Criza s-a instalat în România ca la ea acasă. Şade pravălită pecanapea, cu picioarele încălţate aburcate pe-o măsuţă, ronţăiepopcorn şi ne trimite să-i aducem bere. Ea se uită la televizor,mai ales la ştiri, şi râde de se strâmbă la spectacolul burlesc deşantan politic. În condiţiile astea ar fi de aşteptat ca lucrurile,toate lucrurile, să meargă din rău în mai rău. Şi chiar aşa şimerg, dar nu chiar toate. Dincolo de spasmele politico-economice, oseamă de întâmplări recente (şi recurenţa lor) mi-au atrasatenţia.
Cronologic, lucrurile stau aşa: între 28 şi 30 mai, la sediulUniunii Scriitorilor din România, a avut loc prima ediţie aTârgului Alternativ de Carte, întâmplare care s-a lăsat cu lansăride noi volume, lecturi publice, expoziţie de fotografie avându-i înprim plan pe scriitori (a maestrului Ion Cucu) şi încă altele.Nici nu s-a încheiat bine Târgul Alternativ de Carte că, la MuzeulNaţional al Literaturii Române şi la sediul USR s-a desfăşurat,între 2 şi 5 iunie, Târgul Naţional al Cărţii de Poezie unde s-aupetrecut cele de cuviinţă să se petreacă la un târg de carte (depoezie): lansări, lecturi, prezentări, evocări, mese rotunde.
În noaptea de 4 spre 5 iunie, la Teatrul Naţional de Operetă IonDacian, s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a Maratonului de Poezieşi Jazz. Adică 33 de poeţi din generaţii literare diferite au cititpoezie toată noaptea, însoţiţi de muzica lui Mircea Tiberian şi ainvitaţilor săi.
Peste doar câteva zile, la 9 iunie, a început a V-a ediţie aTârgului de Carte Bookfest 2010, care s-a închis pe 13 iunie. Toateacestea s-au petrecut într-un interval de numai două săptămâni şidoar la Bucureşti. Două săptămâni în care criza s-a instalat înRomânia ca la ea acasă. Pare a fi de bine; şi nu mă refer la criză.Pe de altă parte, îmi amintesc de vremurile de acum douăzeci -treizeci de ani: pe atunci, criza (chiar dacă de altă natură) seinstalase în România (socialistă) ca la ea acasă. Şedea tolănită perecamier, cu picioarele aburcate pe-o măsuţă, spărgea seminţe dedovleac şi ne trimitea să-i aducem Brifcor. Ea se uita două ore pezi la televizor, doar la ştiri (că oricum altceva nici nu se preadădea) şi râdea de se strâmba când apărea (şi apărea mereu)personajul ăla mic de şantan politic. În condiţiile alea era deaşteptat ca lucrurile, toate lucrurile, să meargă din rău în mairău. Şi chiar aşa şi mergeau, dar nu chiar toate. Oamenii făceau pedracu-n patru şi cumpărau cărţi de literatură (pe sub mână, la"pachet" cu titluri nevandabile, la suprapreţ) şi citeau. Şi-au totcitit ei aşa până în decembrie 1989 când şi-au găsit altceva maibun de făcut...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
