Au trecut peste douazeci si unu de ani de când Stephen Frears o distribuia pe Michelle Pfeiffer in ceea ce reprezinta - pentru multi - cea mai reusita ecranizare a scrierii lui Choderlos de Laclos, Legaturi primejdioase/ Dangerous Liaisons. Alaturi de doi parteneri de mare forta precum John Malkovich si Glenn Close, actrita reusea sa o portretizeze atunci, cu o ingenuitate vibranta si o feminitate superba, pe fragila Madame de Tourvel, ramânând definitiv in memoria spectatorilor, dupa ce, cu trei ani mai devreme, le intiparise pe retina chipul de portelan al eroinei de basm din Domnita Soim/ Ladyhawke (1985). De-a lungul anilor, Michelle Pfeiffer si-a creat, pe merit, imaginea unei actrite serioase si talentate, jucând fara cusur in filme de cele mai variate genuri si tonuri, de la Tequila Sunrise la The Fabulous Baker Boys, de la The Russia House la Frankie and Johnny, de la Batman Returns la I Am Sam, de la Wolf la Up Close & Personal, de la Dangerous Minds la A Midsummer Night's Dream, ori de la One Fine Day la White Oleander. Am admirat-o toti, desigur, in 1993, in exceptionalul The Age of Innocence, al lui Scorsese, care ii solicita nenumarate nuante si stari pentru a o portretiza discret, dar pregnant, pe contesa Ellen Olenska. Insa putini au intuit, probabil, ca Michelle Pfeiffer poate oferi ecranului infinit mai mult decât o gama interpretativa interesanta, pe lânga o frumusete ravasitoare (mai ales prin faptul ca este lipsita de orice strop de vulgaritate – un fel de Deborah Kerr sau Grace Kelly contemporana). Unul dintre acestia este, categoric, Stephen Frears, care ii ofera, in acest surprinzator si irezistibil Chéri, probabil rolul carierei ei. Ea este cea care confisca toata atentia prin portretul sclipitor al curtezanei Léa de Lonval, evoluând magistral intr-un film care respira maiestrie, de la distributia perfecta la imaginea semnata Darius Khondji (Delicatessen, La cité des enfants perdus, Se7en, Stealing Beauty, Evita, The Ninth Gate, The Beach, Panic Room, Anything Else, My Blueberry Nights), care reprezinta o capodopera in sine, modelând eroii din umbre si lumini, de la coloana sonora foarte eleganta la costumele si decorurile care nu doar servesc personajele, ci le secondeaza precis evolutia sufleteasca. Insa tocmai realizarea ireprosabila, stilata precum o haina care scoate in evidenta posesorul, nu detaliul de costum, ii lasa loc spectatorului sa se delecteze cu ceea ce conteaza aici cu adevarat: scenariul si interpretarea actorilor. Scenaristul Christopher Hampton este recunoscut demult drept un profesionist stralucit. A excelat, tot sub bagheta lui Stephen Frears, in Dangerous Liaisons, in 1988, dar si, in 1995, in Carrington, regizat de el insusi (un triumf la Festivalul de la Cannes, in care straluceau Emma Thompson si Jonathan Pryce) si, de asemenea, in Total Eclipse, regizat de Agnieszka Holland, care ii oferea, in acelasi an, lui Leonardo DiCaprio unul dintre marile sale roluri – al poetului Arthur Rimbaud, caruia ii dadea replica un impresionant David Thewlis in rolul lui Paul Verlaine – pentru ca, recent, sa rateze tonul si verosimilitatea, intr-un film ca Atonement. Acum, insa, cu acest Chéri, el realizeaza un nou tur de forta. Rar s-a reusit pe ecran, de la Oscar Wilde si Noël Coward incoace, un asemenea ping-pong de sarcasme aruncate intre personaje, cu o ura perfect camuflata sub zâmbete conventionale si cu adevaruri crude spuse pe un ton extrem de lejer. Christopher Hampton exploateaza la maxim cele doua scrieri ale lui Colette care stau la baza ecranizarii - Chéri si La Fin de Chéri - si care demonstreaza o rara cunoastere a celor mai rafinate mecanisme psihologice si sociale ale epocii (una dintre cele mai ravasitoare scene ale filmului este, de pilda, scurta partida de carti intre fostele frumuseti care isi evoca gloria de altadata). Cât despre ansamblu, de la curtoazie la sarcasm, de la falsa pudoare la indrazneala suprema, de la pastrarea aparentelor si pâna la pumnalele pe care si le infig in spate (intotdeauna, insa, cu manusi de catifea), curtezanele Léa de Lonval si Madame Peloux (jucata magistral de Kathy Bates, un urias talent, extrem de putin exploatat insa pe ecran) reusesc un portret viu al vietii antebelice, cu excesele, decadenta, frenezia si pitorescul ei. Intervenind si provocând tot acest duel si duet teribil, Rupert Friend are sansa teribila a unui rol care il prinde de minune – tânarul Fred Peloux, palid, cinic, apatic, precoce, suferind de mal du si'cle si fericit doar atunci când este nefericit. Restul, adica umorul feroce, dar si coregrafia impecabila a starilor sufletesti extrem de variate, ce se desfasoara de-a lungul acestui film absolut special, reprezinta o bucata foarte vie de istorie. A filmului in general, a talentului actoricesc care uneori poate atinge sublimul, a vulnerabilitatii umane, a tineretii si batrânetii si a modului in care se pot devora una pe cealalta, a moravurilor unei epoci, a senzualitatii, a retoricii mute a costumului si a tristetii indicibile pe care astfel de povesti o lasa intotdeauna in urma lor.
Curtezana/ Chéri Producţie Marea Britanie-Franta-Germania, 2009. Regia: Stephen Frears. Cu: Michelle Pfeiffer, Kathy Bates, Rupert Friend, Felicity Jones, Frances Tomelty, Anita Pallenberg, Harriet Walter, Iben Hjejle. Premiera: 17 iulie. Distribuit de: MediaPro Distribution
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
