Episodul 7. Un oaspete nepoftit
Contempla titlurile fara sa le citeasca, mangaindu-le cu privirea ca pe o opera de arta de o valoare inestimabila, un tablou sau o statueta... Pana una-alta o sa mearga pe mana magicianului asta ghebos, tot asa cum pana de curand a mers pe mana marelui poet national, trecut de-acum de varsta pensionarii, macar ca nu se da batut; va trebui insa usor-usor sa se retraga ca sa-si definitiveze opera, maestre, pe toti ne-asteapta asta, definitivarea, bilantul, punerea-n ordine in locul de verdeata si racoare unde ne trimite cine ne-o fi facut asa falnici si geniali, maestre, pitici dati dracului, care rezista, cum spuneai...
Vorba vine c-ar merge pe mana unuia sau a altuia. Ba tocmai ca ei merg pe mana lui. Blocada-i munca lui, opera lui, rod al inspiratiei unui proiect curajos si generos - si totusi, cine la mana cui sta?... Ii dadea mana sa se indoiasca, ce tampenie, parca s-ar fi scris de una singura revista asta; pe undeva asa era si ar fi fost de inteles cu avalansa naucitoare de evenimente de tot felul si rasturnari senzationale insufletind un spectacol grandios, de un dramatism grotesc incedibil; toata lumea-i cu ochii pe noi, deh, pe jumatate era constient ca-i in primul rand meritul acestui spectacol sau poveste de care lumea-i avida, infometata, iar revista nu facea decat sa preia si sa redea, pai toata povestea asta cu lovitura de stat si revolutia furata, care-n pofida evidentei faptelor sau dezvaluirilor presei, nu adera la ea decat o minoritate, incat nu poti sa nu-i dai dreptate dobitocului ala de maestru, cu previziunile lui sumbre, cum ca nu ne asteapta vremuri bune, ceea ce pe el, pe Emanuel, n-ar avea cum sa-l afecteze, ba tocmai dimpotriva...
Intr-o zi Codrut ii spuse de cineva care voia neaparat sa-l vada. Tipu' spunea ca l-ar cunoaste, pretindea ca ar fi prieteni, nu, ca sa discute neaparat cu domnul Calomfirescu... Pai pentru angajare, dar Emanuel ii spusese lui Codrut ca nu vrea sa fie deranjat. E ocupat, are treaba pana peste cap...
Analiza posibilitati, calcula, evalua, cumpanea, apela la consultanta juridica si economica, pana ce intr-un tarziu isi dadu seama ca astfel de treburi trebuie facute mai mult in spatele legii, pe langa ea sau deasupra ei, daca vrei sa fii eficient; asta ar fi solutia cu legile astea in continua schimbare, care se tot pritocesc, facute de fapt pentru cei care l-au apucat pe Dumnezeu de un picior obtinand sume mari din imprumuturi preferentiale din banci ca sa-si puna afaceri pe picioare... Si legile si bancile sunt facute special pentru ei si impotriva celor care si-ar mai face iluzii cu cinstea, onestitatea, munca. Totodata s-a dus vremea cand i-ar da mana sa mearga la risc, cum facuse cu revista. Are ceva bani, care-i permit la o adica ragazul sa-si rumege proiectele intorcandu-le pe toate fetele. O sa se apuce si de infiintarea unei edituri; gazetele au cotropit piata, sunt peste doua mii, dar uite ca editurile private inca le numeri pe degete...
Cea mai adevarata fata a acestor proiecte, daca iei aminte la proprietarii de firme si afaceri mari, ridicati peste noapte ca din apa, crescuti ca voinicul din poveste, este posibilitatea imprumuturilor masive din banci; aici trebuie batut fierul, imprumuturi din banci pentru intreprinzatori, de zeci de mii de dolari sau de sute de mii, potrivit calibrului, personalitatii. Mai ales in functie de pozitie si de sprijinul politic, de la cei care tin haturile-n mana si biciul... Cum zicea Codrut ca-l cheama pe tipu' ala? Robert Cerchez, vax, dom' Emanuel n-avea habar de nici un Robert Cerchez. Chiar avea tupeu omu'. Prieteni, auzi, de unde dracu' atata prieteneala? Cu ce spuneai ca se ocupa? Aha, mi-ai spus ca-i pentru angajare...
