Cartea de vizita a Galeriei Andreiana Mihail, inaugurata in noiembrie 2006, anunta de la bun inceput reglarea focusului expozitional pe generatia tinerilor artisti, nota distinctiva in peisajul recentelor initiative private similare constituind-o demersul prin care, nu o singura data, potrivit unor exercitii curatoriale, sunt prezentati, in formula de grup, si romani si artisti internationali.
Cea de-a cincea secventa deplaseaza insa sensibil accentul de pe jocul vecinatatilor vizuale si/sau conceptuale (vezi Small Wonder, Noutati, Growing Wild) pe un discurs individual cu miza teoretica: Alexandra Croitoru ne invita de-a lungul lunii octombrie la O expozitie despre fotografie, elaborata in cadrul rezidentei oferite de KulturKontakt Viena. Despre fotografie, intrucat proiectul de fata extinde campul imaginii si catre desen, pentru a chestiona doua dintre functiile mediumului si anume reprezentarea si documentarea (aceasta din urma laolalta cu vectorii ei, printre care fotojurnalismul si sociologia).
Absolventa a studiilor Departamentului de Grafica al Universitatii bucurestene, Croitoru are un semnificativ si bine cunoscut portofolio fotografic; mai mult, este angajata in comunicarea temelor si in coordonarea atelierelor de fotografie, fiind asistenta a mentionatei institutii, in Departamentul Foto-Video-Procesare Computerizata a Imaginii. Despre fotografie presupune trei serii de lucrari distincte si o dubla lectura critica: cea a unei literaturi de specialitate, a carei autoritate este acum pusa sub semnul intrebarii (vezi Walter Benjamin) si cea a inregistrarii unor susceptibile granite in producerea si validarea imaginii contemporane.
Pe scurt, dupa asa-zisa criza a reprezentarii, a carei responsabilitate revine fotografiei, Croitoru porneste intr-o aventura de relegitimare, prin performance, a desenului figurativ. Spatiile asaltate prin desen sunt acelea in care fotografia este interzisa: sediul unui partid politic, o biserica, o banca, o ambasada, un tribunal. Demersul pune astfel problema limitarilor, a interdictiilor nascute din sentimentul de panica ori paranoia al societatii actuale, discutand diferite structuri de putere in relatie cu abuzul asupra spatiului public. Surpriza: nu o singura data desenul este privit ca fotografie, avand similare puteri mimetice, prin urmare nebinevenit. Una dintre concluziile provizorii ale artistei este aceea ca imaginea fotografica poate fi privita si independent de functia ei de reprezentare: deschizand interpretari si abstractii ale vizibilului, ea devine astfel autosuficienta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
