„Întâlnirea cu arta italiană m-a format ca artist vizual. Nu aş fi putut atinge zona de la care îmi alimentez fantasmele, visele, ideile, fără această experienţă fabuloasă”. Pornind de la această confesiune, vă invităm să o cunoaşteţi mai bine pe coordonatoarea secţiunii „Orizonturi de artă” a revistei „Orizonturi culturale italo-române”. Claudia Mandi este artist plastic, fost muzeograf la Muzeul de Artă din Timişoara şi actualmente muzeograf la Muzeul de Artă din Craiova. În ultimii opt ani a expus mai mult în Italia decât în România. A avut expoziţii personale în galerii prestigioase la Roma, Napoli şi în Sardinia.
În capitala Italiei a expus pe Via dei Coronari, o stradă celebră numai cu galerii de artă şi magazine de antichităţi, la Teatrul Dei Dioscuri din ansamblul Palatului Quirinale – Preşedinţia Italiei şi la Accademia di Romania.
E absolventă a două facultăţi – secţia Pictură şi secţia de Istoria şi Teoria Artei la Facultatea de Arte şi Design a Universităţii din Timişoara –, are un master în pictură, iar în perioada 2012-2014 a beneficiat de bursa guvernamentală ,,Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma. Bursa a prilejuit aprofundarea preocupărilor artistei din arealul barocului italian.
(Interviul acesta a apărut iniţial în revista „Orizonturi culturale italo-române”, din luna martie a.c.
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_intalniri_Claudia-Mandi-interviu.html)
– Claudia, ce reprezintă pentru tine arta italiană?
– Întâlnirea mea cu arta italiană m-a format ca artist vizual. Nu aş fi putut atinge zona de la care îmi alimentez fantasmele, visele, ideile, fără această experienţă fabuloasă. M-am întors la figura umană, am îndrăgit nespus lumea corpurilor în mişcare, am descoperit forma umană care e purtătoarea unui potenţial artistic inepuizabil – eterna temă a istoriei artei. Pentru mine întâlnirea cu arta italiană a fost echivalentă cu o revelaţie.
– Cum au fost cei doi ani de bursă la Roma?
– Pentru mine Roma reprezintă tot ce nu poate fi desfiinţat, demolat, distrus. Înainte de a călători în Italia, pentru mine supranaturală, exista numai natura. Am găsit la Roma o expresie totală a lumilor mele sufleteşti, barocul corespunde perfect înclinaţiilor mele estetice. Roma a împlinit toată nevoia mea de arhitectură, pictură, sculptură şi natură, de imposibil şi fabulos. Eu la Roma am locuit mereu sentimental, bursa mi-a dat posibilitatea de a trăi efectiv acolo.
La Roma am trăit sentimentul că mă aflam în mai multe raiuri la un loc şi această beţie a posibilităţilor imaginative şi artistice m-a copleşit. Roma, prin artă, mi-a dominat instinctele, foamea, setea, oboseala, eram numai în muzee şi pe străzi, ca şi fermecată. La Roma arta se amestecă cu viaţa de toate zilele, mi se părea fabulos să ies din casa unde locuiesc, direct în Villa Borghese, să văd Templul lui Esculap de la fereastră, să am vis-à-vis Galeria Naţională de Artă Modernă şi Villa Giulia – Muzeul de Artă Etruscă.
Am experimentat Sindromul Stendhal la Roma, acest oraş m-a zguduit mai mult decât toate realităţile vieţii. Am respirat nostalgia care se lasă ca un flux vital între cele două Rome, Roma antică şi Roma barocă. Am găsit spiritul antichităţii pe străzile Romei baroce şi am pictat influenţată de antichitate şi de baroc.
La Roma am aflat că frumuseţea e violentă, chiar înfricoşătoare. Arhitectura, lumina, dramaturgia vegetală a acestui magnific oraş m-au cucerit. La Roma m-a stăpânit un duh al descoperirii, al aventurii pe care nu l-am mai avut niciodată în viaţă. Ceva mă determina să plec zilnic să explorez, să caut fără încetare, palate, muzee, grădini. Uneori mă întrebam cum voi mai putea suporta viaţa în afara acestui oraş, fără aceste miraje vizuale.
– În ce fel a influenţat Roma, şi Italia în general, modul tău de a picta?
– Stagiul de bursă a determinat o schimbare radicală a ceea ce pictasem anterior, chiar dacă în ultimii ani am călătorit mereu în Italia. Am început la Roma seria lucrărilor „Corpus Hermeticum”, Corpul de slavă, slava lui Dumnezeu închisă într-un corp uman – corpul fascinant, în care doresc să redau dorinţa de unitate şi restaurare originală a creaţiei, al cărei purtător e corpul.
În fundalurile lucrărilor mele au apărut fragmente de arhitectură, îngeri, zone de peisaj scufundate în fondul negru sau roşu pompeian, unde personajele au excepţionale detalii anatomice. Tuşa nervoasă, modernă, care merge pe formă, trădează, în spatele acestor picturi aparent spontane, libere, un desen riguros, chiar chinuit, sute de studii de mişcare ale tuturor acestor corpuri contorsionate. Aceste mişcări dinamice le-am desenat la Roma în muzee, după fresce, după lucrări de sculptură antică unde e atât de vizibil sistemul muscular. Am studiat aceste personaje aproape chirurgical, iar dorinţa mea este de a atinge forme de expresivitate maximă încât fiecare personaj, dacă l-aş scoate din contextul lucrării, să poată constitui el însuşi o compoziţie autonomă.
Lucrările din seria „Zborul”, în care personajele zboară pe un fond celest în cercuri concentrice spre centrul lucrării, sunt influenţate de frescele de plafon iluzionistice baroce. Dinamica mişcărilor personajelor din acest ciclu de lucrări e influenţată, în egală măsură, şi de ideea de zbor şi de înot. E un paradox, şi zboară şi plutesc. Personajele mele sunt vrăjite de propria lor mişcare unduitoare, de ideea de zbor. Numai în baroc forma umană câştigă o libertate şi o varietate de poziţii şi mişcări, nemaiîntâlnită încă. Lucrarea dă senzaţia de vertij, e caleidoscopică, iar partea centrală, unde personajele sunt absorbite, reprezintă lumina divină, dar şi cupola.
În ciclul ,,Zborul” eu am pictat ,,Il Tuffatore” multiplicat, fără să ştiu această frescă, fără să o fi văzut vreodată. M-am dus la Paestum să o văd după ce am descoperit-o întâmplător într-un album, iar în faţa frescei, când un copil a întrebat ghidul dacă ,,Il Tuffatore” se sinucide, ghidul i-a spus că nu se sinucide pentru că a murit deja şi corpul înotătorului aruncându-se în apă reprezintă sufletul omului între cele două lumi. Şi aşa a trebuit să înţeleg că eu de fapt nu pictez corpuri, pictez spirite, nu corpul material pe care l-am disecat cu atâta îndărătnicie.
Ansamblul de fresce de la „Villa di Livia”, Palazzo Massimo din Roma, m-a influenţat pentru o serie de lucrări în care, alături de personaje şi arhitectură antică, pictez grădini suspendate, seria – „Il giardino armonico”, ,,L’erba – L’odore erba”. Am realizat multe schiţe de vegetaţie mediteraneană, am studiat peisajul mediteranean din regiunea Campania – Sorrento, Positano, Amalfi, Ravello, Capri, schiţe ce s-au materializat în seria de lucrări cu grădini suspendate. Am pictat lămâi şi portocali, atât de iubiţi de Goethe. Lămâii şi portocalii sunt în acelaşi timp şi fructe şi flori şi muguri, trei generaţii într-un singur arbore. La Roma m-am îmbolnăvit de dragoste pentru grădini şi am început să pictez şi peisaje. Am încă în nări parfumul de citrice, ,,divina essenza fragrante”.
