Circul mediatic pe o temă sau alta, rareori culturală, este unfenomen tot mai prezent în context românesc. Din păcate, indiferentde temă, singura şansă de a deveni subiect de ştire la televiziunieste o posibilă conotaţie negativă a respectivei întâmplări.
Orchestra Naţională Radio, Damian Drăghici şi Grigore Leşe aususţinut la sfârşit de iulie, în faţa a mii de spectatori chinezi,un concert de succes, organizat de Ministerul de Externe cusprijinul Institutului Cultural Român la Expoziţia Mondială de laShanghai.
Acesta fusese gândit ca punct central al manifestărilor ce aveau sămarcheze Ziua României în acel context. În realitate, chiar aşa afost, concertul de peste două ore petrecut într-o sală de aproape3.000 de locuri fiind pe placul tuturor, de la oficialităţileromâne şi chineze la publicul divers, în majoritate chinez, darcompus şi din turişti de cele mai diverse naţionalităţi, publiccare venise dornic să cunoască oferta culturală românească.
Deşi delegaţia de presă prezentă acolo a fost numeroasă, ceea ces-a văzut repetitiv la televiziunile de ştiri din ţară timp de osăptămână au fost imagini şi comentarii pe tema brandului de ţarăsau ale incidentului avut la decolare de avionul care transportaatât orchestra, cât şi numeroşii ziarişti în cauză.
Este adevărat că nu a fost nimic scandalos în concertul care aîncheiat diversele întâmplări ale Zilei României în imensa SalăRoşie din complexul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai. Esteadevărat că nu s-au dat cadouri, aşa cum s-a întâmplat laPavilionul României. Dar nu este mai puţin adevărat că aplauzele nuse mai sfârşeau la un concert care oferea într-o succesiunefirească şi asortată cu bun-gust muzica simfonică a OrchestreiNaţionale Radio, jazz-ul de inspiraţie românească al lui DamianDrăghici sau muzica tradiţională a lui Grigore Leşe şi a grupuluisău.
De data aceasta era vorba despre trei tineri muzicieni aflaţi înfaţa unei orchestre debordând de entuziasm, dirijorul TiberiuSoare, violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Horia Mihail,care au propus un program plin de culoare în partiturile solisticedin Introducere şi Rondo capriccioso de Camille Saint-Saëns, Baladade Ciprian Porumbescu şi Rhapsody in Blue de George Gershwin,muzicienii impresionând puternic audienţa, care, efectiv, nu voiasă lase orchestra să plece de pe scenă după ultimele acorduri aleRapsodiei I de Enescu.
În contexte similare, de reprezentare la nivel naţional, OrchestraNaţională Radio a mai evoluat recent la Expoziţia Mondială din 2005de la Aichi, Japonia şi la Zilele Culturale ale Băncii CentraleEuropene de la Frankfurt, din octombrie 2009. Toţi cei aflaţi pescenă s-au simţit importanţi, au avut senzaţia acută că au făcut ofaptă semnificativă pentru imaginea României, uitând de oboseală şide toate micile peripeţii aferente oricărui turneu.
Ajunşi acasă, cu toţii au privit uimiţi câteva zile diferiteleştiri care curgeau pe ecranele televizoarelor, ştiri sau comentariicare se refereau la acea zi a României la Shanghai şi care arătauîn imagini muzicienii orchestrei (este adevărat, în civil, nu înfracuri), dar în care nu s-a pomenit nici o clipă despre faptul căacei artişti au susţinut un concert de real succes la ExpoziţiaMondială, arătând că şi România are anvergură culturală, aşa cums-a întâmplat şi în cazul altor zile naţionale pentru care au fostdeplasate la Shanghai astfel de ansambluri. Este adevărat, eravorba despre ţări care au obişnuinţa de a-şi considera artiştiiimportanţi.
Întreaga concepţie a programului a avut rafinament, trecerea de lamuzica simfonică la jazz-ul de inspiraţie etnică a lui DamianDrăghici, câştigător al unui Premiu Grammy în anul 2006, fiindfirească, iar finalul aparţinându-i lui Grigore Leşe şi grupuluisău, care au încercat să transmită publicului prezent atmosferaspecifică muzicii autentice româneşti.
Dilema muzicienilor Orchestrei Naţionale Radio era însă alta. Oareera important ca ei să apară la ştiri în calitate de artişti cu oreuşită în contul României? Sau ar fi trebuit să se bucure căaplauzele miilor de spectatori chinezi adresate muzicienilorromâni, ca şi aplauzele pe care le-au primit piloţii români dupăaterizarea de la Bucureşti, în contextul în care luaseră singuradecizie corectă, aceea de a relua decolarea după ce personalulaeroportului din Shanghai avea s㬠repare greşeala şi să distribuiecorect bagajele în cală, nu aveau să ajungă a fi cunoscutemilioanelor de telespectatori din ţară?
În dubla calitate de jurnalist şi muzician din care comentez, ştiucă frustrarea lor este cea justă. Dar mai ştiu că este aproapeimposibil să-i convingi pe ziariştii zilelor noastre că impactulpozitiv al acelor evenimente de la Shanghai asupra imaginiiRomâniei este mai important decât nesfârşitele comentarii asupraunor chestiuni ce nu interesează decât publicul tabloidelor.
Fotografiile au fost realizate de Maria Balabaş.
OLTEA ŞERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog şi criticmuzical, actualmente redactorul-şef al postului public RadioRomânia Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particularRadio Romantic. Semnează în continuare rubrici săptămânale înZiarul de Duminică şi Adevărul literar. Activitatea ei publicisticăcuprinde peste 2.000 de articole apărute în presa scrisă,majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni şi programe de radioşi numeroase emisiuni şi apariţii TV. Este semnatara traducerii şia articolelor privind compozitorii români pentru Larousse -Dicţionar de mari muzicieni, şi responsabilă cu secţiunea muzicalăa Dicţionarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii,printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic alConsiliului Naţional al Audiovizualului în 2002 şi Premiul pentruPublicistică al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Româniaîn 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
