reprezentat de sirul de conversatii televizate dintre cel mai hulit presedinte american (si singurul nevoit sa demisioneze), Richard Nixon, si David Frost, unul dintre cei mai solicitati prezentatori de show-uri televizate din Marea Britanie, desi plasat intr-o categorie profesionala frivola la ora aceea. Dintre ele, cel mai important este scenariul lui Peter Morgan, care l-a adaptat dupa propria piesa de teatru omonima, jucata cu mare succes la Londra (tot cu Frank Langella si Michael Sheen in rolurile principale) si apoi pe Broadway. Un perfect echilibrat – si genial montat – puzzle de amintiri, consideratii si interventii ale staff-ului presedintelui american si ale echipei din jurul lui Frost, toate reale, completate cu insertii fictionale extrem de inspirate (precum telefonul dat de Nixon lui Frost in camera de hotel, care nu a existat in realitate, dar functioneaza ireprosabil in ansamblul constructiei) sunt gandite ca o contrapondere a interviurilor insele, care capata astfel tensiunea si dezlantuirea unui meci de box ori a unei partide de sah intre campionii lumii. Daca programul in cadrul caruia a fost difuzata seria de interviuri Frost/ Nixon a ramas ca record de audienta in istoria televiziunii americane (45 de milioane de telespectatori), daca abilul David Frost a reusit sa obtina de la Richard Nixon ce nu au obtinut cu nici un chip procurorii, oficialitatile ori presa americana, fie ea de senzatie ori nu, filmul lui Howard reconstituie totul intr-un ton frisonant de destept, proaspat si fara lungimi inutile, reusind sa rescrie structura filmului politic, gen prin excelenta dificil, concentrat pe dialoguri si deloc ofertant in zona de gratificare facila a spectatorului. Recompensat pana acum cu patru nominalizari la Globul de aur si cu cinci la apropiatele Oscaruri (la categoriile cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor in rol principal – Frank Langella, cel mai bun scenariu scris dupa o
opera publicata si cel mai bun montaj) Frost/ Nixon s-ar putea dovedi o realizare prea intensa si rafinata pentru o competitie definita in primul rand prin divertisment, insa el va ramane categoric in istoria filmului. O replica perfecta peste ani a clasicului lui Alan J. Pakula, Toti oamenii presedintelui/ All the President's Men, din 1976, care ilustra cazul Watergate, filmul ne pune in fata, de aceasta data, nu doar personajul Richard Nixon, cu toate fatetele lui pozitive sau intunecate, dar fascinante, ci si un subtil, dar extrem de percutant discurs despre politica si persuasiune, sinceritate si dedicatie, subterfugii si interese obscure, pe de-o parte, dar si despre presa in general si televiziune in special, despre puterea ei de convingere, despre carisma si superficialitate, profesionalism si talent, moralitate si fler. Lectie de jurnalism si politica, de istorie, dar si de actorie, filmul contine reale recitaluri actoricesti, de la interpretarea lui Kevin Bacon in rolul lui Jack Brennan, omul atat de devotat lui Nixon incat pe chipul lui se contureaza cel mai pregnant emotiile uriase din timpul interviurilor, la jocul impecabil al protagonistilor. Unul dintre cei mai interesanti tineri actori ai teatrului si filmului britanic de azi, Michael Sheen (pe care l-ati vazut in rolul premierului Tony Blair in The Queen) construieste personajul lui Frost din umbre si echivocuri, din framantari reale si tentatia permanenta de-a blufa, din zambete sarcastice si surprize autentice: un personaj care s-a descoperit decisiv pe sine in urma acestor interviuri legendare si definitorii pentru cariera sa. In fata lui, Frank Langella il incarneaza pe Nixon cu o eleganta a interpretarii, o bogatie de nuante si o expresivitate a trupului, posturii si vocii la care putini actori ajung de-a lungul unei cariere, transformand totul intr-un spectacol despre care criticii de film de peste ocean nu s-au ferit sa afirme ca are intensitate shakespeariana. Cat despre spectatorul roman, despre al carui acces sincron cu timpul la celebrele interviuri realizate in 1977 nici nu putea fi vorba, un astfel de exercitiu de democratie si jurnalism este absolut captivant si aproape obligatoriu, fie si pentru tonul inalt al unei dezbateri a carei miza este cautarea acerba a adevarului.Frost/ Nixon. Productie SUA, 2008. Regia: Ron Howard. Cu: Frank Langella, Michael Sheen, Kevin Bacon Oliver Platt, Sam Rockwell, Matthew Macfadyen, Rebecca Hall, Toby Jones. Premiera: 23 ianuarie. Distribuit de: Ro Image 2000
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
