Incet, dar sigur, tanara generatie de critici face pasii necesari de la pragul afirmarii la cel al confirmarii. In urma cu un deceniu, criza cronicii literare era un subiect intens dezbatut. In prezent, cand autori tineri si foarte tineri fac critica de intampinare la absolut toate publicatiile culturale importante, "criza" cronicarilor e substituita cu una, asa-zisa, a criticii academice, amenintata de superficialitatea bombastica a publicisticii.
Eseul lui Antonio Patras, Ibraileanu. Catre o teorie a personalitatii*, vine dupa o teza de doctorat, cu totul remarcabila, despre Ion D. Sirbu si un volum de cronici literare bine scrise, dar prea participative. Deja am putut schita, pe baza acestor contributii bibliografice, un profil al tanarului critic de la Iasi, cu linii pe deplin confirmate de a treia lui carte. Spre deosebire de colegii lui, ceva mai tineri, de la Bucuresti, Mihai Iovanel, Bianca Burta-Cernat si Teodora Dumitru, cronicari ce aproape ca jubileaza in momentele "executiei", Antonio Patras se investeste afectiv in paginile sale critice, scriind preponderent despre carti si oameni care i-au placut. Tonul e de o civilitate absoluta, iar punctele nevralgice ale unei opere sunt ocolite cu gratie perifrastica. Textul ia mai degraba forma prefetei sau a studiului ce-si propune sa sustina, nu sa dinamiteze un autor. Si cu cat autorul este mai valoros, cu atat receptarea lui critica e mai bogata in intuitii si definitii. Iata motivul pentru care Antonio Patras nu va putea fi niciodata un cronicar exigent al actualitatii editoriale. Pierderea intr-o parte este insa compensata de un castig important in alte directii, a istoriei literare si eseisticii. Pe acest teren, el isi confirma acum, pe deplin, resursele si achizitiile culturale.
Parte a unui proiect mai amplu, dedicat literaturii scrise de critici, volumul despre Ibraileanu este in esenta un volum despre Adela sa romanesca. Al treilea capitol, cel mai extins, focalizeaza si analizeaza in detaliu romanul, dupa ce, in primele doua, autorul avansase meticulos catre conturarea unui portret al spiritului creator. S-ar spune ca, Ibraileanu fiind un critic inclinat, ca atatia altii, catre autoobservatie si analiza, ne este relativ usor sa ajungem la concluzii in ceea ce-l priveste. Departe insa de a se livra sub forma unei ecuatii simple, mentorul Vietii Romanesti infatiseaza desenul complicat al unei personalitati complexe si adanci, cu suprafete si profunzimi, fata si revers, sentimentalisme reprimate si luciditati amare. Citindu-i cu atentie pe marii nostri critici, vom constata ca sub masca olimpianismului si a seninatatii imperturbabile exista impulsuri si convulsii omenesti, prea omenesti... Nici Ibraileanu, nici adversarul sau de idei, Lovinescu, nu scapa acestei polaritati interioare, pe care fiecare o "rezolva" cum poate: Lovinescu, in Memorii si in Agende, Ibraileanu, in Privind viata si in Adela. Romanul, fara sa fie citit strict in cheie biografica, spune ceva esential despre etapele existentiale ale autorului. Un transfer sau o corespondenta intre experientele de viata si cele fictionale imi par, ca si lui Antonio Patras, pe deplin verosimile. Argumentele tanarului critic, probate pana acum si ulterior prin citate, sunt pana la urma unele de bun-simt: "departe de a fi un produs al fanteziei dezlantuite, Adela pare mai mult o plasmuire cu miza teoretic-demonstrativa, un fel de mise en scene a aforismelor din Privind viata si a reflectiilor teoretice din Creatie si analiza. Pe de alta parte, radacinile autobiografice ale fictiunii nu pot fi nici ele cu totul neglijate, in ciuda efortului exegetic depus de unii comentatori pentru a ne convinge ca opera poate trai foarte bine si singura. Divortul acesta irevocabil nu avea cum sa fie pe placul lui Ibraileanu. Drept urmare, nu vom considera drept pura intamplare corespondentele dintre existenta concreta a autorului si cea a doctorului Emil Codrescu, orice ar spune propovaduitorii de buna credinta ai autonomiei esteticului." (pp. 141-142).
Reprosul pe care i-l fac criticului este ca asemenea fragmente rezumative si concluzive sunt destul de rare in eseul sau, acesta ascunzandu-si prea bine pilonii de rezistenta. De aceea, intr-un text acrisor, un comentator a putut scrie ca Antonio Patras il "ingana" pe G. Ibraileanu. Mi-as dori cat mai multe asemenea "inganari" critice, in care opere importante sa fie analizate minutios, iar vocea comentatorului sa nu fie uscata si rea ca a Guicai din Morometii. Eroarea lui Antonio Patras nu e una de registru, ci de compozitie: analiza atat de fina, de subtila risca sa destructureze Adela fara o reconfigurare, o re-creatie plastica. Imaginatia exegetului are nevoie de suportul unor imagini critice definitorii si in acelasi timp pregnante; in absenta lor, textul demontat nu se mai reface in oglinda.
Cu aceasta corectie, critica analitica practicata de Antonio Patras este una de varf; iar un atu important al autorului il constituie si cultura bine asimilata. Nu numai ca tanarul autor iesean se misca dezinvolt printre carti, scoli si curente modern-contemporane, dar el are si un background de studii clasice pe care, cu exceptia Alexandrei Ciocarlie, nu-l prea vad reliefat in critica de astazi. E tonifiant sa vezi cum, recitind Minima moralia a lui Andrei Plesu, Antonio Patras nu accepta toate supozitiile eseistului, verificandu-le prin lectura "hulitului" Aristotel. O alta "reabilitare", a epicureismului, apare, sprijinita pe textele originare, atunci cand logica demonstratiei o cere. In cele mai multe cazuri, autorul nu speculeaza aceste avantaje tactice, trecand pur si simplu mai departe. Analistul este foarte indragostit de textele pe care le citeste; si aproape deloc de cel pe care-l scrie.
O doza de narcisism ii e insa necesara criticului; iar eseistului, cu atat mai mult. Cu merite incontestabile, scrisul lui Antonio Patras mai are nevoie doar de putina regie care sa le puna mai bine in valoare.
*) Antonio Patras, Ibraileanu. Catre o teorie a personalitatii. Eseu despre literatura criticilor (I), Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2007, 248 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
