Episodul 1. Receptia
Bine cunoscutul dramaturg George Ordeanu sosise cu intarziere la receptia din 30 decembrie 1985. Isi scosese paltonul la garderoba, simtind pe loc cum il trece un fior rece. Era cam frig in salonul imens al teatrului, dar toata lumea buna isi scosese hainele groase si rezista stoica in vesminte de gala.
Intarzierea lui era deliberata. Sosise de cateva zile in Bucuresti si isi luase camera la un hotel apropiat de teatru, ca de fiecare data. Ar fi putut veni pe jos la receptie, insa alesese sa ia un taxi - se potrivea mai bine cu prestanta lui fireasca. Si, totusi, intarziase. Prefera sa dea dovada de infatuare, insa atunci cand sosea la o asemenea "adunatura", cum ii spunea el in gand, sa poata lua din ochi pulsul multimii, sa simta ca toata acea viermuiala impersonala si anosta il astepta pe el, marele dramaturg George Ordeanu, pentru a capata viata si culoare. Sa vada cum oamenii isi inceteaza discutiile, desfacand in graba cercurile mondene si intinzand bratele inspre el, chemandu-l din toate partile, dornici sa-l acapareze.
George Ordeanu era o prezenta ce se remarca imediat, oriunde, prin aerul sau impunator si sever. Cu statura lui uriasa, cu barba scurta si sura, cu parul inca bogat lasat in voie pe umeri, cu ochii scaparatori, nefiresc de albastri, era recunoscut usor de oricine. Avea glasul adanc si cavernos, putin teatral. Rostea fiecare cuvant cu emfaza - o emfaza demodata, dar potrivita infatisarii sale. Lumea il oprea mereu pe strada sa il salute, sa il imbratiseze, sa ii ceara un sfat, ajutorul sau doar sa il auda vorbind.
De data asta, insa, intarziase cam mult. Lumea era deja bine postata in salon, intinzand mainile lacome nu inspre el, ci spre platourile imbietoare cu gustari. Privirile flamande cuprindeau rapid tot ce li se oferea, selectau cu iuteala ce le convenea mai mult si ramaneau o clipa aninate cu parere de rau de ceea ce nu apucasera degetele sa ia.
Pana si George Ordeanu simti o foame napraznica inundandu-l, desi, spre deosebire de altii, nu se putea plange ca are frigiderul gol. Inghiti in sec vazand cum se indreapta un chelner spre el si asta il enerva si mai abitir. Facu un semn plictisit, de refuz si se intoarse, dand nas in nas cu un altul, care purta o tava cu bauturi. Chelnerul il privi politicos, dar insistent, facandu-l sa tresara.
De unde dracului il mai stiu si pe asta? se intreba.
Incerca in gand sa-i scoata sacoul alb, sa-l imbrace cu un pulover pe gat si o jacheta de jeans si sa-i desfaca buzele intr-un ranjet vulgar.
Da, trebuie sa fie unul dintre "baietii" lui socru-meu, fie-i tarana usoara! Era firesc, la o adica...
Ii zambi cu moderatie si refuza in ultima clipa. Se pipai cu maini tremuratoare dupa pipa, dandu-si seama ca a uitat-o la hotel. Simtii cum il cuprinde furia. Se hotari brusc sa plece, dar atunci, in sfarsit, se auzi strigat:
- Mai, George, mai! Credeam ca nu mai vii sa aniversam alungarea regelui din tara! Ziceam ca iar te-am ratat!
Era Misu Papadimu, in vesnicul lui costum bleumarin cu dungulite galbene. Avea parul ca de obicei vopsit negru si dat cu briantina si isi pusese o garoafa galbena la rever. Statea tolanit pe o canapea dintr-un colt strategic, de unde nu scapa din priviri intrarea in salon, si isi trasese langa el un platou intreg cu gustari din care se infrupta tacticos.
George Ordeanu se apropie usurat si dadu grabit mana cu Papadimu. Ii facu apoi un semn scurt din cap chelnerului care se plimba cu tava plina de bauturi, lua un pahar cu whisky de pe tava intinsa, infuleca iute un sandvici cu cascaval, dupa care infipse decis o scobitoare intr-una dintre chiftelutele care-i facusera de la inceput cu ochiul.
