Episodul 3. Spitalul
Lumini aprinse brusc. Usi trantite cu nepasare. Larma guresa de voci feminine, unele prea subtiri, altele prea groase, masculinizate. Caldari cu apa zanganind, carpe umede impinse cu matura (si cu cata ciuda!) pe ciment, lovindu-se parca intentionat de picioarele metalice ale paturilor, raspandind in jur un damf de praf si apa murdara. Corpuri rasucindu-se pe saltele cu arcuri care scartaie. Cascaturi zgomotoase, oftaturi, un chicotit singular. Si mirosuri. Tot felul de mirosuri. Sudoare, mancare rece invelita in hartie unsuroasa, sange. Sange scurgandu-se lent si persistent. Din tine. Din celelalte.
- Haide, mamicilor, la alaptat! I-auzi-i p'aia mici!
O voce groasa, in contrast cu diminutivul rostit. Si, deodata, perceperea unor glasuri firave, din incaperea de alaturi.
Genele se zbat scurt si repede, pleoapele se intredeschid, franturile de vise care mai apasa inca trupul istovit, tintuindu-l in nemiscare, isi pierd incet din consistenta si din culoare, isi strang miezul in cochilia retrasa intr-un colt al mintii, asteptand zabavnic urmatorul pas inspre afara. Un trup incepe sa se destinda, sa-si aminteasca, inca somnolent, ca poarta acelasi nume si totusi nu mai e la fel ca ieri. Marga Ordeanu se ridica usurata de greutatea pe care n-o mai simte in interior, dar inca foarte slabita. Ramane o clipa in capul oaselor, privind la forfota din jur, incercand sa ghiceasca de la altele ce are de facut.
- Hei, mamico, un' ti-e halatu', un' ti-e papucii?
Marga Ordeanu se uita blocata in jur, cautand raspunsul.
- Fir-ar a dracu' de viata, ca toate s'teti la fel! mormaie vocea groasa a femeii desirate, cu matura intr-o mana, ca un sceptru regal, si cu cealalta mana in sold.
- Nu cred ca am halat, sopteste Marga fara vlaga. S-a petrecut totul foarte repede. M-a luat Mihai imediat...
- Te-a luat cin' te-a luat, treaba lui, lua-l-ar... Mie sa-mi spui un' ti-ai pus halatu', c-aci halatele e pa inventar si p'orma tre' sa scoatem noi banii dan buzunar pentru neste ametite!
Obrajii Margai se imbujoreaza si ochii i se umplu de lacrimi.
- Ia las-o in pace si mai bine adu-i mata un halat, se ridica o lauza de pe patul de langa Marga, varand o bancnota in buzunarul maturatoarei. Asa-i cum zice ea, a venit fara halat, mititica!
- Daca zici 'mneata, mai bombane matahala, pipaindu-si buzunarul cu grija, asa o fi... Invat-o 'mneata ce sa faca, ca vaz ca nu stie ni'ca si noi n-avem timp, e Ravilionu'!
Lauza se scoala anevoie si vine langa Marga, mangaind-o pe umeri.
- Hai, linisteste-te. Asa-i la inceput, iti vine sa plangi din or'ce!
- Dar jur ca habar n-am de halat!
- Mai da-l incolo de halat! Gandeste-te mai bine la bebelusii care ne asteapta. L-ai vazut pe-al tau?
Marga Ordeanu da din cap, inviorata.
- E fetita! Mare, voinica...
- Ei, vezi? Eu tot la baiat am ramas. Al treilea...
Usa se deschide vijelios si zdrahoana intra in salon cu un halat curat in mana, pe care i-l arunca Margai Ordeanu pe pat.
- Hai, mamico, ia-l si ai grija de el! E pa inventar, cum ti-am zis!
- Multumim, raspunde lauza in locul Margai, cu voce linistita, dar ferma.
Apoi o bate pe umar pe Marga.
- Acu' mergem la ghiuveta sa ne spalam, sa fim curate pentru mititei. Uite papucii tai aici. Cam jerpeliti, da' ce sa-i faci.... Hai sus, te ajut eu sa-ti pui halatul...
