Ziarul de Duminică

CONTRIBUTII / Acum 90 de ani... (XXIII)

CONTRIBUTII / Acum 90 de ani... (XXIII)

1. Masa invingatorilor, 28 iunie 1919. Detaliu dintr-un tablou de William Orpen; 2. Soldati polonezi in 1915; 3. Josef Pilsudski in 1926; 4. Tomas G. Masaryk in 1926

26.03.2009, 15:08 33

 
 
Renaste Polonia
Impartiti intre Austria, Rusia si Prusia, polonezii avusesera o viata istorica separata vreme de aproape un secol si jumatate (dupa 1772, 1793, 1795, cele trei impartiri ale Poloniei). Cu rusii (care ocupau jumatate din fostul regat polonez) si cu germanii nu se intelesesera deloc. Cu austriecii relatiile lor fusesera ’’posibile’’. La sfarsitul primului razboi mondial, incredibil, cad in jurul Poloniei toti cei care o inrobisera pana atunci, cade Sankt-Petersburg-ul, cade Viena, cade si Berlinul. Se vorbeste adesea despre noroc in istorie. S-a vorbit si in cazul romanilor la 1918, ei, romanii, fiind pretutindeni in jurul Vechiului Regat, in vest, nord si est, si granitele spatiului lor descatusandu-se pretutindeni.
Dar in cazul polonezilor norocul e o realitate imediat sesizabila. Asa cum fusese si nenorocul. Ideea refacerii statului polonez fusese o preocupare a beligerantilor. Pretutindeni detasamente poloneze luptasera pentru victoriile altora cu speranta ca lupta si pentru victoria lor. Liderii lor se aflau peste tot in Europa (la Paris erau Dmowski si celebrul pianist Paderewski). In armata austriaca, legiunile lor erau conduse de Pilsudski, in Franta de Haller, in Rusia de Dovbor Musnicki (aici polonezii vor lupta si contra bolsevicilor, dar vor fi dezarmati de germani), in Imperiul Britanic pe diverse fronturi (cu cata generozitate isi cheltuiau polonezii sangele pentru o patrie pe care n-o mai aveau, dar pe care si-o doreau fierbinte!).
La 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale proclama un regat al polonezilor sub protectia lor. Creatie efemera a unui stat care numai liber nu era. Victoria Antantei generaza alte perspective. La sfarsitul lui 1918, liderii polonezilor incep sa se intoarca acasa. Cel dintai e Pilsudski, care, la 10 noiembrie, intra in Varsovia. Facea parte din mica burghezie lituaniana, student in medicina, instalat in 1914 la Cracovia, in zona austriaca. Conspirator socialist si rusofob. Din 1914 organizeaza doua legiuni poloneze, luptand in armata austriaca impotriva rusilor si remarcandu-se mai cu seama in ofensiva lui Brusilov din 1916. Refuza ulterior sa depuna juramantul de credinta pe care il impun germanii soldatilor polonezi. E arestat si inchis la Magdeburg. Max de Baden il elibereaza la 9 noiembrie 1918. Aude la Berlin de abdicarea lui Wilhelm II si pleaca in graba spre Varsovia, parasita de guvernatorul german von Beseler. E sustinut de organizatia militara secreta poloneza. Consiliul de Regenta polonez demisioneaza la 11 noiembrie 1918, iar Pilsudski preia guvernarea noului stat polonez, caruia Tratatul de la Paris incearca sa-i precizeze granitele. „Precizeze" e un fel de a zice, pentru ca pe cat e tratatul destul de detaliat pentru granita de vest (dar si aici zonele Silezia si Prusia orientala sunt supuse plebiscitului), pe atat ramane de confuz la granita de est. Abia dupa ce polonezii iau Lvov-ul (Lembergul) si Vilna, in aprilie 1919, Aliatii stabilesc o linie de frontiera prin lordul Curzon, linie care ramane si dupa razboiul cu Rusia.
 