- Bune, bune! rosti printre inghitituri. Mai, Misule, nu te-am mai vazut de-un car de ani! Pe unde-ai disparut? Ce mai faci?
- Azi e zi cu sot, fac numai fete! glumi Papadimu vesel, tusind usor.
- N-ai fost la premiera de saptamana trecuta! isi aminti Ordeanu, continuand sa infulece.
- N-am putut, George! Iarta-ma, zau ca n-am putut, si-acum regret, c-am auzit c-ati avut si haleala pe cinste! Vorba aia, doua receptii una dupa alta, practic, mai rar...
George Ordeanu il asculta absent, in timp ce ochii lui albastri scrutau sala. Incepuse sa priveasca mai cu luare-aminte in jur. Starea de buna dispozitie i se instalase in sfarsit inauntru. Sunt bune si receptiile astea la ceva, recunoscu el in gand. Vezi lumea fara griji, satula, deschisa spre barfa si conversatii amabile. Fiecare - un posibil personaj, de ce nu, frumos ambalat pe dinafara, cu mici sau mari curiozitati pe dinauntru...
- Uite-o si pe Lena! ii dadu un cot Papadimu.
- Care Lena? intreba, nedumerit.
- Pssst, Lena! susoti Papadimu, in timp ce-si intindea mana spre platoul cu mancare.
O roscata planturoasa se indrepta spre ei, miscandu-se lasciv si aranjandu-si fara graba o bretea rosie, sagalnica si solitara, care se tot incapatana sa-i cada de pe umar.
- E o fata buna, o sa-ti placa! Putin plinuta, dar pe unde trebuie! ii sopti Papadimu, cunoscator.
Apoi, sarutandu-i fetei mana ceremonios, facu prezentarile:
- Ea e Lena, o aspiranta la gloria scenei, iar dansul e marele nostru dramaturg George Ordeanu.
- Vai, desigur! sclipira ochii rotunzi si bine rimelati ai Lenei. Cine nu va cunoaste, maestre? Se poate? Am fost la premiera saptamana trecuta! Ce discurs teatral stralucit! De ce va vede lumea atat de rar?
George ii zambi politicos, mormaind ceva despre casa din provincie, si-i facu loc pe canapea, intre ei, cantarind-o rapid din priviri. De regula, fetele care ii spuneau "maestre" aveau o mare atractie pentru el.
- Ia zi-i, il lua pe Papadimu la intrebari, de-acum ghiftuit si hotarat sa revina la discutii serioase, cum ti s-a parut spectacolul?
- Spectacolul, ca spectacolul de 30 decembrie..., facu Papadimu, tusind diplomat si culegand o tartina cu sunca de pe platoul inca plin. Imi pare rau, insa, de lipsa Margai, ea le-ar fi dat clasa multora din seara asta. Apropo, ce mai face frumoasa ta nevasta? Cand naste?
- Asta ne intrebam cu totii, inclusiv doctorul, ii raspunse George Ordeanu usor iritat si retragandu-si instinctiv bratul care se intinsese, ocrotitor, pe dupa umerii goi ai Lenei. Cred ca in vreo doua-trei saptamani.
- Or fi gresit numaratoarea, isi dadu cu parerea Papadimu, stergandu-se tacticos cu un servetel la gura si sorbind alene dintr-un pahar cu coniac. Sau mai stii... Chestiile astea cu mama natura sunt al naibii de intortocheate! Eu, unul, n-am fost niciodata acasa cand a nascut nevasta-mea. Ma sunau de la spital: "Aveti un baiat!", si gata! Buchetul cu flori la fata, iar pe urma turneu prin tara vreo trei luni, s-o las linistita, saracuta! Asa e bine sa faci, asculta-ma pe mine!
Asta-i cu mintea dusa cu sorcova, isi spuse George. O fi inceput sa se senilizeze, mai stii! Ce turneu, doar nu-s actoras ca el, sa fac turnee prin tara! Ori poate, la o adica, o fi suparat de-adevaratelea ca n-a fost chemat si el la compilatia asta amarata de poezele patriotice...