Marga Ordeanu o asculta inca buimaca pe noua sa cunostinta, incercand sa se adapteze din mers vietii de spital.
- Cum te cheama, zana mea buna? intreaba ea zambind.
- Florica.
- Eu sunt Margareta. Tot o Floare, asa ca tine. O sa-ti dau banii inapoi, dupa ce ne intoarcem!
Florica ii zambeste si ea si o mangaie pe obraji cu o mana nefiresc de aspra si batatorita.
- Las' acu'... Hai, pune-ti basmaua in cap, c-am ramas codase!
Marga Ordeanu se uita in jur cu mirare, fara ca ochii sa i se mai impiedice de vreo fiinta omeneasca in afara de Florica. Unele paturi au ramas vraiste, altele, dimpotriva, au cearsafurile meticulos ordonate, ca la cazarma. Persista urme de viata abandonata la repezeala, pentru o alta viata, abia inceputa.
Pasesc amandoua incet, tarsaindu-si papucii zdrentuiti pe cimentul inca umed si legandu-si din mers basmalele si cordoanele halatelor de un albastru spalacit cu buline albe si aproape sterse dupa atatea folosiri.
In salonul alaturat e cald si miroase a lapte. Bebelusii sug sarguincios din piepturile darnice. Se aude un planset disperat si Florica se indreapta grabita spre un patut.
- Manca-l-ar mama de voinic, ce foame-i este!
Marga Ordeanu ramane o clipa pierduta, apoi vede asistenta luand in brate un prunc adormit.
- Numarul 32?
Marga tresare, amintindu-si de numarul pe care i l-a prins doctorul Mihai Badea de mana si il verifica, grabita.
- Da, eu sunt!
- Uite-o ce frumos doarme, ca un ingeras! Si-acum o ora urla de mama focului! Stii cum s-o trezesti, da?
- Nu, nu am idee.
Asistenta rade inveselita si ii explica fara graba cum trebuie gadilat copilul ca sa se trezeasca.
- Dar de tinut in brate stii s-o tii? Nu, nu asa! Capul sprijinit pe brat... Hai, hai, curaj!
Marga Ordeanu apuca atenta fetita si se aseaza pe scaun langa Florica, cu ochii tinta la ea. Florica ii sopteste:
- Desfa-i usor scutecu' si gadil-o bine la talpi si nu uita sa-i pipai corpu', sa fie copilu' intreg, Doamne pazeste!
Marga Ordeanu o asculta, infricosata. Pipaie rapid degetele de la maini si de la picioare, corpul moale si cald de papusa vie. Si de la pipaitul febril si speriat trece pe nesimtite la o mangaiere blanda si fericita.
- Sa nu te vada sora ca se supara, mai sopteste Florica. Strange-o putin de nasuc!
Marga atinge usor narile copilului, ferindu-se sa-i faca cel mai mic rau. Fetita deschide ochii mari privind o clipa in gol, apoi adoarme iar, instantaneu.
*
George Ordeanu se plimba furios prin cabinetul directorului de spital. Mainile ii tremura de indignare si el si le prinde la spate, inciudat.
- Dom'ne, chiar asa, in salon cu douazeci de nespalate! Daca nu m-am aratat pana acum pe-aici, nu inseamna ca nu ma intereseaza spitalul asta nenorocit! M-am lasat pe mainile nevesti-mii, care-i prietena cu doctorul Badea, si nevasta-mea nu-i fitecine, dom'ne, iar de mine ce sa mai spun, c-a auzit tot targul asta amarat! In loc sa stea intr-o rezerva curata, cu dus, cu caldura... Cum iti inchipui dumneata ca se simte ea acolo, intre atatea... sa ia tot felul de microbi..., mai spune el, scarbit.
- Tovarase Ordeanu, incearca directorul Bungescu sa-l tempereze, e curat in salon, intelegeti, e cald...
- Las' ca stiu eu curatenia voastra din spitale!
- N-am fost incunostintati ca tovarasa Ordeanu...
- Tovarasa Ordeanu e o doamna, dom'ne, sa-ti fie clar, e doamna Ordeanu. Si eu sunt domnul Ordeanu! Si Badea ala unde naiba e? M-a sunat si-a dat bir cu fugitii? Se pregateste de Revelion? Asa are grija de nevasta-mea?!
