Nu stiu daca ati observat, dar Romania e o tara in care urbanismul, compozitia edilitara, desenul oraselor, monumentele, statuile, mobilierul urban sunt ca si inexistente, cu putine exceptii. Un oras trebuie sa fie – si poate fi, cu destula usurinta – un muzeu in aer liber, un spatiu prin care sa te plimbi zambitor si curios, cu ochii pe sus, nu cu privirile-n pamant. Elementele care compun o atare imagine nu reprezinta nicio filozofie sofisticata si sunt vechi de cand lumea (urbana, fireste).
In primul rand, acel greu de definit "aer" al orasului, stilul lui, parfumul, un nu-stiu-ce care il diferentiaza, ii da personalitate. Asta nu exclude, fireste, mai ales in cazul metropolelor, existenta
unor zone cu stiluri diferite. Dar, indiferent cum arata cartierul La Défense si Turnul Montparnasse, Parisul este Champs Elysées si Turnul Eiffel. Un oras mic isi poate permite chiar sa fie "monoton", cu toate cladirile surori si toate stradutele copiindu-se una pe alta. 
gandire clara privind felul in care arata, respectiv trebuie sa arate, cetatea, mergand pana la cele mai mici detalii. In Paris, toate ferestrele din centru – pe o raza de cativa kilometri – au acelasi tip de obloane. Un primar adevarat trebuie sa stie inclusiv ce fel de stresini exista in orasul lui si sa se lupte sa aiba o logica. Logica stresinilor, da. Logica bancilor, a semafoarelor, a marcajelor stradale, a vitrinelor, a zugravelilor exterioare, a acoperisurilor, a copacilor, florilor, gazonului. Fiecare dintre aceste elemente – si toate celelalte care compun imaginea unui oras – trebuie sa fie in atentia primariei.
de ciuma rosie. Intre timp, au mai aparut unele noi, timid si haotic. Piata Palatului din Capitala este reprezentativa: pe de o parte, teapa cu cartoful sunt o oroare in sine, pe de alta – combinatia acestei alcatuiri cu statuia lui Maniu, respectiv bustul lui Coposu, basca monumentul-flacara de la intrarea in fostul Senat, sunt aidoma celebrei intalniri a unei umbrele cu o masina de cusut pe o masa de operatie.
Ideea de a resuscita unele dintre reperele disparute – vezi planul cu refacerea si reamplasarea statuii ecvestre a lui Carol I – nu e rea, dar si ea pare o gaselnita punctuala, necum parte a unui plan (mai ales daca ne gandim ca, pentru aceeasi zona, ni s-a fluturat nu de mult proiectul unei uriase reamenajari, cu mari cladiri de sticla!!).
colegi de-ai lor care mai au orgoliul profesiei, sau niste ONG-uri destepte, sau simpli cetateni cu mai mare drag de cetatea lor, cu mai mult bun gust si mai multa imaginatie decat cei dinainte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
