Savantul roman avea sa dezvolte foarte documentat aceasta imagine, cu deosebire in lucrarea sa monumentala Getica, mult inainte ca, in unele dintre asezarile numite, vizibile de obicei mai ales ca ruine romane, sa apara arheologic probele vestigiilor anterioare epocii romane. Ele aveau sa confirme asadar, peste ani de la moartea lui Parvan, constructia istorica a acestuia, schitata pe scurt in 1921 si dezvoltata magistral in 1926.
Eram, asadar, la Cernavoda, continuand spre Mare drumul de-a lungul vaii numite Cara-su, adica Apa Neagra pe turceste. Exista aici un soi de nod de istorie si martor asupra caruia vom mai starui pentru cititorii nostri.
Motivul este clarificarea unor lectii de istorie mult, chiar insistent repetate in scoala romaneasca, de la cursul primar pana in mediul universitar si de cercetare. Ideea se reduce la termenul atat de folosit, incat pentru multi s-a demonetizat, de "continuitate". Nu mai amintim epitete ca "neintrerupta" si altele, atat de des folosite candva in texte propagandistice si lasand urme pana astazi prin neacoperirea lor documentara.
Or, in cazul Cernavoda, ne aflam in situatia unei continuitati reale si de lunga, de foarte lunga durata.
Mai intai, imaginea locului si a istoriei lui se poate completa cu ajutorul unui dictionar mai vechi. Motivul este dat de faptul ca astazi nu se mai distinge pe teren ceea ce mai de mult era evident. Am folosit aici excelentul (si azi) Dictionar universal al limbei romane de Lazar Saineanu, editia a treia din 1914: "Cernavoda f. (Apa Neagra), 1. rau in Dobrogea, iese din lacul cu acelasi nume si se varsa in Dunare langa comuna Cernavoda; 2. orasel asezat pe Dunare, in judetul Constanta: 3.150 loc. Statiune vamala si cale ferata. Port pe Dunare cu maretul pod Carol I".
Iata asadar, mai apoi, ca totul se leaga aici si in regiune de "apa neagra" a vaii adanc modificate in a doua jumatate a secolului XX prin saparea si amenajarea Canalului Dunare - Marea Neagra. Ea este martor, cum spuneam, al unei vechimi considerabile a denumirii: se regaseste si in toponimul antic de aici, de forma greaca, Axiopolis, despre care am mai vorbit. Si iata de ce: acesta, la randul lui, ascunde modificarea pe care grecii i-au adus-o, din dorinta de a auzi si scrie, in loc de "negru", un alt epitet cu inteles pozitiv, "axios", care semana la sonoritate cu ceea ce au gasit ei la fata locului, dar care insemna "demn de cinste", "valoros", "pretios". Cuvantul pe care l-au inlocuit era cel de origine scitica "aksaina", care inseamna "negru". Or, prezenta temporara a scitilor in regiune in secolele IV-III i.e.n. este un fapt cunoscut in istoriografie. De fapt, o schimbare asemanatoare au mai adus navigatorii greci si numelui Marii Negre, careia i-au spus in greceste "primitoare" spre a o imbuna, adica "euxeinos" in loc de "aksaina". A ramas, cum se vede, tot "neagra" pentru toti locuitorii din jurul ei, pana astazi.
Revenind la drumul "apei negre" care lega Tomis de Axiopolis, trebuie remarcata mentinerea numelui pentru cel putin 25 de secole, trecand pe la mai toti stapanitorii pe care ii pomeneste Parvan in Getica si transmis de cei care locuiau in regiune. De la sciti la greci si la romani, mai tarziu la slavi si apoi la turci, iata un exemplu de continuitate si transmitere vie, martor care nu poate fi ignorat de istoriografie.
Ceva mai departe, mergand spre nord, tot in Dobrogea, exista in judetul Tulcea un sat care se cheama Camena. Aceasta denumire inseamna in slava "piatra". Nu este intamplator ca acolo a fost mai demult atestat, printr-o inscriptie latina, "vicus Petra". Adica, pe romaneste, "satul Piatra". Si exemplele nu se incheie aici.
Ruinele orasului antic fortificat Axiopolis erau identificate din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, iar cercetarea lor arheologica sistematica a inceput sub conducerea neobositului Grigore Tocilescu, cu aportul direct si special al inginerului Pamfil Polonic. Una dintre cele mai ample descrieri ale situatiei de acolo din timpul si in urma cercetarilor se datoreaza observatorului fin al antichitatilor dobrogene de la inceputul secolului XX Raymund Netzhammer.
Ceea ce se putea vedea atunci astazi este disparut sau complet modificat prin construirea si evolutia acolo - peste ruinele antice, pe dealul de la cca 3 km sud de capatul podului de la Cernavoda - a unei baze militare din cursul secolului XX pana in zilele noastre. Axiopolis a fost un important centru comercial initiat de greci si continuat de romani, care i-au atribuit un triplu rol: militar, administrativ si economic. Se afla aici, in epoca romana, intre altele, sediul unui colegiu al navigatorilor de pe Dunare. A devenit, in secolele V-VI, unul dintre episcopatele provinciei Scythia. Pentru acea vreme, este, cu exceptia orasului roman de la Adamclisi, singurul loc unde a fost identificat un baptisteriu, in care se efectua botezul primilor crestini.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
