat/ ieri cei doi bătrâni au obţinut două camere/ intr-o vilă noi am primit cheia de la a treia cameră ceea ce demonstrează că/ şi poeziile nepublicate pot schimba realitatea din care se inspiră/ am să mai scriu poezii." ("din viaţa mea")
"Uterul tău, femeie română!, e-o puşculiţă/ Un mic obol către stat: fiindcă poporul e deja sătul!" ("Distih")
"Nisip, sânii tăi/ abrupţi ca o zi de iulie./ Mâna mea rebegită de ger." ("Marea Neagră")
"Plumbul e leneş,/ glonţu-i incă pe drum./ Mai avem timp" ("Speranţă")
"Spaţiul are muchii./ Nici voce, nici ureche / strigătul e pătrat." ("Popas")
"Nu mă mai salută nimeni/ pe străzile oraşului,/ prietenul meu a plecat." ("Schimbare")
"...şi părinţii mei/ au luat bani şi ne-am dus/ la circ să vedem animale/ şi oameni care/ săreau prin aer" ("Cea mai frumoasă intâmplare din vacanţă")
"Pe atunci, in patruşcinci,/ cuvântul preferat/ al Armatei Roşii// Părinţilor noştri incă/ le dădeau / lacrimile:// kaputt// De treizeci şi patru de ani/ suntem vârâţi in/ pace până-n gât// Acum nu mai dăm gata/ nici un sistem,/ doar când şi când un pahar, două,/ mâine căsnicia noastră:// kaputt" ("vechea şi noua sensibilitate")
"Acum situaţia s-a destins./ Incet se desface cordonul./ Soarele nu-i un fluture galben-citron./ Dar ştiu asta şi pompierii hiperzeloşi?/ Scuturaţi-i praful din aripile mele!/ Prin aer zboară bolduri de aer./ Stau pe treptele vântului." ("Necrolog la ultimul chibrit")
"Ăia stau la uşă, cu/ ciocane şi crizanteme:/ nu-s oaspeţi, nu-s salahori./ Nu-s ruşi, ăia nu/ se-mping printre zimţii/ gândurilor veşnic complementare./ Iubesc frumuseţea,/ stilul frânt. Dar nu-s/ ai Domnului ingeri de piele./ Pielea ta o râvnesc, cuvintele mele." ("Siluetă nocturnă")
"gândesc eu vorbesc/ doar cu mine/ vorbesc cu şalul/ (din garduri de noiembrie/ impletit) cu gura/ vorbesc acum imi spun/ (mă sărută gri-gri)// privirea asta (un prânz/ de porţelan)/ ascultaţi-mă ce/ gândesc eu văd" ("Acum").
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
