Imparatul nu mai are peste ce imparati
Intre timp, la Budapesta in Parlament, unde se discuta legea bugetului, un deputat al partidului lui Karolyi anunta ca la Debretin, la inaugurarea Universitatii, s-a cantat imnul imperial, Gott erhalte, ceea ce parea in conditiile date un afront, chiar „o insulta". Discutii aprinse. Presedintele Camerei e silit sa condamne actul. Pasiunile politice sunt tot mai dezlantuite. Le aprinde si mai tare stirea ca la Fiume (Rijeka), in Croatia, a izbucnit o revolta, jandarmii croati intervenind in forta in cazarma din port, iar soldatii croati jefuind orasul. In tumultul din parlamentul maghiar, Wekerle isi anunta demisia, cerand independenta Ungariei si intoarcerea imediata a trupelor maghiare in patrie. Burian, ministrul de Externe austriac, care vine la Budapesta la 24 octombrie, constata ca nu are cu cine vorbi pentru a stabili impreuna cu ungurii conditiile pacii, pe care vrea sa le trimita lui Wilson. Mai mult, el constata ca Wekerle, demisionand, ceruse pentru Ungaria un ministru de Externe separat de cel al Austriei si negocieri de pace separate. Ii anunta stirea imparatului, cerandu-si demisia, care e primita. Carol ramane astfel deopotriva fara ministrii de Externe austriac si maghiar (la Budapesta il va numi pe Gyula Andrassy, a carui ambitie fusese dintotdeauna sa fie urmasul tatalui sau la Externe. El va trata desprinderea de Germania si va angaja unele contacte cu reprezentantii Antantei, dand iluzia la Budapesta ca dracul nu era asa de negru). Compromisul din 1867 nefiind abolit, cei doi ministri de Externe, austriac si maghiar, vor functiona fara nici o acoperire constitutionala. Imperiul se desfacuse si diversele sale componente se reorganizau fara sa mai tina seama de reglementari stabilite de un imparat care nu mai era clar peste ce imparatea.
Manifestatii la Budapesta
Intre timp, Carol il numeste pe profesorul Lammasch drept nou prim-ministru. Acesta incearca sa alcatuiasca un guvern. Germanii austrieci sunt divizati in privinta participarii sau nu la guvern, polonezii si rutenii se arata favorabili, cehii nu, nici slovacii, nici slavii de sud. Un comitet executiv, asa cum prevedea Manifestul din 16 octombrie, nu se poate face. Lammasch il informeaza pe imparat in seara zilei de 25 octombrie si ii spune ca tot ce s-ar putea realiza ar fi un guvern clasic. Carol e de acord (nici nu are alternativa) si se reconstituie cu unele modificari fostul guvern Hussarek.
In aceeasi zi, la Budapesta, un grup de studenti provoaca o manifestatie care vrea sa ajunga la Godolo, la regele-imparat, dar e intoarsa din drum de Karolyi si atunci manifestantii forteaza intrarea la palatul regal din Buda, unde se ciocnesc de politia calare. Manifestantii creeaza un consiliu al soldatilor, in frunte cu capitanul Cserniak, iar apoi sustin initiativa lui Karolyi de infiintare a Consiliului National Maghiar, prezidat chiar de el, care devine centrul noilor schimbari politice. Carol il cheama pe Karolyi la Godolo si ii incredinteaza sefia guvernului maghiar, dupa care pleaca la Viena, unde insa nu-l mai invita pentru investitura pe Karolyi, din cauza interventiilor adversarilor sai, a lui Andrassy mai ales. In locul lui Karolyi e numit arhiducele Joseph, cu Andrassy ministru de Externe.
La 28 octombrie, fara a se consulta cu guvernul austriac, Andrassy trimite o nota presedintelui Wilson prin care Austro-Ungaria se declara de acord cu nota presedintelui american din 18 octombrie asupra drepturilor nationalitatilor, mai ales ale cehilor si slavilor de sud. Si pentru ca astfel toate conditiile puse de Wilson erau indeplinite, Andrassy cere imediata incepere a tratativelor de pace.