- Ia uite-l si pe Raul Holbanu! Da' ce, s-au inchis deja carciumile? chicoti Misu Papadimu, strangand-o de mana pe Lena, care incepu si ea sa chicoteasca, intoarsa insa spre George cu toata fata si cu tot trupul. George se incrunta, indreptandu-si privirile albastre catre intrare.
Raul Holbanu pasea demn si singur. Era imbracat ingrijit, dar dintotdeauna orice haina parea sa cada aiurea pe el, lasand impresia ca poate camasa sau cravata sau sacoul nu se asorteaza cu restul vestimentatiei. Se uita insistent in stanga si-n dreapta. Parea sa caute pe cineva. Deodata, fata i se lumina, zarind un chelner care se indrepta spre el si de pe tava caruia insfaca un pahar cu vodca. Il sorbi cu sete, dintr-o inghititura. Apoi il depuse pe tava, luand un alt pahar plin cu vodca si incepand sa se plimbe absent prin sala. Nu-i zarise inca.
Privirea lui George Ordeanu se innegura brusc.
- Cred ca ma retrag la hotel, sunt cam obosit, declara el indispus.
Se adresase si lui Papadimu, si Lenei, insistand asupra cuvantului "hotel".
- A, da, si eu ar trebui sa plec, se grabi Lena sa-l sustina. Am o durere de cap ingrozitoare! M-o fi tras curentul aici, asa ca putin aer o sa-mi faca bine.
- Atunci permite-mi sa te conduc, incheie George Ordeanu protocolul de complezenta, facandu-i cu ochiul, complice, lui Papadimu, in timp ce Lena intarzia cu degetele pe breteaua rosie care iar ii cazuse de pe umar. Papadimu ii facu un semn tainic fetei, iar Lena isi apleca urechea inspre el, atingandu-l cu buclele ei roscate.
- Ia si tu portocalele astea si baga-le in poseta, ii sopti Lenei cu glas ragusit, stiu ca-ti plac portocalele si n-am mai gasit de mult, cu toate pilele mele, nici la shop!
In timp ce George Ordeanu isi rotea privirea prin salon, raspunzand afabil unor saluturi, Lena intinse repede mana si indesa cateva portocale in poseta mare, parca anume facuta sa le cuprinda.
- Cum te gandesti tu la mine, puiule! sopti ea induiosata. Uite, iau si o banana si plec, adauga. Ne vedem maine!
*
Misu Papadimu ramase singur pe canapea, continuand sa contemple cu un suras aferat agitatia din jur. Isi verifica atent garoafa galbena de la rever, mirosind-o alene. Nu i se simtea nici un parfum in aerul rece, imbacsit de fum si de arome de bauturi tari. Isi rasfira parul negru vopsit si dat cu briantina. Ii facu un semn cu mana lui Raul Holbanu, care se indrepta sovaitor spre el.
Ma tot intreb de ce nu se suporta astia doi, isi spuse Misu Papadimu. Sa fie adevarata povestea ca a fost ceva intre Marga Ordeanu si Raul Holbanu, cu multi ani in urma? Posibil, de ce nu? Pacat de situatie, pentru ca fiecare dintre ei e talentat in felul lui...
Raul Holbanu se tranti pe canapea, cu un pahar de vodca in mana.
- Mi s-a parut mie sau era si George Ordeanu pe-aici? intreba el.
- A fost, dar a plecat, ii raspunse Papadimu.
- Singur? intreba Raul Holbanu, bantuind cu privirea prin sala, aparent absent.
- Ma intrebi daca a venit singur sau daca a plecat singur? replica Misu Papadimu tot cu o intrebare. Intr-un caz raspunsul e da, in altul ba.
- Aha, facu Raul Holbanu, sorbind insetat din pahar. Hm!
- Nu mananci si tu ceva? il imbie Misu Papadimu, masurandu-l cu ingrijorare.
- Nu, nu mi-e foame, Misule, mi-e doar groaznic de sete!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