Ocupa-te de el, vezi ce-i poate pielea. Codrut ii reaminti ca tipu' vrea mai intai sa discute cu el, cu patronul. Dom' Emanuel a uitat, deh, uita de la mana pan' la gura, e cu capul in nori dom' Emanuel si galbejit, mahmur de osteneala, ametit de cine mai stie cate ceasuri incordate, petrecute cu calcule si telefoane la banci, la guvern, la parlament, la tribunal... Codrut iesi din birou, pai sa se descurce cu solicitantii, a inteles, patronul nu mai vrea sa fie deranjat...
Se lasa cu spatele pe spatarul scaunului si intinse picioarele pe marginea biroului. Acum sa se uite pe pereti, sa vorbeasca cu ei, cu peretii, iar dupa cel mult un sfert de ora o sa-si revina, o sa fie ca nou. De vreo patru ani a renuntat la cafea, tigari, alcool si nu i-a fost deloc greu. Doar ca s-a prostit candva, de dragul maestrului Vergilius si al noptilor acelea lungi de discutii fierbinti despre literatura, agrementate cu deprinderile vicioase ale maestrului, pe care el unul le adoptase silnic intrucatva. Altminteri, metabolismul lui functioneaza ceas, fara sa simta nevoia de stimulente-otravuri care sa-l naruie si sa-l omoare cu incetul. Cel mai bine se relaxeaza stand nemiscat cu picioarele ridicate pe birou, sa-i coboare sangele-n creier, sa-l irige, si discutand cu peretii, iar daca-l cauta vreun prieten, unul de care habar n-are, care de fapt vrea sa se angajeze la el, sa-i fie sluga, n-are ce discuta cu slugile, si un perete ii poate spune lucruri mai interesante, pai haturile si biciul, da, el le tine pe tarlaua asta, in vreme ce ei, cei care ar atarna pentru imprumuturi in banci, inca nu par sa foloseasca biciul si prea putini sunt cei care si-ar da seama... Deocamdata nu-i asa rau, fiindca se gasesc bani si ce sa cumperi cu ei. Banca Nationala tipareste bani intr-o veselie, acum, in preajma alegerilor, ca sa se bucure romanul pana da in chelalaiala, sa simta pe pielea lui oblojelile si alintaciunile democratiei originale ale lui Iliescu si FSN-ului... Ei au scapat poporul de Ceausescu, ei au dat pamant, au dat mancare si sambata libera si apa calda si caldura si libertate si uite ca sunt si bani. Taranimea muncitoare o duce binisor, bani sunt din belsug, da, acum ar fi momentul propice sa dai lovitura ca sa prinzi cheag, acum, fiindca dupa alegeri va fi probabil mai greu, ei vor folosi biciul, vor strange surubul... Nu-i mare lucru sa-ti dai seama ca prosperitatea asta nu-i decat o spoiala si linistea de dinaintea furtunii inflatiei, care-i va gasi pusi la adapost de astia care s-au pus pe tiparit bani ca sa prosteasca prostimea sa-i iubeasca si sa-i voteze.
Prostimea, slugile, da, astia habar n-au ce-i asteapta, leul devalorizat, inflatia luand-o la vale dimpreuna cu preturile, saracia lucie care o sa roada carnea pana la os si-o sa roada si osul. Tocmai ca nu-i mare lucru de prevazut, nimeni nu vrea sa auda si sa vada ca va fi rau. Nu te pui cu prostimea si slugile sa le luminezi, cum pasamite ar face el cu Blocada, combatand Iliescu-fesene... Prea putini sunt cei in stare sa prevada, Emanuel, si inca si mai putini cei capabili sa profite, sa speculeze momentul... Te doare capul cand te gandesti.
