Dupa incetarea din viata, in toamna anului trecut, a lui Iosif Naghiu, interimatul la conducerea Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti este asigurat de dramaturgul Horia Garbea. Am incercat sa-i aflam initiativele, proiectele si asteptarile in aceasta functie.
- Ce este Asociatia Scriitorilor din Bucuresti?
- Este filiala cea mai mare a Uniunii Scriitorilor din Romania si are 1.202 membri. Numarul lor va creste, pentru ca ne aflam in perioada in care are loc sesiunea anuala de primiri in Uniune, iar scriitorii acceptati, cu domiciliul in Bucuresti sau pe-aproape, vor intra in Asociatia Bucuresti.
- Functia de secretar interimar al acestei Asociatii este o onoare, sau o dificultate in plus?
- Este o mare onoare, mai ales ca am devenit succesorul lui Iosif Naghiu, pe care l-am stimat foarte mult si care a coordonat vreme de sapte ani Asociatia printr-un efort neobosit. Dificultatile incep de la problemele sociale ale scriitorilor. Dar si de la faptul ca, dupa ce devin membri ai Uniunii si consuma o energie enorma pentru asta, multi autori uita ca fac parte dintr-o asociatie - adica dintr-o grupare comuna a scriitorilor.
- Mi se pare ca fiecare creator trebuie sa-si pastreze individualitatea. Sau nu?
- Ba da, cand e vorba de creatia proprie. Cand e vorba de proiecte literare sau mai ales sociale comune, solidaritatea creatorilor ar avea efecte importante. Asociatia are multi membri cu pozitii inalte in lumea culturii. Ei ar putea sa se uneasca in actiuni de anvergura, sa ridice prestigiul scriitorului in societate si sa cucereasca publicul, fara de care literatura nu exista. In plan social si economic, Asociatia are o medie de varsta ridicata, multi scriitori o duc greu. Ei au nevoie de sprijin material si de o atentie binevoitoare. Uniunea Scriitorilor, ca organizatie, face tot ce poate pentru ei din fondurile sale limitate. Asta se intampla, e bine de stiut, zi de zi, luna de luna! Dar eu nu cunosc nici o initiativa, a unui grup de tineri scriitori de pilda, de a aniversa un confrate varstnic.
- Asociatia nu primeste donatii?
- Teoretic, sigur ca ar accepta si ca ar fi cazul sa primeasca. Practic, nu cunosc nici un caz. As fi bucuros ca fiecare membru sa-si achite macar cotizatia. Precizez ca e vorba de o suma simbolica: 30.000 de lei pe luna. Foarte multi membri nu platesc si nu se numara printre cei pentru care suma aceasta conteaza prea mult. In schimb, cand e vorba de drepturi, cum ar fi participarea la competitia pentru premiile Uniunii sau ale Asociatiei, toata lumea se inscrie. Intrebarea pe care am auzit-o adesea este: "Ce-mi ofera calitatea de membru al Uniunii?". Si e gresita. Intr-o organizatie profesionala de elita nu intri ca sa obtii beneficii materiale. As pune si eu o intrebare: "Ce ofera fiecare dintre noi Uniunii prin activitatea sa si cat prestigiu transfera Uniunii?".
- Acum, ca ai intrebat, poti sa raspunzi.
- In ceea ce ma priveste, si nu sunt singurul, din fericire, caut sa fiu cat mai activ in serviciul confratilor, depasind cu mult durata teoretica a programului. Caut sa tin ordine in evidente, ceea ce e foarte greu, sa prezint public profesiunea de scriitor la adevarata ei importanta, sa initiez actiuni literare si sa particip sustinut la ele. Desigur, caut sa atrag fonduri pentru proiectele Asociatiei. Aici ma lovesc de marea dificultate a lipsei de timp: daca ma ocup de evidenta si de administratie, n-am vreme sa stau, cum s-ar cuveni, "pe capul" potentialilor sponsori. Daca am avea fonduri, am putea sa ne permitem un personal care sa lucreze pentru dobandirea altor bani si asa mai departe. E un cerc vicios, cum se vede. Din fericire, printre confratii nostri se afla persoane care ma ajuta mult si dezinteresat. Numarul lor ar trebui sa fie foarte mare.
- Spune-mi clar: sufera activitatea ta literara de pe urma celei de secretar al Asociatiei Scriitorilor?
