A trecut dincolo, la cele veşnice, după "o suferinţă intensă, dar scurtă", un remarcabil scriitor, colaborator de la primul număr al "Ziarului de duminică", mai presus de toate un prieten - Constantin Stan. A împlinit 60 de ani în urmă cu două săptămâni, pe patul de spital.
Membru în studenţie al grupului "Noii", alături de Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Sorin Preda, Gheorghe Ene, Ioan Flora, Gheorghe Crăciun, prezent cu proză scurtă în antologia "Desant 83", Constantin Stan a publicat înainte de decembrie 1989 trei romane. După 1990, s-a dedicat jurnalisticii o vreme, a fost redactor şef adjunct la revista "Expres", director la "Expresul de marţi", secretar general de redacţie la "Bucureşti Match". Ca lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti şi la Universitatea "Virgil Madgearu" din Craiova a pregătit generaţii de jurnalişti şi a lăsat în urmă manuale de jurnalism extrem de utile. A semnat mai multe romane şi cărţi de publicistică în ultimul deceniu, iar pentru "Gerda" a primit Premiul Academiei în 2004. Timp de un deceniu a fost preşedintele secţiei de proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. A fost colaborator permanent al "Ziarului de duminică", de la înfiinţare până cu puţin înaintea morţii, ţinând ştacheta sus pentru un gen publicistic uitat şi văduvit - reportajul cultural. Şi-a trăit "viaţa ca literatură", aşa cum o spune unul dintre titlurile cărţilor sale de publicistică.
Iubea literatura, iubea studenţimea, iubea scrisul. Om de cuvânt, nu întârzia niciodată cu manuscrisele, ştia ce înseamnă ghilotina dead-line-urilor. Era tăcut în general, vorbea puţin, o siluetă hieratică, cu plete, dornică de exactitate, de perfecţiune. Cu planuri multe, chiar şi când vremurile îi erau potrivnice.
A fost convins, între altele, că "liderii nu se impun, ci se aleg singuri". Le-a aparţinut. În vremuri în care puţini mai puneau preţ pe virtuţile breslei, s-a străduit să-i adune pe scriitori laolaltă, măcar pe prozatori. A înfiinţat Cercul de proză, mai mulţi sau mai puţini se întruneau aproape în fiecare zi de marţi, la Muzeul literaturii, discutau ultime apariţii, citeau din manuscrise inedite.
Era convins, ca mulţi dintre noi, scriitorii, că "din publicare de cărţi nu se mai câştigă azi nici bani, nici măcar o brumă de notorietate sau de prestigiu social. Este o viaţă, este o moarte pe cont propriu. Pe care, într-un gest sublim, mulţi semeni de-ai noştri şi-l asumă şi pentru noi. Atâta vreme cât vor fi astfel de oameni, omul nu numai va supravieţui, dar va fi şi învingător." Costi Stan face parte dintre ei, chiar dacă a plecat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
