Visul Cassandrei nu este un alt Match Point, nici valoric, nici stilistic, desi se afla plasat tot in Londra contemporana si vorbeste, din nou, despre rapacitatea si salbaticia firii umane. Pe de-o parte, insa, ar fi absurd sa ne asteptam numai la capodopere, fie si de la un autor briliant precum Woody Allen, pe de alta parte nu s-a vorbit niciodata suficient in cinema (sau in oricare alta arta) despre partea intunecata a mintii omenesti si despre motivatiile cele mai sucite care o scot la suprafata in toata uratenia ei. Fara sa fie o capodopera, Cassandra's Dream este un film bun si profund. Avem aici aceeasi meditatie asupra sansei: inelul care trage, metaforic, linia decisiva intre expiere si absolvire de vina, intre libertate si oprobriu inca danseaza pe cant, undeva, in eter, cazand unde are chef, desi nu o mai face in mod atat de explicit si vizibil. Este vorba despre aceeasi insistenta a absurdului de-a interveni in viata, deseori in favoarea celor care pasesc cu nonsalanta peste demarcatia dintre om si fiara, pentru ca, nu-i asa, absurdul contrazice logica, nu adevarul... In plus, Woody Allen ne propune aici un exercitiu stilistic de mare finete si absolut plauzibil pentru cunoscatorii operei lui: chiar in miezul unei asemenea povesti intunecate (in care se joaca, autoironic, cu tragedia greaca si romanul dostoievskian), el strecoara un hohot de ras homeric in spatele antieroilor sai si al actiunilor lor morbide. Pregatirile pentru crima si ezitarile celor doi - care tin in special de recuzita si abia in ultimul rand de morala - au un umor sinistru si total neasteptat, dar el exista si poate fi citit ca o rescriere (in cheie diametral opusa) a pregatirilor pentru spargere - cu efecte comice devastatoare - din Ia banii si fugi!/ Take the Money and Run (1969), parodie cu aruncari de geniu a unui Woody Allen aflat la inceputuri. Filmul este mult mai lent si impanat de dialoguri decat Match Point, dar functioneaza snur la nivelul logicii si coerentei, ajutat si de o distributie excelenta (inclusiv la nivelul numelor mai putin sonore - minus debutanta Hayley Atwell, care lipseste un personaj-cheie, Angela Stark, de orice farmec sau charisma). Compenseaza insa Tom Wilkinson, perfect si precis ca intotdeauna, precum si protagonistii Ewan McGregor si Colin Farrell. Cei care au cartit impotriva distribuirii lui Ewan McGregor in rolul lui Ian probabil ca nu au avut delectarea de a-l vedea jucand un rol din exact aceeasi categorie in exceptionalul Shallow Grave (1995) al lui Danny Boyle (mult peste ulteriorul Trainspotting, care - in schimb - a facut valva). Cat despre Colin Farrell, si el isi interpreteaza fara cusur personajul, a carui structura compenseaza monstruozitatea fratelui. "Noua, americanilor, ne place sa vedem Raul in termenii armelor, crimelor, teroristilor si traficantilor de droguri - adica ai activitatilor spectaculoase, ample, apasat imorale. Rar realizam filme despre felul in care o persoana poate fi cruda in mod special cu o alta, drept consecinta a faptului ca intuieste exact ce anume ar putea-o rani mai tare", spunea Roger Ebert exact acum douazeci de ani, in cronica la A Handful of Dust, film despre care adauga ca "are mai multa cruzime in el decat o duzina de thriller-uri hollywoodiene, iar totul este exprimat atat de linistit, aproape politicos...". Exact asa este si Cassandra's Dream, care te lasa cu inima stransa, dar cu certitudinea ca ai patruns sub cateva dintre cele mai adanci cute ale micimii umane, condus de una dintre cele mai complexe minti din istoria filmului, careia semidoctii si incuiatii au incercat uneori - fara succes, din fericire - sa-i bagatelizeze fascinatia.
Visul Cassandrei/ Cassandra's Dream. Productie SUA-Marea Britanie-Franta, 2007 Regia: Woody Allen. Cu: Ewan McGregor, Colin Farrell, Tom Wilkinson, Sally Hawkins, Hayley Atwell. Premiera: 20 iunie. Distribuit de: Independenta Film
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
