Cand tocmai imi pierdusem speranta ca poezia mai poate insemna ceva la concurenta cu un eveniment precum Summitul NATO, care se apropia duduitor, cincimea de autor care imi poarta numele pe coperta volumului Bautorii de absint (alaturi de Traian T. Cosovei, Nichita Danilov, Ion Muresan si Liviu Ioan Stoiciu) a primit, la fel ca si cei deja enumerati, invitatia de a lansa antologia in trei colturi de tara: la Targu-Mures, la Bistrita si la Ploiesti.
In Bistrita n-am mai ajuns pentru ca trebuia sa ne intoarcem la Ploiesti, iar in Ploiesti lansarea a fost inghitita intr-o intamplare mult mai mare, Festivalul International de Poezie "Nichita Stanescu" (29-31 martie), asa ca adevarata intalnire a cartii cu publicul s-a petrecut la Targu-Mures, unde echipa a fost aproape completa, dupa ce evenimentul fusese pregatit cu migala si discretie de catre criticul literar Al. Cistelecan.
Conteaza ce vreme nimeresti pentru asa ceva, conteaza prima persoana cu care dai ochii, conteaza sa fii primit - de oameni pe care inca nu i-ai intalnit - ca unul de-al lor, conteaza daca echipa proaspat reunita da impresia de team sudat ori ba, conteaza ca-i seara si nu dimineata...
La noi a fost joi si a fost seara. Lansarea s-a petrecut intr-un spatiu-timp diferit de cel al strazii, Bastionul Macelarilor, mai exact intr-o cladire cu parfum medieval, unde functioneaza astazi asa-numitul Teatru-74.
Initiat si condus de Nicu Mihoc, Teatru-74 este amplasat deasupra unui bar si se cheama asa pentru ca in spatiul lui incap 74 de scaune si, prin urmare, 74 de spectatori, carora li se ofera in special reprezentatii teatrale, dar si performance-uri de felul celui pe care l-am facut noi.
Desi din cinci poeti unul a lipsit, pana la urma tot cinci am urcat pe "scena", antologatilor alaturandu-li-se criticul Bogdan Cretu, prefatatorul Bautorilor de absint. Si fiecare poate depune marturie ca a fost o seara unica, emotionanta si sincera, punctata de lecturi, confesiuni, dialoguri cu foarte frumosii, sensibilii si desteptii spectatori, vorbe de duh, taceri, furnicaturi ca in preajma unor revelatii, chiar revelatii ori doar prime descoperiri. Mi-ar fi placut mult sa-l auziti pe Ion Muresan declamand electrizant, pe Liviu Ioan Stoiciu glosand muscator si apocaliptic, pe Nichita Danilov pulsand sumbru si imperial, pe Bogdan Cretu desenand firul rosu al cartii, pe actorii targumureseni citind cu nuanta din versurile Bautorilor de absint.
Desfasurata sub genericul Conferintele Cetatii, intamplarea de la Teatru-74 s-a transformat in eveniment veritabil. Daca ar fi sa se repete, mi-as dori s-o revad si cu ochi de spectator, adica relaxat, dintr-unul dintre cele 74 de scaune ale teatrului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
