Spatiul expozitional Artis pare a se fi specializat in expozitii de grup: de data aceasta, cred ca avem de-a face cu o unitate ideatica superioara expozitiilor anterioare, mai ales ca expozantii si-au asezat lucrarile sub tutela unei afirmatii oarecum apoftegmatice: "Apa e de la Dumnezeu...".
Eugen Vasile Iovan, Magda Isacescu si Paul Constantin sunt cei trei "aquafori" (purtatori ai apei divine) ce cauta unitatea conceptuala sub aparenta unui mozaic de expresii total diferite. Sunt diferente ce nu jeneaza privirea insetata de armonie "ideatica", desi, uneori, contrariile trebuie "inmuiate" de cel ce priveste, pentru a descoperi coincidentele...
Pornind de la monumentalul detaliului, cultivat cu obstinatie de Eugen Vasile Iovan de mai mult timp, un monumental ce tine de tratarea subiectului, trecand apoi prin miniaturile grafice ale Magdei Isacescu, privitorul ajunge la un alt tip de monumental, unul al "materiei" intrebuintate de Iovan in colajele sale.
Detaliul anatomic il fascineaza pe artist, lucru evident din emfaza cu care acesta scoate in prim-plan maini gigantice, ochi ipostaziati in impietrire. Gigantomahiile lui Iovan trimit spre un puternic element vegetal, par desprinse dintr-un parc al ciudateniilor, sunt, in mod cert, maniera... cu toate cele implicate de acest lucru.
Paul Constantin practica un colaj inteligent, stie sa utilizeze cele mai diverse materiale pentru a obtine unitatea viziunii aplicata peisajului sau chipului: coaja de ou, nisipul, bucatile de lemn, panza de sac se incadreaza cu naturalete atat in subiectul tratat, cat si in maniera aleasa (sau predestinata). Aceeasi filiatie vegetala (vezi chipurile aduse in prim-plan, trunchiuri ce pensuleaza intre portret si simpla increngatura de "riduri" lemnoase), extragere in prim-plan a detaliului care capata proportii gigantice si... personalizate.
Am lasat la urma grafica si tusurile Magdei Isancesu, intrucat prezenta sa delicata imi pare a fi liantul dintre cei doi "monumentalisti". Aquaforte/aqua tinta, joc al penitei, ex librisuri, miniaturi parca extrase din stampe japoneze: artista tine intreaga expozitie intr-un suspans fragil, aduce sentiment si virtuozitate manierista intr-un parc al gigantilor. Aici, intr-adevar, apa este elementul primordial, insa nu cred ca esenta sa este una divina: pare mai curand de inspiratie ezoterica, element participant in procese alchimice ale caror reverberatii sunt interioare ciudate, amintind de Spitalul lui Pontormo. Am retinut de asemenea un "Vas portughez", ca si o lucrare intitualta "La Portita", unde dimensiunile minuscule ale suportului concentreaza forta distrugatoare a stihiilor... Ne amintim de sfaturile lui Da Vinci: priviti cu atentie norii sau crapaturile dintr-un zid - veti vedea acolo batalii infricosatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
