De la sindicate la preşedinţie/ Stelian Ţurlea

3 feb 2012 Autor: Stelian Turlea

Lech Walesa

Editura Curtea veche

Traducere de Constantin Geambaşu. Autobiografia lui Lech Walesa, "Drumul spre adevăr", publicată în Polonia în 2008, aduce pentru prima oară în faţa cititorului român, o figură emblematică a istoriei recente a Poloniei şi a estului Europei, al cărei destin a fost legat indestructibil de căderea comunismului, în 1989, în Polonia, apoi şi în celelalte ţări-satelit ale Uniunii Sovietice.

Lech Walesa (n. 1943) este un binecunoscut om politic, lider sindical şi activist pentru drepturile omului din Polonia. Provine dintr-o familie de ţărani înstăriţi, care şi-au risipit averea agonisită de un strămoş de pe vremea lui Napoleon. El însuşi a fost un copil sărac de la ţară, care a venit la oraş la mijlocul anilor 1960. S-a angajat muncitor şi a ajuns electrician la Şantierele Navale din Gdańsk. S-a implicat în lupta sindicală după grevele din decembrie 1970, înăbuşite brutal de autorităţi. În deceniul 1971-1980, a devenit liderul incontestabil al mişcării sindicale care a culminat cu întemeierea, în august 1980, a Sindicatelor Libere "Solidaritatea", după cea mai amplă grevă generală din istoria postbelică a Poloniei. A fost arestat mai bine de un an în perioada cât în Polonia a fost decretată starea de război (1981-1983), iar după eliberarea din arest, a devenit adversarul numărul unu al regimului comunist din Polonia.

Începând din 1983, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, lupta sa paşnică şi demersurile de restructurare a societăţii poloneze prin negocieri, puternic susţinute spiritual de Papa Ioan-Paul II, polonez de origine, au făcut din Lech Walesa, în viziunea Occidentului, un interlocutor preferat.

Cariera politică a lui Lech Walesa a lăsat locul, după mandatul de preşedinte al Poloniei (1990-1995), unei cariere de om de stat care, chiar dacă a pierdut alegerile ulterioare la care a participat, nu a încetat să ţină sus steagul Poloniei şi al "Solidarităţii".