Ii zvacneau tamplele. De o jumatate de ora se uita pe pereti si tot nu-si revenea. Chema secretara si-i spuse sa i-l aduca pe Codrut. Il cauta un prieten de care habar n-avea si parca ar fi fost curios... Poate ca vazandu-l s-ar mai distrage, s-ar mai elibera de tampeniile astea, probleme importante in definitiv, care ii decid soarta la o adica, fiindca acum e momentul, sa bata fierul... Ii spuse lui Codrut sa i-l trimita in birou pe tipu' ala daca mai e pe-aici... E aici, cum sa nu, pare c-ar fi in stare sa astepte si o saptamana ca sa-l primiti.
Parca i-ar fi fost cunoscuta figura. Si-o amintea insa extrem de vag, dintr-un vis, dintr-o alta viata... Nu stia de unde sa-l ia, vreun coleg de facultate sau un profesor stagiar cu care se intersectase candva in treacat, da-n nici un caz prieten si arata ceva mai in varsta decat el ca sa fi fost colegi de facultate. Sa fi avut vreo patruzeci de ani si era bine facut, pieptos, cu alura de muncitor in constructii, cu mustata pe oala, ca de haiduc, menita parca sa-si sublinieze prestanta de barbat apt de munca, apt sa intretina o familie grea si asa mai departe. Nu-i era insa straina un soi de subtilitate perversa ce i se citea in ochii de un albastru apos si tocmai ca se daduse prieten cu patronul si uite-l intrand in birou cu surasul asta familiar, asteptand parca sa fie recunoscut, imbratisat, batut pe umeri, pupat pe obraji, si tocmai ca raceala cu care fu intampinat nu-l intimida catusi de putin. Daca nu cumva o fi sarit de pe fix. Asta paru sa i se confirme lui Emanuel cand tipul ii spuse cu un glas vesel, care parca era cantat, ca-i si el poet, a fost si el in cenaclul maestrului, de-acolo va stiu...
Se stapanea cu greu sa nu strige la el sa iasa afara din birou. Imaginea maestrului in crize, calcat pe nervi de oricine, gata sa ia foc din orice, il retinea; cat o fi de obosit si cat de tare l-o durea capul, inca n-are nervii facuti varza in asa hal, inca-i in stare sa suporte un om, macar ca tupeul asta de doi bani al tipului te-ar face sa-ti iei campii; calm, calm, bietul om... Sub indrazneala asta si tupeul asta riscat, parca ai banui disperarea, pe care Emanuel o presimtea si si-o amintea la fel de vag ca figura omului, ceva intalnit si trait demult, parca-n alta viata, si de care n-ar fi vrut sa-si reaminteasca si sa retraiasca, si omul staruind si insistand cum ca nu se poate ca domnul Calomfirescu sa nu-si aminteasca de vremurile alea frumoase, cand ei erau niste tineri poeti si niste tinere sperante ale literaturii, ma rog, vremurile alea de trista amintire, cand a citit si el in cenaclul maestrului Vergilius si a publicat in reviste... Aha. Emanuel a inteles. Daca vrea sa vorbeasca cu domnul Virgil Irimiciuc, sa vina marti. Maestrul viziteaza redactia in fiecare marti in jurul pranzului. Pai cam asta-i, domnu' Robert... Pai mai e ceva, domnu' Calomfirescu. Pai voia sa se angajeze, sa scrie si el la Blocada, o revista pur si simplu extraordinara, pe care o urmareste cu sufletul la gura inca de la primul numar, o revista de mare viitor... Mersi, sunteti foarte dragut. Daca vreti sa va angajati luati legatura cu domnul Codrut... Stia, luase legatura, i se spusese ca va da proba de lucru, da' tinuse neaparat sa-l vada mai intai pe domnul Calomfirescu, ca vechi prieteni colegi de cenaclu si poeti...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
