Asta e vestea proasta. Vestea buna este ca directorul Galei, actorul Ion Caramitru, a gasit, prin consultari cu Senatul Uniter, solutia remodelarii Galei astfel incat aceasta sa aiba totusi loc si sa rasplateasca, la fel ca in fiecare an, cele mai bune productii teatrale ale anului anterior. Diferentele vor fi de loc – de la Teatrul National Gala se muta in studioul 1 al Televiziunii Romane – si de durata – cele aproape patru ore se vor reduce la numai doua si jumatate. Ramane transmisiunea in direct, care va avea loc in seara zilei de 27 aprilie (prin traditie Gala se desfasoara intr-o zi de luni), de la ora 20.00, in direct la TVR 1.
Tot raul spre bine, s-ar putea spune: Gala Uniter a fost criticata anul trecut ca a ajuns intr-un punct mort, in care formula de spectacol traditional, desfasurat intr-o sala de teatru, nu mai "prinde", dovada plecarea masiva a publicului dupa aproximativ doua ore, plecare ce a lasat sala mare a TNB pe jumatate goala. De data aceasta, sunt toate sansele ca, in noua formula, Gala sa se relanseze printr-un show televizat profesionist, care sa retina atentia telespectatorilor. Doar aproximativ 200 de persoane pot intra in studioul din care se va transmite, dar ele vor fi cu adevarat "crema lumii teatrale romanesti", si nu se intampla des sa poti vedea la un loc atatea vedete ale scenei. Mai mult ca sigur rating-ul acestei transmisii va depasi recordul din alti ani al Galei.
Printre nominalizati se numara in acest an Mariana Mihut, Dorina Chiriac, Imola Kezdi (cea mai buna actrita in rol principal), Victor Rebengiuc, Bogdan Zsolt, Lazslo Matray (cel mai bun actor in rol principal), regizorii Radu Afrim, Lazslo Bocsardi si Gabor Tompa si spectacolele semnate de acestia: Omul-perna, o productie a Teatrului "Maria Filotti" din Braila, Ivona Principesa Burgundiei, produs de Teatrul "Tamasi Aron" din Sf. Gheorghe si Trei surori, o productie a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.
Doua concluzii se desprind la simpla trecere in revista a nominalizarilor din acest an, operate de un juriu mai presus de orice indoiala, anume criticii de teatru Magdalena Boiangiu, Victor Scoradet si Ionut Sociu: 1. teatrele de limba maghiara au o activitate mai demna de interes decat surorile lor de limba romana si 2. provincia e mult mai activa teatral decat Capitala. Fara sa incercam frisoane nationaliste si nici izbucniri de orgoliu centraliste, merita sa meditam putin asupra acestor doua observatii, fiindca ele nu sunt decat rezultatul unuor procese care au avut loc in timp. Dupa cum urmeaza:
1. Trupele de limba maghiara sunt, fara exceptie conduse de "animatori teatrali", specie pe cale de disparitie in teatrul romanesc. Adica oameni care urmaresc fenomenul teatral din tara si din lume, aleg cu grija fiecare nou membru al trupei, se ocupa de permanentul antrenament al trupei lor, cheama regizori importanti – din tara, dar si din strainatate – pentru a lucra cu aceste echipe. Orice regizor monteaza in aceste teatre este placut impresionat de disciplina care functioneaza aici si de curiozitatea reala a actorilor pentru noi modalitati de a lucra. Uimirea lor vine in fata acestei stari de lucruri normale fiindca in majoritatea teatrelor romanesti starea de lucruri este anormala: atelierele de perfectionare a actorilor sunt rarissime, intalnirile cu mari creatori de spectacole mai degraba intamplatoare, iar principala grija a angajatilor sunt sporurile la salariu, nu rolurile de care vor avea parte in stagiunea in curs. Desigur, exista si merituoase exceptii, iar ele se regasesc, in parte, pe lista nominalizarilor din acest an.
2. In provincie actorii inca mai au drept prioritate scena, in timp ce in Capitala ei alearga dupa roluri in filme, aparitii in reclame, diferite angajamente menite sa completeze castigurile infime din teatru. Ocaziile mai numeroase sunt insa de natura sa se razbune, fiindca actorul "de Bucuresti" pierde din cauza lor concentratia necesara elaborarii unui anume rol, precum si energia buna pe care ti-o dau intalnirile cu oameni de teatru si de cultura in general, documentarea pe cont propriu, atat de necesara pentru a putea spune ca respiri cu adevarat aerul timpului tau. Si ce este actorul, ce este teatrul in general, fara conectarea la lume, la societate, la timpul in care este activ?
Date fiind aceste realitati, in lipsa unor solutii imediate, se poate concluziona ca arta va continua sa se refugieze, in cele mai autentice forme ale sale, departe de "lumea dezlantuita" si sa ramana indiferenta la discursuri nationaliste. Cei buni isi vor continua drumul lor – si tot ce putem spera este ca si altii ii vor urma, si vor face la randul lor cele mai bune alegeri – iar din cand in cand se vor intalni cu totii in imprejurari menite sa celebreze valoarea. Asa cum este si Gala Uniter.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
