Mai interesanta decat jocul planurilor viata-moarte, tragic-comic, uitare-aducere aminte este - in cazul proaspatului film al lui Almodovar - pendularea intre banal si extraordinar. Putini cineasti - si poate nici unul contemporan - se pricep ca spaniolul sa dirijeze sforile unui joc atat de complicat. Printre noi coafuri, vopsit, gatit, crescut copii, femeile de aici ucid ca sa-si apere ori sa-si pedepseasca fiintele iubite, se ajuta devenind complice la crima cu naturalete absoluta, vorbesc cu mortii si cer, prin intermediul lor, stiri despre viata de dincolo. Firesc pentru un film de Almodovar, la fel cum fireasca e si devotiunea tandra cu care regizorul isi cara dintr-un film in altul femeile lui inimitabile, pe care nu se satura sa le contemple. Si totusi, Volver este cu totul altceva decat Ce-am facut sa merit asta?, Kika ori Femei in pragul unei crize de nervi, desi la el se rade copios, este diferit de Floarea secretului meu si Sange fierbinte, desi are melodrama din belsug, iar constructia lui e foarte departe de Totul despre mama mea ori Vorbeste cu ea. Spre deosebire de acestea doua din urma, de exemplu, filme asternute mult mai limpede sub ochii spectatorului, filme complicate, sofisticate, descriptive, analitice, Volver este pur si simplu trantit pe ecran, cu o forta de seductie vizuala si cu o vitalitate atat de furibunda, incat nu de putine ori privitorul uita ca filmul negociaza cu teme atat de dificile si solemne: moartea, crima, abuzul, remuscarea, dorul, umbrele disparutilor dragi, vantul de rasarit... Cel mai reusit pariu al lui Almodovar in acest caz este tocmai camuflarea sub ludic a gravitatii tematice, iar rezultatul este sublim si aproape indescriptibil. Gata cu structura desfasurata ca o armonica a la Totul... sau Vorbeste..., invitand la dezbateri nesfarsite, gata cu labirintul desenat cu minutie din filmele de inceput. Intr-un fel, Almodovar si-a rafinat atat stilul, incat a creat aici un univers inchis, atat de intim ca te sfiesti macar sa-l contempli. De data aceasta, el nu ne mai propune ridicarea amuzata si usor voyeurista a cortinei unei povesti aiurite si simpatice, ci vireaza abrupt spre intersectarea intotdeauna complicata a lumii de aici si de dincolo. Cat despre modul irezistibil in care o face, povestea abia aici incepe, pentru ca Volver atinge momente de o frumusete rara, cu un impact vizual vibrant si autentic. De la scena antologica, inimitabila, din deschidere, in care femeile ingrijesc cu tandrete mormintele, la detasarea cu care Raimunda spala cutitul, dupa crima, in chiuveta din bucatarie, de la rosul intens in care sunt muiate multe dintre vesmintele eroinelor la mersul leganat, senzual, din care ele se opresc alene pentru o palavrageala amicala in strada, noua poveste a lui Almodovar are de toate. Nerv, emotie, poezie, frumusete si, mai ales, o energie speciala, venita din eroismul cotidian, discret, care strabate vietile tuturor acestor femei pasionale, turbulente, ghidandu-le in chip firesc cele mai nebunesti actiuni. Cat despre permanenta lui distributie de aur, de data aceasta spaniolul ni le propune pe Carmen Maura (cea mai umana dintre actritele lui fetis), pe mereu emotionanta Lola Duenas si pe mica Yohana Cobo, matura si nuantata la cei 21 de ani. Cat despre Penelope Cruz, atat de intensa incat copleseste toate scenele in care apare, nimeni, niciodata, n-a pus-o astfel in valoare. Un Almodovar care nu seamana cu nimic, desi e pur almodovarian...
Volver. Productie Spania, 2006. Regia: Pedro Almodovar. Cu: Penelope Cruz, Carmen Maura, Lola Due-as, Yohana Cobo, Blanca Portillo, Chus Lampreave, Antonio de la Torre. Premiera: 27 octombrie. Distribuit de Independenta Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
