Aparent, "Sef, si putin mai mult" este povestea rasturnarii dramatice de planuri care intervine in viata lui Dan Foreman, agent de publicitate cu experienta (are 51 de ani), atunci cand reesalonarea politicii firmei il aduce in postura de a deveni adjunctul lui Carter Duryea, un tip de 26 de ani. Noul sef nu reprezinta numai opusul mentalitatilor sale cu privire la strategiile de cumparare a unui produs (Dan crede ca importanta e calitatea marfii, Carter pune miza pe ambalaj), ci se "infiltreaza" in familia lui si o cucereste pe Alex, fiica lui cea mare, proaspat studenta. Insa filmul nu reprezinta in primul rand o poveste de dragoste, ci mai ales una de... acomodare. Acomodarea lui Dan cu noua generatie de young executives - lupii tineri in costume impecabile, care descind proaspat barbieriti din masini impecabile si conduc firma cu nonsalanta. Acomodarea cu faptul ca fiica lui a devenit o femeie tanara, care vrea sa se descurce pe cont propriu (chit ca ii monteaza, preventiv, camere de luat vederi in camin). Acomodarea, tot a lui, cu situatia din familie (al treilea copil, pe cale sa se nasca, doua ipoteci si o taxa piperata a studiilor lui Alex). In fine, acomodarea cu schimbarile din firma, care ii cer sa sacrifice doi vechi colegi, sau sa renunte el insusi la tot. Tuturor acestor schimbari de stare, regizorul si scenaristul Paul Weitz (responsabil pentru subtilul, exceptionalul "About a Boy", dar si pentru ineptul "American Pie") le opune un personaj contrastant: Carter. In spatele mastii sale perfecte, tanarul sef este - aflam destul de rapid - tot ce nu e Dan: are bani, dar n-are pe ce-i cheltui, are un apartament luxos, dar nevasta l-a parasit dupa sapte luni de casnicie, e timid si destul de nesigur pe strategiile lui in momentul primului discurs. Din aceste contraste, dar mai ales din descrierea lumii corporatiilor contemporane provine, de fapt, partea reusita a filmului. Dincolo de fotografierea birourilor elegante si reci, a sedintelor si a momentelor dramatice, in care angajatii sunt "lasati sa plece", in fapt, concediati, a sloganurilor care genereaza strategii, relatia dintre Dan si Carter este una umana, in care incap ezitari si momente dificile (cel al descoperirii legaturii dintre Carter si Alex se lasa cu un pumn in falca, din partea tatalui furios), comunicare, descoperire reciproca, mese de familie si pana la urma chiar prietenie. Cu toate acestea, exista o secventa uluitoare pentru cursul firesc al relatiei lui Alex cu Carter, dar care spune multe despre tanarul inchistat intr-un mod de viata prea precis ca sa admita vreo emotie. A doua zi dupa secventa cu pumnul in falca, in care Carter izbucneste disperat, spunandu-i lui Alex ca o iubeste, vine si-i cere scuze fetei ca a pronuntat "cuvantul cu i" (iubire, in caz ca nu va vine sa credeti). Si atunci, brusc, portretul acestui produs uman perfect din punct de vedere al imaginii si succesului in business devine clar: un tip atat de insingurat, ca-i e frica de propriile sentimente. Brusc, Dan (excelent jucat de Dennis Quaid, care n-a mai fost de mult in asemenea forma), cu toate anacronismele lui, dar acomodandu-se, fara sa se deformeze, la spiritul timpului, devine partea captivanta a povestii...
* "Sef, si putin mai mult" / "In Good Company" Regia: Paul Weitz. Cu: Dennis Quaid, Topher Grace, Scarlett Johansson, Marg Helgenberger, David Paymer. Durata: 109 minute. Distribuit de: Independenta Film. Premiera: 22 iulie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
