A apărut nr. 2 al "Punctului critic", trimestrial de diagnozăsocială, politică şi culturală. Plasat sub genericul "Cum vădromânii schimbarea după 20 de ani", sumarul revistei se dovedeşteşi de această dată atractiv, textele impunând prin sobrietate şianaliză rece. În editorialul intitulat "Partitocraţie şicleptocraţie" sociologul Mihai Milca devoalează cu un bisturiu finadevarata faţă a politicii şi a partidelor postdecembriste.
Vorbind despre apariţia, la începutul anilor 90, a unei puzderiide formaţiuni politice, profesorul universitar consideră că"departe de a se institui un sistem multipartidist funcţional, înscurt timp au fost puse bazele domniei egoiste şi exclusiviste aunui nucleu oligarhic disimulat îndărătul partidelor, indiferent deculoarea politică a acestora. S-a instaurat astfel o veritabilăpartitocraţie. Funcţiile şi practicile partidului unic de odinioarăau fost redistribuite între partidele succesoare. Acestea auinvadat practic structurile instituţiilor democratice ale statuluide drept cu clone ale foştilor activişti comunişti, adepţiistatului de…. drepţi! Aceste structuri au devenit cutia derezonanţă a intereselor şi comandamentelor partidelor, exponenţiicamarilelor şi clientelelor politice prezentându-se într-o dublăpostură: de protagonişti ai acţiunilor şi deciziilor adoptate înrespectivele structuri şi de agenţi de influenţă sau manipulatoride fonduri şi proceduri în folosul partidelor ale căror indicaţiile urmează. (…) Această oligarhie partitocratică este deosebit deactivă şi ubicuă. Ea mizează pe controlul pârghiilor economice şifinanciare, dar şi pe condiţionarea şi intoxicarea mediatică acetăţenilor şi opiniei publice, pe anestezierea funcţiilorintelectuale şi a facultăţilor critice ale oamenilor, pe inerţiaunor categorii sociale largi cărora li se induce ideea de a fi doarspectatorii unei piese cu roluri încredinţate dinainte."
Mihai Milca insistă asupra patului germinativ din care s-a născutpartitocraţia românească, descriind cu acurateţe şi punând undiagnostic indubitabil: "Partitocraţia a devenit cu necesitate ocleptocraţie, care a devalizat statul, drenându-i necontenitresursele în folos propriu, înstrăinând active uriaşe pentrucomisioane grase şi avantaje meschine. O partitocraţie cleptomanăsau o cleptocraţie partinică, o hidră avidă, nesăţioasă, aspirândbanul public fără teamă de consecinţele generate la niveluleconomiei şi societăţii. O creatură monstruoasă, cameleonică,reproducându-se când este nevoie prin sciziparitate şimetamorfozându-se prin uluitoare mutaţii genetice, dobândindimunitate şi aspirând la onorabilitate nobiliară sui generis.Indiferent de apartenenţele de partid formale, de mode împrumutatesau reinventate sub zodia balcanismului dâmboviţean şi neofanariot,partitocraţia românească postdecembristă nu poate subzista decât cao cleptocraţie contagioasă şi nevindecabilă, ca o stare patologicădevenită un mod firesc de a fi."
În aceeaşi notă a analizelor nefardate se înscriu şi eseurilesemnate de dr. Dorel Abraham (Cum văd românii schimbarea), FloreaŢuiu (Meandrele tranziţiei la economia de piaţă), dr. CristinaVoicu (Economia subterană la lumina zilei) şi George Apostoiu(Politica externă şi diplomaţia românească). O menţiune aparte omerită eseul dr. Nicolae Mareş - Polonia - un model de dezvoltare-, care pare să facă parte dintr-o lucrare mai amplă, pe care oaşteptăm cu interes. În totul, se poate spune că Punctul critic îşiconturează un profil distinct în peisajul revuistic de la noi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
