Nancy S. Buck
Parentingul paşnic
Cum să-ţi iubeşti copilul fără să-l controlezi
Editura Corint
Traducere din limba engleză de Loredana Păstrăv. Prefaţă de Phillip Strain şi William Glasser.
Nancy S. Buck a obţinut un doctorat în psihologia dezvoltării aplicate în cazul educaţiei parentale. Este fondatoarea institutului Peaceful Parenting Inc., bazându-se pe experienţa sa de educator, formator şi, mai presus de orice, părinte. De mai bine de două decenii este membru senior al William Glasser Institute, ajutând mii de educatori şi alte categorii profesionale să se specializeze în teoria alegerii, teoria realităţii şi pentru a deveni membri ai Glasser Quality School. Chiar de la prima sa carte, Peaceful Parenting, autoarea a început să-şi aplice cunoştinţele şi experienţa în domeniul legat de creşterea copiilor. Misiunea ei? Să transforme lumea într-un loc mai bun pentru toţi copiii şi părinţii acestora.
Iată cum deschid cartea, într-un cuvânt-înainte, Phillip Strain şi William Glasser:
Parentingul paşnic este o carte de care avem disperată nevoie. Ştirile de ultimă oră ne aduc mereu la cunoştinţă creşterea activităţilor autodistructive ale tinerilor, inclusiv faptele de neînţeles ale copiilor care împuşcă alţi copii. Ce se poate face pentru a opri acest flagel reprezentat de adolescenţii scăpaţi de sub control? Două importante studii de cercetare indică faptul că îmbunătăţirea şi menţinerea conexiunii copilului cu părinţii săi şi ajutorul dat părinţilor pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de a educa reprezintă un factor important în menţinerea tinerilor pe calea cea bună, spre a deveni adulţi responsabili şi productivi. Dr. Nancy Buck prezintă un proces clar şi comprehensiv menit să-i ajute pe părinţi să dezvolte şi să menţină relaţia vitală necesară pentru un viitor sănătos al familiilor noastre şi al naţiunii în ansamblu. Am lucrat împreună cu Nancy peste 20 de ani. Ea şi-a combinat experienţa de profesor universitar în cadrul Institutului William Glasser cu experienţa personală de mamă pentru a scrie această carte, în care abordează în special problema unui parenting eficient, domeniu în care se impunea apariţia unei abordări inovatoare.
Cele mai importante două lucruri pe care le facem în viaţă şi pentru care suntem puţin sau deloc pregătiţi sunt căsătoria şi creşterea copiilor. Când un părinte întâmpină dificultăţi cu un copil, va face apel la comportamentul părinţilor săi repetându-1, deşi conduita acestora nu a dat roade în trecut şi are puţine şanse ori niciuna să funcţioneze cum trebuie în prezent. Nefericirea resimţită în familie este în mare parte rezultatul încercărilor unor părinţi bine intenţionaţi de a-i obliga pe copii să facă ceea ce nici ei înşişi nu fac. Fiind mereu în căutarea libertăţii, copiii se opun constant eforturilor întreprinse de părinţi. Cartea de faţă îi învaţă pe părinţi cum să-şi iubească fiii şi fiicele fără a-i ţine sub un control strict. Folosind ideile din această carte, părinţii vor învăţa să dezvolte o relaţie autentică de iubire cu copilul lor, una care va dura toată viaţa. De asemenea, vor învăţa cum să-i înveţe, la rândul lor, pe copii să-şi satisfacă nevoia de iubire fără să fie nevoiţi să respecte condiţiile impuse de altcineva pentru a obţine această iubire.
În cartea de faţă, Nancy nu ne oferă propriu-zis o serie de recomandări de tipul „Aşa da/Aşa nu”, rareori potrivite cu situaţiile pentru care par menite. În schimb, ea îţi va expune teoria alegerii, care explică sursa comportamentului copilului, apoi te învaţă cum să adopţi un comportament bazat pe teoria alegerii cu mari şanse de a da roade într-o situaţie concretă. Pe măsură ce aplici teoria alegerii, vei vedea nu numai de ce funcţionează, ci şi cum funcţionează, astfel încât să o poţi aplica în situaţii similare.
Cea mai mare preocupare a majorităţii părinţilor este viitorul copiilor: vor duce o viaţă fericită şi de succes? La fel de importantă este şi următoarea întrebare: vor dori să mai petrecem timp împreună când vor fi mari? Când copiii sunt fericiţi şi le place să petreacă timp cu părinţii, aceştia din urmă sunt mulţumiţi. Cea mai critică alegere pe care un părinte o poate face pe parcursul vieţii copilului său este să nu ia nicio măsură pentru ca fiul sau fiica lui să ajungă un adult fericit, de succes şi apropiat de părinţi, temându-se să nu sporească distanţa dintre copil şi părinte. Unii părinţi se pot întreba: „Trebuie să renunţăm la responsabilitatea noastră de părinţi? Să-i lăsăm pe copii să facă orice doresc?” Nu vreau să susţin aşa ceva. Deprinderea teoriei alegerii îi ajută pe părinţi să se înţeleagă pe sine, să-şi înţeleagă mai bine copiii şi să facă alegeri care vor menţine legătura dintre părinte şi copil pe măsură ce îl învaţă pe micuţ cum să fie mai responsabil faţă de sine însuşi.
Învăţarea teoriei alegerii nu este dificilă. Dar punerea ei în practică este problematică deoarece în aproape toate cazurile ne învaţă ceva care pare să contrazică tot ceea ce ai învăţat şi ai practicat încă de când te-ai născut. Această „înţelepciune populară” este deficitară, eu o socotesc un locus de control extern, pe care vei învăţa să-l înlocuieşti cu teoria alegerii, mult mai eficace. Crezând că ştim ce este bine pentru copiii noştri, cei mai mulţi dintre noi îi recompensează şi îi pedepsesc pe micuţi pentru a-i determina să facă ceea ce adulţii consideră că este corect. Putem continua să procedăm aşa până când vom ajunge să ne distrugem relaţia cu copiii, fără a reuşi niciodată să-i determinăm să acţioneze aşa cum ne dorim.
Nu uita că nucleul teoriei alegerii este că alegem tot ceea ce facem. Şi începem să facem alegeri încă de la naştere, continuând aşa toată viaţa. Relaţiile pentru care există cea mai bună şansă de le a menţine întreaga viaţă sunt acelea cu propria familie. Iar familia noastră ar fi mult mai unită decât este în prezent dacă am putea scăpa de nevoia de a ne impune controlul. În Parentingul paşnic, Nancy îi învaţă pe părinţi cum să-şi învingă impulsul natural de a ţine totul sub control în încercarea de a-i furniza copilului deplina siguranţă şi cum să înlocuiască acest comportament cu o relaţie iubitoare şi sănătoasă. Ne place sau nu, părinţii nu au niciun control asupra a ceea ce aleg copiii atunci când sunt pe cont propriu. Drogurile, sexul, alcoolul, infracţiunile – toate rămân posibile opţiuni pentru orice copil. Singurul lucru care-i poate ţine pe copii departe de asemenea comportamente distructive este relaţia lor cu părinţii. Învăţarea şi folosirea teoriei alegerii ca bază a educaţiei se dovedeşte mult mai eficientă atunci când este utilizată pentru a preveni problemele şi pentru a le rezolva. Simplul fapt că ai înţeles că tu şi copilul tău nu sunteţi adversari îţi oferă abilitatea de a-i oferi sfaturi mai bune şi sporeşte şansa ca el să ţină cont de ele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
