Între rubricile sub care am semnat de-a lungul anilor, „Chenzina literară” mi s-a potrivit cel mai bine.
Întotdeauna am invidiat tăria celor care scriu săptămânal. Cred totuşi, şi să nu-mi fie luat în nume de rău, că ritmul lui Nicolae Manolescu are rareori graţie fără semnătura lui. În ce mă priveşte, scrisul săptămânal, în perioadele de obligaţii redacţionale, s-a lăsat cu crampe severe şi cu o angoasă definitivă a deadline-ului. Chenzina însă, acest interval special croit pentru confortul lecturii, e pe nedrept ignorat în cutumele noastre de presă. E un răstimp răcoros, care dresează bine delăsările, fără să biciuie. O „chenzină literară” nu e, până la urmă, nici obligaţie, nici vacanţă. Eu una sunt bucuroasă că ne-am întâlnit. Îi datorez probabil salvarea singurului punct fix din coregrafia, atât de liberă, a parcursului meu literar. Dacă fac abstracţie de vreo două eclipse, aş putea să-i stabilesc Chenzinei uimitoarea vârstă de zece ani. A fost botezată la LA&I, numele de alint al suplimentului Litere, Arte & Idei de la „Cotidianul”. După închiderea lui, a continuat la revista 22, la propunerea promptă şi prietenească a Rodicăi Palade. Doar vigilenţa ei tandru-exigentă şi repetatul apel la responsabilitate (dat fiind titlul rubricii) m-au făcut să intru, de bine de rău, în ritm. Mi s-a părut deci firesc să adun aici, cu foarte puţine excepţii (şapte: două texte Cărtărescu, pe care le pomenesc mai jos, un Aldulescu - Amantul colivăresei, recenzia la epistolarul Mircea Zaciu - Ion Brad, primele două episoade despre memoriile Ninei Cassian şi textul despre O lume dispărută), doar cronici apărute în 22 şi să le aşez sub acest titlu, pe care l-am împrumutat cândva în speranţa că-mi pot transfera, odată cu el, şi tic-tac-ul eficienţei profesioniste. E şi o reverenţă binemeritată faţă de echipa de la 22, de la care am primit constant un dar nepreţuit: deplină libertate.
Ce sunt Chenzinele acestea literare e treaba cititorului să stabilească. Eu vreau numai să lămuresc, atât cât pot, de ce se regăsesc aici aceste texte, iar altele nu, de ce lipsesc unele cărţi de succes din intervalul literar acoperit şi, în general, ce cred eu că ar putea spune laolaltă 58 de foiletoane care nu s-au gândit aproape nicio clipă unul la altul. Ar trebui apoi explicat de ce am ales, aproape fără excepţie, doar cronici din ultimii zece ani: pentru că e cea mai lungă perioadă compactă de exerciţiu critic de voie din viaţa mea.
Selecţia din sumar e rezultatul unei constatări târzii, aceea că, alegându-mi din mers subiectele, am ales fără să vreau îndeosebi cărţi care aduc cumva mărturie.
Unele sunt mărturii directe, adică memorii, jurnale, corespondenţă, reconstituiri, capabile să extragă, dintr-o zestre risipită dramatic, principii ale reasamblării noastre morale. (Între ele, şi „contra-mărturia” dezinvoltă a Ninei Cassian, aşa, ca să nu ne scape proporţiile. O văd ca pe bancnota de 1 dolar aşezată de detectivi lângă urma fotografiată la locul crimei.)
Altele sunt descărcări literare acute, uneori violente, oricum post-traumatice ale aceleiaşi experienţe, dar în forma prozei care se scrie azi. Dincolo de interesul ei literar - în care cred, pentru că nimic nu e mai fascinant într-o literatură decât această magmă care fierbe în marile reaşezări de falii canonice - proza de azi nu e o listă de nume pe care să ne batem inutil, ci un pasionant, dramatic tohu-wa-bohu din care mâine se va naşte altceva.
Nu căutaţi criteriul de aşezare a cronicilor în sumar. Nu e nici alfabetic, nici cronologic, nici ierarhic. Ţine de un itinerariu interior, de care am încercat să mă ţin, chiar şi când nu m-a avantajat. El mi-a impus să închei şi secţiunea de memorialistică, şi pe cea de proză cu câte o oglindă nemiloasă: O lume dispărută, fotografia de „lagăr” făcută în grup de Ion Manolescu, Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, adolescenţi în anii optzeci, şi respectiv Băgău, romanul tip grenadă defensivă al Ioanei Bradea. Amândouă sunt rechizitorii tăioase, aproape dizolvante.
Până la urmă, ceea ce nu putem în niciun fel escamota sunt tinerii şi ce-am făcut din ei.
Fragment din prefaţa la volumul Chenzine literare, de Tania Radu, în curs de apariţie la Editura Humanitas. Cartea va fi lansată la Bookfest, pe 30 mai, ora 18.00, la standul editurii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
