La o prima vedere, pare un conflict intre generatii, cum au mai fost in literatura si in cultura noastra, posibil generator de innoire. La o privire mai atenta, se arata a fi doar lipsa de respect si incultura. Fiecare tanar critic literar, asemenea fiecarui cititor, poate avea aplecare spre anume scriitori, asa cum altii ii pot displacea. E o chestiune de gust.
Sunt liberi sa-i sustina, sa-i laude, sa-i promoveze pe cei valorosi care le sunt aproape de suflet sau de minte. Nu discutam acum nici faptul ca majoritatea covarsitoare a celor taxati cu calificative aspre sunt varstnici - si de aici impresia falsa a unui conflict intre generatii. Nici ca nemeritatele concluzii sunt influentate de criterii extraliterare. Nici ca in locul acestora se propun valori incerte sau pur si simplu experimente.
Ceea ce surprinde dincolo de o fireasca nedumerire sunt lipsa de respect si rautatea cu care se clameaza neadevaruri si consideratii jignitoare, in spatele carora stau mai degraba neonestitatea si incultura, nu nemultumiri fata de letargia "batranilor" sau avanturi mai mult sau mai putin juvenile.
Exemplul cel mai dezonorant pentru acesti critici tineri (sau inca tineri) este reactia pe care o au fata de literatura din perioada comunista si de actele scriitorilor din acele vremuri. Un critic ajuns astazi la treizeci de ani avea cincisprezece cand s-a schimbat regimul, in decembrie 1989, si in mod cert nu cunoaste din experienta proprie aproape nimic din tensiunile de atunci: cenzura, telefoane urmarite, turnatorii, presiuni multiple asupra indivizilor si familiilor lor, amenintari cu pierderea locului de munca (dupa care urma puscaria, pentru parazitism), interdictia de a publica sau de a scrie, expulzari etc. etc. Chiar in acele conditii a aparut o literatura subversiva, sigur, nu un samizdat, dar au fost scriitori care au avut curajul sa critice, indirect, pentru ca nu se putea sa nu faca nici un compromis si sa reziste presiunilor Securitatii. N-au daramat regimul, poate nici nu l-au zguduit, dar in mod sigur au creat brese si au sustinut impotrivirea. Nici cei care au actionat pe alte fronturi (greve, actiuni militare, actiuni sindicale) n-au avut izbanzi mai mari, in conditiile specifice romanesti, iar cei implicati au sfarsit expulzati, in puscarii sau la morga. Analiza le apartine istoricilor. Dar a socoti actele scriitorilor un esec, o neputinta si un fel ciudat de a rezista prin cultura, a le dispretui, a ironiza "cartile curajoase care nu au miscat cu nimic" regimul nefast, de parca o carte ar fi vinovata ca n-a spulberat opresiunea, este si incultura, si lipsa de onestitate. Culmea, o spun tineri (sau inca tineri) care sunt liberi sa afirme orice, care n-au a se teme de nimic si nu tremura pentru ziua de maine, care se arata sastisiti de rememorarea acelor vremuri, dar care, in conditii de libertate deplina, n-au reusit sa creeze o opera capabila sa rivalizeze macar cu a celor incriminati, nemaivorbind s-o depaseasca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
