Zi de zi, ceas de ceas şi-n proporţie de masă folosim, cu osiguranţă neclintită, fără să ne tresară un muşchi pe faţă, termenia căror definiţie n-am verificat-o niciodată. Dacă am face-o, amconstata încurcaţi că, în destule cazuri, această definiţie nuexistă. Mai exact, nu există o definiţie pe care toată lumea s-orecunoască. Sunt drăguţele lucruri cu care suntem de-acord că nusuntem de-acord.
Pentru cei care nu sunt de stânga, stânga înseamnă comunism sauceva pe-acolo. Pentru cei aparţinând acestei zone politice, stângaînseamnă ceva legat de statul social - dar cum şi cât, puţini arîndrăzni să se aventureze a explica.
Pentru cei care nu sunt de dreapta, dreapta înseamnăburghezo-moşierii care vor să sugă sângele poporului. Simpatizanţiidreptei vorbesc despre libera concurenţă, fiscalitate relaxată,încurajarea iniţiativei private şi alte asemenea lucruri pe care nue sigur că le înţeleg măcar ei.
Problema începe să se complice în momentul în care constaţi căun partid poate fi de stânga în opiniile sale sociale - pledândaşadar pentru reducerea diferenţelor între clasele sociale - dar dedreapta din punct de vedere etnic, având rezerve sau chiaropunându-se deschis ca toate neamurile să aibă aceleaşi drepturi.Aşa a putut să apară Partidul Naţional-Socialist al lui Hitler, iarcomunismul să aibă o variantă naţionalistă şi unainternaţionalistă.
Dar să lăsăm istoria. Contemporaneitatea ne bagă de tot în ceaţăatunci când încerci să împarţi partidele după schemastânga-dreapta, căci liberalii, la noi, se revendică de la dreapta,în vreme ce la britanici sunt stânga prin definiţie. Tot astfel, laamericani democraţii sunt de stânga, iar la noi de dreapta. Şi, cazăpăceala să fie completă, avem un partid democrat-liberal, ceea ceîn cultura anglo-americană înseamnă de două ori de stânga, iar înRomânia de două ori de dreapta.
Deloc mai clar stau lucrurile cu inamicul public numărul 1,oficial, al lumii de azi: terorismul. Toată lumea e de acord cătrebuie să luptăm cu terorismul. Dar ce e terorismul, rămâne destabilit. Ne luptăm întâi şi ne lămurim după. Nu există, la nivelinternaţional, o definiţie de comun acord. Nu degeaba VladimirPutin se enerva acum câţiva ani constatând că pentru presaoccidentală cine dă cu bomba-n Vest e terorist, dar cine o face înEst este "rebel cecen". Rebel sună romantic, nu? Parcă-parcă-lînţelegi, o fi având el motivele lui... Lucrurile se complicăteribil când vine vorba de terorismul de stat. Dacă ataci altă ţară"în numele unei cauze drepte", e "operaţiune militară", chiar dacămor civili pe capete; dacă o faci din alte motive, e terorism destat. Complicat.
În fine, un exemplu mai paşnic: ia încercaţi dv. să aflaţi caresunt "Cele şapte arte", o sintagmă teribil de banală, despre carefiecare crede că (se) ştie ce-nseamnă. O să aveţi o obositoaresurpriză...
TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit secţia deInformatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, culucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şiJulieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă:cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutateditorial cu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele"Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005),culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezentlucrează în TVR, fiind realizatorul programului "De ce-aş citi?",şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, RevisteiFlacăra, Adevărul şi Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
