Printre multele carti care m-au rasfatat din frageda copilarie,una ce reconstituia partide de sah antologice, structurandu-le inchip de povesti frematatoare in care regele si regina, nebunul siturele, caii si pionii prindeau viata pe un camp de lupta imaginarsi foarte plastic descris, mi-a venit cu prisosinta in minte dupace am urmarit cu sufletul la gura cea mai recenta isprava a luiTarantino. Multi au spus deja ca regizorul teribil alHollywood-ului s-a rafinat, ca "Inglourious Basterds" este operalui de maturitate, ca acum stapaneste total instrumentelecinematografului, ca are la indemana inclusiv stilistica europeana,lucruri de total bun simt si absolut adevarate. Insa ceea cecopleseste in cazul lui, ca intotdeauna, este simtul ludic ce nu-lparaseste nicicand. La fel ca in toate filmele sale precedente,Tarantino are o placere nebuna sa rastoarne conventiile, sapastreze intacte piesele de pe tabla de sah, dar sa dinamiteze dintemelii regulile jocului. De data aceasta, cu o miscare gratioasasi foarte hotarata, el spulbera puzzle-ul memoriei(cinematografice) colective postbelice, constituit din saptezeci deani de filme de razboi care respecta istoria, transpunand-o peecran in nenumarate stiluri si registre. Extrem de arbitrar (panala urma), el isi alege drept tabere beligerante evreii si nazistii.Dar orice legatura cu istoria se opreste aici, iar cea care prindeviata ca argintul viu, trepidand de imaginatia nelimitata a luiTarantino, este istoria filmului. Pentru ca regizorul inventeazapersonaje care sintetizeaza copios datele tuturor eroilor de gendin filmele de razboi mai sus pomenite (respectiv nazistii siadversarii lor), insa incarca voit figura lui Aldo Raine si HansLanda - si chiar cateva personaje secundare - cu atatea date sinuante incat le plaseaza direct in galeria figurilor caricaturale,nicidecum verosimile. E drept, niste caricaturi cu o forta desugestie formidabila, facand deliciul unui film plin de rasturnarinarative, personaje surpriza, actori perfect alesi, scenesavuroase, imagine teribila si, ca de obicei, o coloana sonora deneuitat, suprapusa iconoclast momentelor de mare tensiune siacompaniind cu umor si extraordinara fantezie tot parcursulfilmului. Pana la urma, fie ca se joaca cinematografic de-a hotiisi vardistii, de-a gainarii si mafiotii, de-a evreii si nazistii,de-a mireasa si brigada asasina, de-a cowboy-ii si indienii,Tarantino cultiva, inainte de tot si de toate, placerea de a sfidaregulile naratiunii, de a zdrobi cliseele reciclandu-le nemilos, dea instaura legea tuturor indraznelilor vizuale. Pe de alta parte,el se supune neconditionat (in acest "Inglourious Basterds" maimult decat oriunde - si acesta este, probabil, principalul indiciual rafinarii lui) regulilor crearii suspansului, umorului negru,scenelor antologice si replicilor imprevizibile. Iar savoareasuprema sta in personajul colonelului Hans Landa, formidabilconstruit de Tarantino si inubliabil interpretat de ChristophWaltz. Varianta ludica a generalului Tanz, interpretat de PeterO'Toole in "Noaptea generalilor", personajul sau denota fervoareafata de detaliu a unui regizor si a unui actor impatimiti deprofesia lor dupa toate rigorile clasice. In plus, asa cum faceintotdeauna, Tarantino stie sa-si plaseze actorii in ipostaze incare probabil nici ei insisi nu s-ar fi imaginat, necum publicul.Asemenea unui Fellini, Gilliam, Lynch sau Almodóvar el le oferaactorilor sansa initierii in ceva nemaivazut, iar acestia se supuncu bucurie nedisimulata transformarii. Rezultatul e perplexant side neratat (printre lucrurile perfecte din film se afla siminunatul Michael Fassbender ori Mélanie Laurent, a careifeminitate fals ingenua aminteste de Nastassja Kinski in tinerete -optiunea initiala a lui Tarantino pentru Kinski in rolul luiBridget Von Hammersmark devine chiar interesanta in acest context,daca ne gandim la posibila alaturare a celor doua actrite peecran). "Inglourious Basterds" vibreaza si cucereste,constituindu-se intr-un spectacol pe muchie intre film si teatru -iar succesiunea actelor sale nu e lasata deloc la voia intamplarii-, intre carnavalesc si poezie, intre aventura, western, film derazboi, intre pulp si high, intre rizibilul si tragicul vietiiinsesi. A, si ar mai fi ceva, ceva ce ne face sa iubim definitiv sidecisiv acest basm al lui Tarantino care incepe (cum altfel?) cu "Afost odata, in Franta ocupata": este un omagiu neintrerupt laadresa celei de-a saptea arte (dar nu numai), care ne aminteste,superb si arbitrar, de Fassbinder si Vonnegut, de Ioana d'Arc (inscena razbunarii Shoshannei) si westernurile spaghetti, de "Acelblestemat tren blindat", "Eroii lui Kelly" si "Duzina de ticalosi",de "Sin City", de Yvette Mimieux, dar si de Pabst si de LeniRiefenstahl, de King Kong, Mata Hari si Regina Christina, defrumusetea eterna a cinematografului si de conditia perisabila arolelor de film, livrate dintr-o suflare de un om etern indragostitde cinema care se numeste Tarantino.
"Ticalosi fara glorie" / "Inglourious Basterds". Productie SUA,2009. Regia: Quentin Tarantino. Cu: Brad Pitt, Mélanie Laurent,Christoph Waltz, Daniel Brühl, Diane Kruger, Michael Fassbender,Til Schweiger, Eli Roth, Sylvester Groth, Martin Wuttke, AugustDiehl, Mike Myers, Rod Taylor. Premiera: 4 septembrie. Distribuitde RoImage 2000.
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa(1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii dinUniversitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "TineretulLiber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializandu-se incritica de film, semnand si in publicatii de specialitate precum"Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One","Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio Romania Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