- Desigur. Nu numai cea literara. Nu pot sa uit ca sunt si profesor, consilier la un teatru excelent, cel din Ploiesti, scenarist la o televiziune. Am insa exemplul lui Iosif Naghiu, care a sacrificat un timp enorm actiunii lui in serviciul breslei. Am si exemplul altor scriitori importanti, care, acceptand functii de conducere in Uniunea Scriitorilor, primind sa aiba activitati organizatorice, sa coordoneze reviste sau cenacluri, se frustreaza automat pentru un timp de bucuria scrisului si a studiului. Din pacate tocmai ei, pentru ca au activitate publica, sunt tinta unor critici, ba chiar ale unor atacuri in presa. Cei ce ii critica sunt adesea oameni care abia tin condeiul in mana. Sau, in cel mai bun caz, persoane care stau pe tusa scriind linistiti, fara a misca un deget in folosul altora.
- Trebuie sa admitem ca nu toti scriitorii au capacitati tehnice si organizatorice. Nu le ceri prea mult?
- Curand va disparea tipul scriitorului retras, autist, atehnic, incapabil sa inteleaga cum merge computerul la care scrie sau refuzand sa-l foloseasca. Asemenea insi nu pot scrie despre lumea de azi, pentru ca nu o pricep. Ca atare, se descalifica automat. Activitate literara nu inseamna doar scris in singuratate. E poate bine sa ne intrebam fiecare: in afara volumelor cu fandacsii personale, in ce consta contributia noastra la cultura? Am condus vreo revista, vreo editura, am avut atitudini publice privind cultura? Am trudit la editii, monografii, antologii, sinteze, sapaturi de arheologie literara? Ne-am consumat din vreme cercetand un clasic, un curent, un grup de confrati, ori am adus limbii romane, prin traducere, vreo opera universala? Am incurajat vreun debut, am demolat vreo impostura? Ne-am remarcat, macar verbal, prin conferinte, emisiuni TV sau radiofonice? Am castigat vreo licitatie pentru un proiect cultural? Am organizat vreun festival? Ne-am deranjat sa prezentam macar volumul unui confrate sau sa facem parte dintr-un juriu? Sunt intrebari la care ar fi cazul sa raspundem multumitor fiecare dintre noi.
- Ce ai schimbat la Asociatia Scriitorilor, ce vrei sa schimbi, ce vei pastra?
- As vrea, din punct de vedere material, sa schimb totul la sediul Asociatiei, de la firma care sta sa cada din perete la mobilier. As schimba si mentalitatea nepasatoare sau carcotasa a unor colegi. As vrea sa lucrez intr-un grup mai larg, cu multa initiativa. Din pacate, e nevoie de multi bani, de personal numeros si de munca. O am numai pe ultima. Intr-o zi vor veni si celelalte. Fiecare saptamana caut sa insemne o noua utilare, cat de mica, un nou proiect, un castig de imagine. Voi pastra insa initiativa lui Iosif Naghiu de a edita carti si rabdarea lui de a-si asculta colegii, de a premia creatia de valoare. Imi voi pastra loialitatea fata de Uniune si prietenia cu scriitorii din toata tara. Sa nu uitam ca Uniunea Scriitorilor trece acum printr-un moment foarte fast si vor incepe sa se arate roadele unei activitati complexe. Orice neatentie, orice neglijenta pot compromite eforturi enorme.
- Doresti sa ramai la Asociatia Scriitorilor dupa ce interimatul se va incheia?
- E o intrebare foarte grea. Am obligatii familiale, didactice etc. care m-ar face sa spun ca nu doresc. Pe de alta parte, proiectele pe care as tine sa le concretizez la Asociatie au nevoie de timp pentru a se implini.
- Literatura mai scrii? Ce mai scrii? De ce mai scrii?
- Scriu pentru ca imi place si din responsabilitate. Anul acesta voi avea un an teatral furtunos, cu premiere la Bacau, Sf. Gheorghe, Timisoara, Iasi, plus niste adaptari la Oradea si Bucuresti. Am inceput trei piese si un roman. Tin mai departe rubricile din Ziarul Finaciar, Luceafarul, Flacara, Drama si colaborez pe unde mai sunt invitat. La Cluj va aparea antologia de proza scurta pe care am coordonat-o. Voi ingriji una de poezie la Asociatie. De fapt, scriu zilnic mai multe ore.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
