Pe prima mea carte am primit 45.000 de lei, in toamna lui 1993, la ora la care salariul meu lunar era de 80.000 de lei. Intre timp, ce-i drept, castigasem cu ea Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor (ma spovedesc, nu ma laud), in valoare materiala de 75.000 de lei, gratie sponsorilor. Un calcul rapid arata ca, daca scriam cartea intr-o luna si jumatate, puteam sa chiulesc de la serviciu. Din pacate, textele din ea fusesera compuse de-a lungul mai multor ani, dar - e drept - asta se intampla inainte de 1989, cand salariul meu abia daca atingea 3.000 de lei, astfel incat pana la urma am dat lovitura.
Mai putin totusi decat cu a doua carte, din care s-au vandut, in toamna-iarna 1996-1997, peste zece mii de exemplare, de mi-am tras calculator personal, imprimanta si alte bunuri de folosinta mai mult ori mai putin indelungata.
A treia carte nu mi-a adus niciun ban. Nu s-a vandut. Nema vanzare, nema incasare, nema recompensare. Asta e. Dar eu o iubesc la fel ca pe celelalte.
Dupa o pauza de opt ani (se mai odihneste lumea, se mai asaza piata, ce vreti?) a urmat, intr-o aritmetica destul de previzibila, cartea a patra, cea la care tin cel mai mult si despre care am crezut cu sinceritate ca va zgudui lumea. N-a. Ce-i drept, cele patru cronici au fost, cum se spune, pozitive, daca nu cumva chiar elogioase. Nu stiu cat s-a vandut, dar la inceputul lui 2006 am primit pentru ea 4,5 milioane de lei. Pe atunci, leafa mea ajunsese la inflationistul nivel de 12 milioane. O, de-as fi putut scrie cartea vietii mele in 11 zile si-un sfert (am folosit calculatorul, nu va speriati, nu fac mental asa ceva)!...
Cartea a cincea a fost reeditarea "revazuta si adaugita" a celei de-a doua. N-a mai avut succesul primei editii, dar tot am saltat pentru ea 3,9 milioane (socotesc mai departe in lei vechi, ca sa pastram termenii de comparatie, desi intre timp se schimbase moneda), dupa ce si salariul meu se saltase la 30.
In fine, cartea a sasea n-a produs. Pacat. Asta e.
Intre timp, daca iau ca reper momentul in care am asternut primele randuri ulterior publicate, au trecut brusc treizeci de ani. Da' daca nu publicam deloc? Sau publicam, dar nu incasam nimic? Ba mai scoteam si din buzunar ca sa apara? Sunt, fireste, un privilegiat.
Cum traiesc scriitorii? Pai uite, cam asa traiesc scriitorii. Evident, de mancat mananca din altceva, fac si ei o meserie, acolo, cat de cat, sa ia un salariu, ca daca mori de foame inspiratia artistica are de suferit.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
