La sfârşitul lunii februarie, Alexandru şi George Arion au lansat (sprijinindu-se pe „fondurile unor entuziaşti”, cum declara cel din urmă), într-o atmosferă de sărbătoare, la Teatrul Godot, o nouă editură, destinată numai cărţilor poliţiste. Se poate revigora acest gen literar? George Arion, socotit de întreaga lume drept cel mai bun autor român de asemenea romane, militează de nenumăraţi ani pentru acest gen literar. Mai de curând i s-a alăturat şi Stelian Ţurlea. Editura nouă, Crime Scene Press, îşi propune să contribuie la promovarea genului mystery&thriller în România, la familiarizarea cititorilor cu autori români clasici şi contemporani, reprezentativi pentru literatura de suspans, precum şi la descoperirea unor talente scriitoriceşti. Este posibil, înclină să creadă Stelian Ţurlea, care declara: „Se petrec foarte multe lucruri în jurul meu, se petrec foarte multe lucruri în jurul dumneavoastră. Toate acestea pot fi puse într-o poveste. Cred de foarte multă vreme că genul în care poveştile pot fi cu adevărat, dar cu adevărat copleşitoare, acaparante, e genul poliţist. Într-un gen poliţist poţi să faci şi frescă socială, poţi să faci şi psihologie, poţi să ai şi umor, poţi să incluzi absolut toate celelalte genuri de literatură.”
Editura s-a lansat cu trei romane ale unor autori din aceeaşi generaţie – doi români şi un belgian, toţi născuţi în anii 40: „Crimă la Torino”, de Stelian Ţurlea, „Insula cărţilor”, de George Arion, şi „Primejdii în regat”, de Alain Berenboom.
„Se poate observa în aceste două cărţi scrise de doi autori atât de diferiţi ca George Arion şi Stelian Ţurlea – declara criticul literar Daniel Cristea-Enache, prezent la lansare – că se produce, în mod simbolic, o anumită extensie a spaţiului narativ, a spaţiului epic, personajele nu se înscriu numai într-un spaţiu românesc, într-un spaţiu social, politic, financiar, socio-cultural, naţional, ci ele sunt invitate într-un spaţiu exterior, ca şi cum în aceste cărţi s-ar reflecta în mod realist, cu o rezonanţă realistă, ceea ce se întâmplă, de fapt, în lumea globală şi în societatea actuală. Nu mai există spaţii etanşe, nu mai există conflicte specific româneşti sau specific ruseşti sau specific anglo-saxone, este o circulaţie şi a temelor şi a motivelor şi a personajelor româneşti dintr-un spaţiu geografic în altul, şi scriitura, şi a lui Stelian Ţurlea, şi a lui George Arion, şi a altor autori remarcabili ţine cumva pasul cu această transformare.”
În Crimă la Torino, de Stelian Ţurlea, pentru un premiu uriaş, trei scriitori români sunt invitaţi de un nabab român din Torino să scrie, vreme de o săptămână, izolaţi într-o vilă din oraşul italian, câte un roman prin care să soluţioneze o crimă veche petrecută la faţa locului, căreia poliţia nu i-a dat de cap. Există însă indivizi care nu vor să se afle adevărul, pentru că încă mai profită de pe urma acelei crime şi se străduie să-i împiedice pe scriitori să creeze, doi bărbaţi şi o femeie, de vârste şi experienţe de viaţă diferite. Cei trei ajung să se urască. Primul roman în care interlopii români din Italia se comportă întocmai ca Mafia italiană.
În Insula cărţilor, de George Arion, un bibliotecar pensionar trăieşte într-un oraş în care sunt tot mai vizibile semnele dezinteresului faţă de literatură: bibliotecile sunt tot mai puţin frecventate, anticariatele şi editurile dau faliment, cărţile zac nevândute în librării sau sunt puse pe foc, altele sunt folosite de către tineri pentru un joc barbar. Acest mare pasionat de lectură primeşte o şi mai groaznică lovitură: familia îi vinde pe ascuns miile de volume pe care le strânsese de-o viaţă. Dar soarta îi scoate în cale un miliardar care posedă o bibliotecă uriaşă pe o insulă. Acesta îi propune să-i ordoneze şi să-i înregistreze volumele aflate acolo. Bibliotecarul acceptă bucuros oferta, dar popasul pe insula misterioasă îi dezvăluie un adevăr cutremurător: în acel loc s-a comis o crimă. Iar victima fusese o tânără participantă la demonstraţiile din Bucureşti din primăvara lui 1990, care strânsese dovezi în legătură cu adevăraţii autori ai loviturii de stat din România, zisă şi revoluţie, şi a tutoror manipulărilor care urmaseră.
Primejdii în regat, de Alain Berenboom, spune povestea unui funcţionar din administraţia belgiană care dispare de-acasă. Mama şi sora lui îl angajează pe Michel Van Loo, un detectiv lipsit de experienţă, să-i dea de urmă. Un caz care iniţial pare simplu devine extrem de complex, pe măsură ce detectivul înaintează cu cercetările sale, stârnind un viespar nebănuit la început. Contextul în care se desfăşoară investigaţiile este extrem de complicat. Acţiunea se petrece în 1947, în Bruxelles şi probabil un cititor care doreşte să afle cum era ţara în acea vreme, va afla mai multe din acest roman despre conflictul dintre republicani şi regalişti, comunişti şi liberali, sindicalişti şi patroni decât dintr-o carte de istorie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