 
Apare Cehoslovacia...
Alt stat care se creeaza acum si caruia Congresul ii da legitimarea este Cehoslovacia. Primul parlament al noului stat se reuneste in noiembrie 1918, cu 201 de deputati cehi si 69 slovaci. Cehii si slovacii, dar mai ales cehii, isi exprimasera vointa de a crea un stat pe tot timpul razboiului, prin numerosii lor rezidenti in strainatate. In Franta, Javurek si Capek infiinteaza detasamente cehe care lupta din 1915 in Legiunea Straina franceza. La Paris, Masaryk, adevaratul lider al cehilor, recunoscut de toti, creeaza, impreuna cu Benes, Stefanik si Osusky, Consiliul National Ceh.
Masaryk fusese profesor la Universitatea Ceha din Praga, repusa in functiune de austrieci in 1882. Inainte de razboi, el voise o transformare democratica a Austriei, fondand Partidul Realitatii, al carui singur deputat in Parlamentul de la Viena era el. La sfarsitul lui 1914 Masaryk se stabileste la Geneva, de unde incearca sa stranga laolalta toate gruparile cehilor si tine in secret o stransa legatura cu liderii cehilor de la Praga. In 1916 se duce la Paris, apoi in Rusia, unde organizeaza corpul voluntarilor cehi din cei 300.000 prizonieri cehi aflati aici (cehii vor detine multa vreme controlul asupra transsiberianului). Saluta entuziast revolutia rusa din februarie, dar refuza sa ia o pozitie intre Lenin si Kerenski, alaturi de unul sau de celalalt. Pleaca in America si obtine de la Wilson recunoasterea Comitetului National Ceh creat de el.
E prieten cu Benes, ale carui relatii in lumea franceza si engleza ii sunt de mare folos. Activitatea lui Masaryk e sustinuta de Consiliul National al Cehilor de la Praga, care, la 28 octombrie, in acord cu Consiliul Slovac, preia puterea in Boemia (din 30 octombrie, Cehoslovacia). E ales in unanimitate primul presedinte al noului stat.
Un stat care avea probleme de identitate. Boemia si Moravia erau protestante, Slovacia era catolica, populatia Ruteniei subcarpatice era pe jumatate ucraineana, iar cadrilaterul ceh era populat in majoritate de germani. Minoritatile reprezinta o treime dintre locuitorii sai (3.200.000 de germani, 700.000 de unguri, 500.000 de ruteni). Lor li se adauga polonezii, majoritari in Teschen, teritoriu pe care Cehoslovacia il ocupa in ianuarie 1919, tulburand relatiile cu Polonia. Un alt stat independent e Finlanda, care in 1917 se elibereaza din stransoarea rusa (la 6 decembrie se proclama independenta). Victoria Aliatilor ii permite Finlandei sa se elibereze si de stransoarea germana. O Constituanta, la 17 iulie 1919, il inlocuieste pe Mannerheim cu Stahlberg, profesor la Helsinki. Finlanda devine o tara a multor libertati si isi construieste repede o identitate proprie.  
 
 
...apoi Estonia si Letonia
Alte doua state, Estonia si Letonia, sunt recunoscute de Tratatul de la Paris. Ele deja isi proclamasera independenta la Tallin si la Riga, la 24 decembrie, respectiv 18 noiembrie 1918. O independenta pe care si-o apara impotriva germanilor, care creasera aici un ducat Baltikum si voiau sa-l uneasca cu Prusia. Germanii controleaza cele doua tari si dupa infrangerea lor in noiembrie, prin trupele lui von der Goltz. Ulteriror, Estonia si Letonia lupta contra bolsevicilor, Lenin nerecunoscandu-le independenta decat la 18 august 1920.
Lituania are o situatie mai dificila, procesul de rusificare fiind aici mai accentuat decat in alte tinuturi baltice. Pentru Lituania germanii au un proiect si mai clar, unul dintre principii familiei de Wurtemberg fiind numit suveran al ei. Asta dupa ce, in decembrie 1917 Lituania, era silita sa accepte o alianta permanenta cu Germania. La 16 februarie 1918, la Vilnius, Lituania isi proclama independenta, pe care si-o mentine impotriva germanilor inca neretrasi din regiune si a sovieticilor (acestia recunosc noul stat abia la 12 august 1920).
 
 


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO