Parlamentul european a declarat anul 2008 “An european al dialogului intercultural”. Plecand de la aceasta initiativa, ministrii afacerilor straine ai tarilor euromediteraneene au avut si ei o alta, proclamand 1908 ca an al dialogului intre culturile euromediteraneene. Cu alte cuvinte o ocazie pretioasa de a stabili politici culturale si sociale susceptibile de a favoriza dialogul euromediteranean. Un dialog care numai in aparenta se poate stabili fara greutate. In realitate, memoria istorica, religioasa si politica aduce asupra evenimentelor unghiuri diferite de interpretare si opinii diferite. In plus, sunt stereotipiile mereu prezente in surprinderea schimbatoarei realitati din societatea contemporana. Din aceasta cauza comunicarea dobandeste o importanta foarte mare. Pentru ca arata vointa de a dialoga si astfel dialogul insusi devine mai eficace, isi creeaza posibilitati de promovare, capteaza elementele necesare pentru o mai buna intelegere a culturilor si civilizatiilor. Asa au aparut in ultimii ani o multime de initiative, de programe cu adevarat demne de luat in consideratie pentru valoarea lor prezenta si de perspectiva: EuroMed Heritage, EuroMed Information e Comunication, EuroMed Jeunesse si EuroMed Genre.
O initiativa de dialog cultural a avut loc si intre 22 si 23 mai la Barcelona, cu prilejul oferit de aparitia celui de al 10-lea numar al revistei Quaderns de la Mediterrania, excelenta publicatie a Institutului European al Mediteranei (Institut Europeu de la Mediterrania). O publicatie de 408 pagini, de data aceasta cu articole semnate de Umberto Eco, Bronislaw Geremek, Claudio Magris, Predrag Matvejevic..., cu un interviu acordat revistei de Manuel Durao Barroso. Foarte bune articole (in total 45), de rapida si incitanta luare in posesie a unor subiecte specifice: strategii ale globalizarii, riscuri ale dialogului, Europa ca o comunitate, crestinii din Siria, Tomaso de Lampedusa, interculturalitate si multiculturalitate, malentendu-urile culturale, identitatea culturala azi, impactul in lumea araba a schimbarilor din Europa, coexistenta cu Islamul, Rusia si Mediterana, proiectul Europa in Lituania, cinematografia si alteritatea plurala, marginalizarea... Argumente sustinute de profesori de sociologie, de istorie, critici literari si de arta, scriitori..., sustinute cu inteligenta, din unghiuri de vedere noi, cu multe idei puse in circuit. Intre semnatari, la cererea revistei, am fost si noi, cu o scurta sinteza a identitatii romanesti. Sinteza pleaca de la faptul ca tara romanilor nu apartine nici Europei Centrale, nici Balcanilor, nici necuprinsului slav de la Rasarit. E la incrucisarea lor si e cate ceva din toate acestea. Iar istoria romanilor este o istorie de frontiere: la extremitatea Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin, la marginea expansiunii otomane, ruse sau, mai tarziu, apusene. O situatie care, pe de o parte, a creat o stare de izolare a acestui spatiu, de marginalizare, iar, pe de alta, a determinat o pastrare a unor valori autohtone traditionale mult dincolo in timpurile moderne. Ca si Europa din care face parte, Romania este o sinteza a diversitatilor care, din cauza instabilitatii permanente, n-au avut vremea necesara a se topi si redefini. Pe de alta parte, a existat totdeauna in acest spatiu o masura, care a impiedicat excesul si a provocat o rezistenta. Autohtonismul a fost cel care a hranit aceasta rezistenta. De aici originalitatea acestui spatiu, solicitat din toate partile, incarcat de toate tentatiile si totusi mentinandu-se ca o unitate in mijlocul diversitatilor. Pentru un occidental, spatiul romanesc e un fel de prim cerc al alteritatii. Un spatiu integrat civilizatiei europene, dar insuficient pentru a fi considerat intru totul european, un spatiu de margine, amalgam de viata citadina moderna si de primitivism rustic. Scriitorul francez Paul Morand observa, nu fara amuzament, in 1935, la Bucuresti, circuland prin oras si masini Ford si carute trase de boi! O lume a relativului, unde intelectualul francez remarca indulgenta, adaptabilitatea, optimismul, un fel de nepasare istorica, unde nimic nu era luat cu adevarat in serios, pentru ca nimic nu merita sa fie luat. Istoria romanilor e o nevoie permanenta de interiorizare, de indreptare “spre sine”. O dorinta aproape niciodata implinita. Si articolul dezvolta sensul istoriei romanesti, o continua cautare de identitate, “o drama tacuta”, traita de fiecare generatie, “o istorie a contradictiilor nerezolvate”, cum se exprima istoricul francez Catherine Durandin. Sunt relevate rolul crestinismului, sensul modernizarii si reusita sa doar partiala. O sinteza a contrastelor.
Prezentarea revistei s-a facut in cadrul unei intruniri-dezbatere, deschisa de Joseph-Lluis Carod-Rovira, vicepresedintele Guvernamantului Cataluniei, Benita Ferrero-Waldner, comisarul afacerilor straine al Uniunii Europene cu problemele vecinatatii, Veronika Stabei, amasadoarea Sloveniei, Senen Florence, directorul Imed. Au fost prezenti, pe langa autorii semnatari in revista, numerosi invitati din toata lumea. Circa 150.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
