Una dintre ele: cyborgul, combinatia dintre om si masina. Din pacate, chiar si in jurul acestui centru de referinta al anticipatiei – literare si cinematografice – dezvoltarile sunt saracacioase, caci vizeaza cvasi-exclusiv dimensiunea razboinica. Cyborgii SF sunt, in majoritatea cazurilor, monstri criminali (iar simbioza om-masina arata de parca proiectantul s-a impiedicat, cu cafeaua in mana, cand sa predea desenele la linia de productie), respectiv, intr-o discutabila compensatie, cativa dintre ei sunt Terminatori pozitivi care se lupta cu aia negativi. Dar nu-mi amintesc sa fi vazut ori citit ceva despre puntea dintre natural si artificial in cazul unor oameni normali. Cu alte cuvinte – despre beneficiile medicale ale simbiozei.
Or, in lumea nefictionala, se intampla ceva uluitor: pe de o parte, existenta cyborgilor a devenit de mult, pe nesimtite, o realitate banala (dovada ca nici nu e "citita" in aceasta cheie); pe de alta parte, nici vorba (pana la proba contrarie…) de cercetari secrete si soldati-semiroboti – tehnica de varf medico-electronica este destinata oamenilor obisnuiti.
Oameni cu stimulatoare cardiace (pacemakers); oameni care supravietuiesc doar conectati la aparate (plamani si/ sau inima artificiale); oameni cu transplant de inima artificiala; "cyborgi" temporari, supusi dializei (rinichi artificiali); oameni cu proteze functionale ale membrelor; oameni cu implanturi cerebrale de cip-uri care le tin sub control maladii severe, precum cea a lui Parkinson; oameni cu proteze auditive etc.
Devine tot mai greu (din fericire!) sa gasesti un organ sau o functie a organismului uman care sa nu-si aiba deja substitutul artificial, fie el permanent (la purtator) sau in regim de tratament periodic. Urmatorul pas: MIT se pregateste sa lanseze in productie de serie "aparatul de vazut"! Centrul pentru Studii Vizuale Avansate al celebrului institut lucreaza de 20 de ani la acest aparat, care initial era cat un dulap si costa 100.000 dolari, dar acum a fost adus la dimensiuni portabile si un pret... suportabil: sub 500 de dolari. Dispozitivul poate fi folosit atat de catre oameni cu deficiente grave, cat si de catre unele persoane complet nevazatoare. Sefa proiectului, Elizabeth Goldring, a explicat ca aparatul poate fi conectat la orice sursa de imagini, de la o camera video pana la un calculator, proiectand imaginile direct pe retina. Un fel de „by pass" al ochiului bolnav. Elizabeth Goldring a fost ea insasi, temporar, complet oarba, si, in timpul unei vizite la oftalmolog, s-a folosit un aparat cu laser ca sa se determine daca mai are tesut sanatos in spatele hemoragiei care ii provoca orbirea. Spre uriasa ei surpriza, a descoperit astfel ca putea vedea atat imagini, cat si text proiectat direct pe retina. Ulterior, a inceput sa lucreze la un aparat mai eficient, impreuna cu colegii de la MIT si cu inventatorul aparatului oftalmologic de verificare, Rob Webb, de la Universitatea Harvard.
Nu e vorba doar despre performante stiintifice si tehnice. Nu este vorba numai despre binecuvantate ajutoare oferite de mintea umana unor semeni aflati in suferinta. Si sigur nu e vorba despre curiozitati de tipul „stiati ca...?"
E un pic mai mult. Odata cu expansiunea, cu generalizarea simbiozei natural-artificial, va trebui sa ne punem unele intrebari de ordin filosofic si religios. Si va trebui sa rediscutam unele definitii si axiome.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
