Negocieri pentru Pacea de la Bucuresti
Principalele probleme carora trebuia sa le faca fata guvernul Marghiloman sunt cele externe. In esenta, acest guvern trebuia sa asigure relatii posibile intre Romania si austro-germani, invingatorii de moment in razboi. Pentru aceasta si fusese adus, chiar daca in ambitia politica a lui Marghiloman se depasea cu mult acest prim si principal obiectiv. La 7 martie, prin inalt decret, regele Ferdinand il imputerniceste pe Marghiloman ca plenipotentiar al sau pentru negocierile de pace care incep la 9 martie. Delegatii cu care se confrunta omul politic roman sunt Richard von Kuhlmann, din partea Germaniei, Ottokar von Czernin, din partea Austro-Ungariei, ministri de Externe in tarile lor, Vasil Radoslavov, primul-ministru al Bulgariei si Taalat Pasa, marele vizir al Imperiului Otoman.
Tratativele sunt foarte grele. Stradania lui Marghiloman si a colaboratorilor sai de a incheia o pace cat mai putin oneroasa se izbeste de duritatea si intransigenta Centralilor, in special a Austro-Ungariei. Impinsi mai cu seama de dorinta magnatilor unguri de a zdrobi Romaniei orice putere de viata si regenerare, ei impuneau conditii atat de grele, incat amenintau grav intregul viitor de natiune al romanilor.
Tratativele cu Centralii aveau loc intr-un moment foarte dificil al razboiului. Nu atunci cand incepuse „debacla Puterilor Centrale", cum tine sa precizeze Marghiloman in discursul sau din decembrie 1919. „Nu, se petrecea in martie, cand puterea germana era la maximul ei de manifestatie militara, cand incepuse formidabila ofensiva din Franta, cand Bapeaume si toate orasele cadeau unul dupa altul, cand cu miile se luau tunurile si cu zecile de mii prizonierii. Atunci aveam noi de discutat pacea, unde sarmana Romanie era prinsa cu un ocupant pe Siret, cand armata austro-ungara se prelingea de-a lungul Nistrului spre Kiev, cand armata germana mergea de-a lungul Marii Negre spre Odesa. Atunci sarmana Romanie trebuia sa scape tot ce putea sa scape din dezastrul ei".
Tratativele se duc la Cotroceni, chiar in sala in care se tinuse Consiliul de Coroana din 1916 care declansase razboiul Romaniei (Puterile Centrale voiau si distrugerea simbolurilor, asa cum vor face si tarile Antantei impunand semnarea Tratatului de la Versailles in Sala Oglinzilor, unde Wilhelm I se proclamase imparat al Germaniei). Sunt tratative care se poarta pe muchie de cutit, adesea gata sa se rupa (Vezi scrisoarea lui Czernin catre Maghiloman de la 22 martie 1918 in care diplomatul austro-ungar refuza sa mai faca vreo concesie si crede continuarea razboiului ca „inevitabila"; raspunsul politicos dar ferm al primului-ministru roman de la 23 martie si 17 aprilie 1918).
Conditii dezastuoase
Austro-ungarii cer rectificare de frontiera in Carpati, incercand sa transforme Romania intr-o tara de campii si dealuri. Germanii vor inrobirea ei economica, bulgarii cer Dobrogea, turcii vor despagubiri si toti laolalta granele tarii. „Eram singur; ei toti" — scria Marghiloman in amintirile sale. Gratie relatiilor sale de prietenie cu Czernin si Kuhlmann, a abilitatii cu care a stiut sa exploateze neintelegerile austro-germane si bulgaro-otomane, seful guvernului roman reuseste sa obtina unele „concesii" pe Carpati (fata de ce se semnase deja la Buftea de C. Argetoianu). Romania pierdea 5.600 km patrati, cu masivele Ceahlau, Rarau, Parang, Negoiu, Caraiman, Vrancea, cu 131 de localitati si o populatie de 724.957 locuitori. Dar initial pierdea cu circa 10.000 km patrati mai mult. Romania ramane fara Dobrogea, dar Marghiloman obtine, pe langa un culoar pentru iesirea la mare, deja discutat la preliminarii, si o stare de suspensie in Dobrogea, care intra in majoritatea ei in administrarea tuturor Puterilor Centrale si nu doar a Bulgariei (din cauza rivalitatii acesteia cu Imperiul Otoman).
Marghiloman izbuteste, de asemenea, recunoasterea unirii Basarabiei de catre Centrali, fara consimtamantul carora unirea n-ar fi fost posibila. Prin semnarea pacii, Romania ceda regiunile petrolifere, domeniile, caile ferate si porturile unor societati germane, ceda monopolul vanzarii produselor agricole de acum inainte in mainile germanilor, la preturile fixate de ei, acorda posibilitatea arendarii de terenuri agricole de catre germani pe 90 de ani, desfacerea petrolului pe 30 de ani, achizitionarea lemnului fara restrictii, un regim vamal special (Marghiloman obtine doar mici reduceri de procente in exploatarile de petrol si productia de grane). Romania se obliga sa licentieze pe toti ofiterii straini.
Pe ansamblu, tratatul de pace semnat la 24 aprilie era dezastruos. Si el putea fi un dezastru si mai mare daca germanii nu se impotriveau pretentiilor excesive ale aliatilor lor austrieci, unguri, bulgari si turci. Germania nu voia desfiintarea Romaniei, ci refacerea si punerea ei sub control german. Romania reprezenta pentru Kuhlmann cheia Balcanilor. Burian, succesorul lui Kuhlmann, i-a preluat acestuia intentiile privind Romania. De aceea Tratatul de la Bucuresti va fi pana la urma mai putin dur decat cel de la Brest-Litovsk, cu rusii. De aceea va fi si violent atacat in Germania de catre cercurile industriale si financiare, Stinnes, Ballin, Deutsche Bank, Helfferich... Cancelarul Hertling il sustine pe Kuhlmann in fata kaiserului. Dar credibilitatea lui scade de pe urma Tratatului de la Bucuresti, considerat o realizare diplomatica deloc la inaltimea victoriei militare germane.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