Acest stagiu mi-a permis găsirea a trei direcţii în care voi lucra mereu de acum înainte. Nu aş fi putut niciodată găsi aceste trei direcţii decât la Roma. Seria lucrărilor ,,Corpus Hermeticum” a generat seria ,,Zborul”, apoi personajele din „Zborul” s-au integrat în peisajele din seria ,,Giardini – L’estetica paradisiaca del giardino” ce a generat seria lucrărilor ,,Rosso cinabro – Rosso pompeiano”. Şi aşa de la personaje am ajuns la peisaj, de la verdele peisajului la roşul pompeian şi la poetica zidului. Am scris o lucrare despre poetica zidului baroc, despre iasomie. Înflorirea zidurilor de iasomie e o sărbătoare la Roma. Înflorirea nu e simultană, ziduri întregi sunt înflorite în timp ce altele în proximitatea lor înmuguresc doar. Mi-aş fi dorit să am timp să studiez şi înflorirea iasomiei la Roma, nu numai barocul.
Am scris o lucrare despre poetica zidului, pentru că am găsit la Roma ziduri acoperite cu vegetaţie, cu mai multe specii de iederă. Predomină iedera verde smarald închis, întunecată, gravă. Iedera în Italia e ca o forţă a naturii, stăpâneşte toate formele de vegetaţie, copaci, plante, ziduri, palate, statui. Iarna iedera îmbracă structurile copacilor desfrunziţi ca o haină de blană verde. În Italia iedera a luat cu asalt natura.
– Ce expoziţii şi evenimente culturale ai avut pe durata bursei?
– Am realizat un performance în Piazza Farnese la Electronic Art Cafè, nucleul artistic al Romei, o cafenea-galerie fondată de Achile Bonito Oliva şi Umberto Scrocca. Şi am avut şi o expoziţie în această cafenea-galerie care e frecventată de lumea artistică romană, un fel de Montmartre italian.
Am intermediat recitalul balerinei Şoimiţa Lupu, prim-balerină la Teatrul Massimo din Palermo, la Accademia di Romania, şi prezenţa artistului italian Renato Frosali, artist ce a reprezentat Italia la Bienala de la Veneţia în 2012. Am organizat expoziţia ,,In Simbiosi” la Accademia di Romania, unde au participat nume de prim rang ale artei italiene contemporane: Achille Pace, Emilio Farina, Susanne Kessler. Am prezentat publicului italian, la un simpozion cu ocazia expoziţiei ,,Frida Kahlo” de la Roma, organizat de Scuderia Quirinale, artista de origine română Virginia Tomescu Scrocco, care a trăit in Italia. Şi am avut numeroase participări la expoziţii de grup, ca şi o expozitie personală la Accademia di Romania.
– Ce întrebări îţi pui acum, după această experienţă romană?
– Mă întreb neîncetat: ce e Creativitatea? Este acea stare de nelinişte când vezi ceva ce încă nu există şi trebuie să afli cum să transpui în realitate ceea ce vezi doar tu. Şi mâna nu este întotdeauna corespondentul minţii, nu răspunde aceleiaşi tensiuni. „Creativitatea” este atunci când o iau pe un drum şi mă duc pe altul, când îmi vin idei pe parcurs şi schimb direcţia şi nu mai ştiu încotro mă îndrept. Şi rămân suspendată între două lumi.
Creativitatea intervine, aşadar, atunci când ceva mai puternic decât mine mă poartă pe alte căi decât acelea pe care le întrezăream iniţial. Şi nu ştiu încotro mă îndrept. Şi mă las dusă de un val uriaş, mai puternic decât mine. Şi de câte ori mă las dusă de acest val, nu greşesc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