Unirea Bucovinei cu Romania
La 27 octombrie, elita romanilor bucovineni convoaca o adunare la Cernauti, sub presedintia lui Dionisie Bejan. Adunarea se declara Constituanta si in aceasta calitate proclama unirea Bucovinei integrale cu
celelalte tari romanesti, in deplina solidaritate cu romanii din Transilvania si Ungaria. Se constituie un Consiliu National din 50 de membri, care la randu-i instituie un guvern din format din 14 membri, cu Iancu Flondor in frunte.
celelalte tari romanesti, in deplina solidaritate cu romanii din Transilvania si Ungaria. Se constituie un Consiliu National din 50 de membri, care la randu-i instituie un guvern din format din 14 membri, cu Iancu Flondor in frunte. Proclamarea statului cehoslovac
Imparatul pierduse orice control real. Faptele se miscau fara ca el sa le mai poata dirija in vreun fel.
La 28 octombrie, la Praga, multimea inlatura tot ceea ce tine de semnele imperiale. Cocarda tricolora ia locul initialei imparatului, K. Functionarii de la principalele institutii, cehi in marea lor majoritate, intre loialismul dinastic si patriotismul bohemian, il aleg pe cel de al doilea. In diferite parti ale orasului, oratori improvizati anunta multimea, care nu inceteaza sa sporeasca pe strazi, ca dupa 300 de ani Boemia devine din nou libera si Consiliul National proclama statul cehoslovac liber si independent si saluta pe Masaryk, pe Wilson si legiunile cehe. Peste tot e respectata chemarea la ordine si calm lansata de Consiliul National. Exista temerea ca vor avea loc reactii ostile la adresa populatiei germane. Municipalitatea orasului, acum in mana Consiliului National, lanseaza instructiunea ca toate orchestrele din oras sa iasa in strada. Si dupa pranz strazile se umplu de muzica militara, populara, de imnul Kde domov muj si Hej slovane, de acordurile muzicii lui Smetana. In sala Gregr de la primarie se tine prima sedinta a Consiliului National in calitatea acestuia de organ al puterii. Se da si primul decret, potrivit caruia toate legile Imperiului si ale Boemiei raman provizoriu in vigoare. Masura absolut necesara, o lectie de civism european. Viata trebuie sa continue. Si nu poate continua fara reguli. Cei doi sefi ai armatei stationate in Boemia, generalii Zanantoni si Kestranek, sunt invitati la negocieri. Si ei accepta. Soukup, unul dintre liderii Consiliului National, exclama: „Nu s-a spart nici macar un pahar". Gebsattel, consulul Germaniei la Praga, felicita Consiliul National pentru ca cei 40.000 de germani care locuiau in Boemia puteau sa-si vada mai departe de viata lor. Si scrie entuziast la Berlin despre pasnica revolutie ceha.
Morti la Budapesta
Nu la fel se intampla la Budapesta, unde arhiducele Joseph il propune pe Hadik ca prim-ministru. In Pesta insa multimea il doreste pe Karolyi. Ea se indreapta spre sediul guvernului. E intampinata de trei cordoane de politisti care deschid focul. Cad trei morti si peste 50 de raniti. A doua zi e declansata greva generala. Karolyi vrea si el sa sjunga la putere, insa pe o cale legala si nu adus de revolta populara. Deocamdata, puterea e preluata de Consiliul National. Exista teama de o lovitura militara. In fapt, generalul Lukachich chiar telefoneaza la Schonbrunn, reuseste sa vorbeasca cu imparatul si ii cere acestuia un regiment. Nu obtine decat un raspuns: „A curs deja prea mult sange". La 31 octombrie, ies in strada mai toti budapestanii, chemati de un anunt din ziarul Nepszava. In aceeasi zi, Karolyi e chemat la palatul regal din Buda si arhiducele Joseph ii incredinteaza guvernul. Karolyi accepta, dar cere ca gen. Lukachich sa retraga toate trupele in cazarma. Prima sedinta a guvernului incredinteaza ministerul de Externe lui Karolyi, iar ministerul Nationalitatilor lui Oskar Jaszi. Pe strazi, lumea serbeaza revolutia des reines-marguerites.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
