Aproape 30 de titluri numără bibliografia Constanţei Buzea înaproape o jumătate de secol de activitate literară! A debutat în1963 şi mult timp a publicat ritmic poezie ori cărţi pentru copii,cu o constanţă uimitoare, fără sincope chiar şi după 1990, cândmulţi autori au ieşit, din varii motive, din circuituleditorial.
Mi le aduc aminte şi azi, invariabil ele îi cuprindeau pe IoanAlexandru, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Constanţa Buzea, AnaBlandiana şi apoi, în funcţie de preferinţe, alţi poeţi, ca MarinSorescu, Cezar Baltag, Gabriela Melinescu, Ion Horea, GheorghePituţ, Ileana Mălăncioiu etc. Cu toate acestea, poezia ei a părut afi în umbra celorlalţi, mai degrabă citată decât citită, a stârnitcomentarii inteligente, dar nu susţineri înflăcărate. Probabil căadmiratorii poeziei Constanţei Buzea sunt la fel de discreţi caea.
Mi-e greu să descifrez mecanismele care au generat o astfel desituaţie, ca o poezie de mare profunzime şi originalitate să fiereceptată, percepută doar cu amabilitate. Mi se va spune că nu esteo receptare doar binevoitoare, că despre Constanţa Buzea s-aafirmat că este una dintre marile voci lirice contemporane, dacă nucumva cea mai bună poetă noastră. Aşadar, că i se recunosctalentul, profunzimea şi originalitatea într-o poezie de meditaţie,reflexivă, deseori cerebrală. Chiar şi după ce am parcurs câtevacomentarii şi profiluri lirice ale poetei, impresia a rămasaceeaşi. În fine, poate e vorba doar de o percepţie subiectivă!
Jurnalul publicat în 2009 la "Humanitas" - "Creştetulgheţarului" - a fost pentru multă lume o revelaţie. El cuprindenumai perioada 1969-1971 şi nu avem niciun semn că există şi alteînsemnări de după 1971, ceea ce ne face să citim volumul de sinestătător, rotund, întreg, fără presupuneri asupra a ce va urma. E operioadă densă, dramatică din multe puncte de vedere şi volumulpoate fi citit cu acelaşi profit urmând direcţii diferite. Este,mai întâi, direcţia istorico-literară. Cine vrea să înţeleagă maimult din lumea literară are la îndemână un material extrem debogat. Lumea literară şi literatura funcţionau ca grup de amici,cunoştinţe, de prieteni: se fac vizite, se petrec sărbătoriîmpreună, se ia masa împreună la diverse restaurante, locuinţeletrec de la o familie la alta într-un lanţ, într-un circuit aldevenirii sociale. Nu cred să mai fi existat -în niciun caz nu maiexistă - o asemenea solidaritate de grup, solidaritate umană, înprimul rând, în istoria literaturii române. Lumea literară,artistică pare a aparţine unui grup de aleşi, în care fiecare secunoaşte cu fiecare din universul domestic şi mai apoi din celliterar. Viaţa e grea, privaţiunile sunt multiple, dar nu estemonotnă şi nici disperantă. Există întotdeauna soluţii, existămereu ieşiri din criză fie că soluţiile se numesc Fondul literar(de la care unii se împrumută sume ce devin fabuloase), fie burselede câte un an în Statele Unite, fie apariţiile editoriale. Pentruceea ce va urma, pentru generaţiile următoare toate acestea facparte dintr-o tărâm al fabulosului. Deci de neconceput, darămite deaspirat la el.
Un al doilea palier al însemnărilor îl reprezintă portretul cese se desprinde atât de puternic încât în pofida, cred, dorinţeiautoarei, el se autonomizează de parcă întregul volum i-ar fi fostdedicat. Nu cred ca altcineva să-l fi surprins pe Adrian Păunescucu mai mare acuitate decât Constanţa Buzea. Omul şi poetul nu sepot despărţi. Scrie aşa cum trăieşte, trăieşte obsedat de propriaglorie, scrie obsedat de propria-i genialitate, îndrăgostit profundde fiecare rând pe care îl aşterne, îl dictează sau îi trece prinminte. Febril, despot, grobian, egotist, deseori laş, incapabil săsuporte orice fel de suferinţă, fermecător şi cu priză la public,pe rând sau concomitent copil neajutorat cerşind îngrijire şi alintşi violent până la demenţă, iubit de copiii săi pe care el deseoriîi uită, AP este asemenea unui uragan pustiitor şi nepăsător la celasă în urmă. Nu mă interesează modelul real pe care autoarea l-aavut mereu sub ochi, l-a suportat, i-a suportat trăirile şiumorile, ci performanţa literară. Constanţa Buzea fixează unpersonaj unic în literatura noastră cu o artă ce conferăveridicitate şi forţă, atât de viu încât pare să sară din paginilecărţii, printr-o tehnică literară puţin folosită în literaturanoastră: analiza consecinţelor în conştiinţa celuilalt ale actelorunui personaj, tehnică pe care am mai întâlnit-o la o autoare înmare vogă acum, Zheruya Shalev.
În sfârşit, o profitabilă, literariceşte vorbind, direcţie delectură este cea a felului în care spiritul, supus agresiunilor detot felul şi a dramaticelor încercări şi reuşeşte să se salveze dea nu fi strivit, răpus ori deturnat. Nu cred să existe în prozaromânească pagini de o mai mare profunzime în a analiza trăirileunei femei supuse în cuplu unor agresiuni permanente, sadiceadesea, torturante fizic şi moral. Ele nu sunt decât în foartepuţine rânduri prezentate factual ci în consecinţele lor. Insemnelelor sunt pe epidermă, pe trup, în corp, ceea ce produce suferinţeîndelung vizibile şi de neuitat, iar paginile în care, cudiscreţie, cu un ton niciodată revoltat sau patetizant, suntdescrise rănile trupului sunt de un dramatism rar întâlnit. Cheiaexistenţială, ca şi cheia volumului sunt aceste rânduri:"Amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, culocul. Amintirile suntem noi. N-am să mă decid uşor şi nicidefinitiv ce sunt amintirile, acte de avariţie sau acte degenerozitate. Sunt chinul şi binecuvântarea, memorie palidă şimemorie în flăcări, film contradictoriu, mereu rulat, reluat,refăcut, bucuria şi groaza de a înmărmuri şi de a te topi întrecut, tu, imobil în faţa mişcărilor, lumilor, altora, gonitul,respinsul şi îmbrăţişatul, şi părăsitul, şi disperatul, şi calmul,şi viul, şi distrusul, şi iluzoriul, ceea ce nu este încăpresimţit, puterea de a risipi şi de aduna."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