- Tovarasul Badea a fost chemat de urgenta la minister si a plecat azi noapte la Bucuresti, intelegeti. De-abia nascuse to... doamna Ordeanu...
- Ei, ma rog... treaba lui, da' mai 'nainte trebuia sa se ocupe de nevasta-mea! Dom'ne, sa fie clar: orice favoare vrei, la o adica, in orasul asta, eu te pot ajuta. Dar intr-un sfert de ceas vreau sa-mi vizitez nevasta si copilul intr-o rezerva decenta, unde sa pot pune si cosul asta cu flori!
Directorul Bungescu isi sterge discret cu o batista parfumata broboanele de sudoare de pe frunte si incuviinteaza din cap cu supusenie.
- Nu-i nici o problema, intelegeti, se aranjeaza, pana serviti o cafeluta, e totul gata.
- O cafea adevarata, fara nechezol! Tare si amara!
- Tare si amara, se intelege!
Directorul Bungescu dispare pe usa indreptandu-si spinarea. Iese pe coridor tunand si fulgerand.
- Ce-i debandada asta, tovarase asistente, ce-i mizeria asta, ce pastele ma-sii faceti cu atata risipa de lumina pe hol? Mai stingeti, tovarase, din becurile alea, intelegeti, ca doar nu se opereaza pe hol! Sora Istodor, ce-i cu lauzele pe hol, ce, au iesit pe strasse, la bar, cu tigara-n coltul gurii, pastele ma-sii de viata... Unde-i sora Anca?!
O usa de serviciu se deschide brusc, facandu-i loc sorei Anca. E o bruneta nurlie, cu ochi albastri. Mania directorului se potoleste ca prin farmec. O apuca de brat pe sora si-i vorbeste in soapta, privind cand in ochii ei de un albastru metalic, cand inspre halatul apretat intredeschis la piept.
- Sora Anca, fii buna ca de obicei... Ia-o pe nevasta-mea din rezerva, intelegi, si trimite-o acasa, ca se simte bine acum, sa se pregateasca de Revelion. Pune fetele sa faca curat, intelegi, si s-o mute acolo pe tovarasa Ordeanu, de la salonul 5. Urgent! Si pe urma vino la mine cu o cafeluta! Din rezerva aia, de protocol. Ba nu, cu trei. Sa-l mai tinem de vorba pe tovarasul Ordeanu, intelegi...
Sora Anca isi ia o pozitie demna si da sa-si incheie halatul.
- Arati minunat, tovarasa Anca, o opreste directorul, continuand, soptit: ...ca de obicei! Dupa ce se cara si maharu' ala, asteapta-ma in birou, intelegi... Am un cadou special pentru tine cu ocazia pomului de iarna!
- Am inteles, tovarase director, zambeste sora Anca aferata si usor plictisita, dand sa porneasca la treaba.
- Si inca ceva, o mai opreste directorul o data, strangand-o de brat cu subinteles, cafeaua tovarasului Ordeanu sa fie tare si amara... Si sa-i spui "domnule", c-asa-i place, desi nu suna prea tovaraseste...
*
Marga Ordeanu sta intinsa in pat, cu ochii inchisi. Florica si-a luat ramas bun de la ea, s-a externat, asa ca nu mai are cu cine sa stea de vorba. Si, ca sa le evite pe celelalte colege de salon, care i se par straine si reci, sta mereu cu ochii inchisi.
A nascut mai devreme cu mai bine de doua saptamani, in mod neasteptat. Nu era inca pregatita mental pentru nastere. De fapt, nimeni din preajma ei nu era pregatit sa o vada nascand de Revelion. Drept urmare, toata familia e plecata. George e la Bucuresti de cateva zile, tanti Anghelina s-a dus la bai, unchiul Stavru e plecat undeva, cine stie unde... Pana si medicul ei, Mihai Badea, a trebuit sa plece de urgenta la Bucuresti. Iar pe colegii de la teatru nu a avut cine sa-i anunte. Diseara e Revelionul. Il va petrece in spital, ascultand sporovaiala searbada din salon.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
