Cred ca relatia operei lui George Enescu cu noi,românii melomani de azi, a ramas tot in faza eternei descoperiri.Adica avem nevoie - ca si publicul de aiurea - de interpretarifoarte bune pentru a retrai revelatia unei muzici mai accesibiledecât se crede, captivante si marcate de un fior spiritual siemotional unic.
Stim ca tarele societatiiromânesti l-au nefericit adânc in timpul vietii si pe mareleartist. De aceea, luând partea de lehamite si de zadarnicie ca pe oconstanta nationala, am sa-mi permit sa impartasesc entuziasmulprodus de ascultarea celor doua albume care cuprind - in premieramondiala - integrala creatiei enesciene pentru vioara si pian, ininterpretarea violonistului Remus Azoitei si a pianistului EduardStan.
Aparute in 2007 si respectiv2008 la casa de discuri Hanssler Classic, cele doua albumereprezinta de fapt o stare de gratie artistica, un moment de apogeual unui cuplu cameral format din doi artisti români care traiesc inafara tarii si care - asemenea astronautilor de pretutindeni cândisi povestesc impresiile si fotografiile - ne arata cât de frumosarata spiritul românesc atunci când este privit de departe,sublimat de dorul departarilor, in spiritul in care a fost de faptscrisa majoritatea creatiei lui Enescu.
Desi traiesc in tari diferite,Remus Azoitei fiind profesor in Anglia la Royal Academy of Musicdin Londra, iar Eduard Stan - la Hanovra (Germania), ei cânta demulti ani impreuna, creatia lui George Enescu reprezentând rodulunei pasiuni comune si nu scopul unui proiect conjunctural. Deaceea, nu intâmplarea a facut ca cei doi muzicieni sa fieprotagonistii unui amplu turneu de concerte international organizatde Institutul Cultural Român si dedicat creatiei lui Enescu siBrahms, turneu care i-a purtat cu succes in anul 2009 in saliimportante din Europa si Statele Unite.
Desi firi si temperamentedeosebite, sau poate tocmai de aceea, cei doi artisti secompleteaza admirabil. Pe de o parte caracterul sanguin, teluric allui Remus Azoitei este capabil sa rezoneze si la cele mai subtilesi "dulci" intoarceri de fraza enesciene, iar pe de alta parte,firea marcata de o curiozitate intelectuala si de o disponibilitatela minutiozitate proprii lui Eduard Stan poate surprinde prinstralucirea exploziilor de culoare, prin forta de sustinere aleatacurilor dinamice initiate de partenerul sau muzical. Acesteatribute conduc catre o auditie care decurge firesc, incântareaprodusa de muzica fiind egalata doar de nivelul scânteietor alinterpretarii. Moderna prin dinamica si maniera de atac desustinere si de vibrato, româneasca prin modul unic in care - pânala proba contrarie - doar noi, românii, putem intelege aceastamuzica (referintele ei vizuale, olfactive, emotionale),interpretarea foarte luminoasa in ansamblu a acestui dublu albumreprezinta o referinta.
Aceste albume, un amestec savant(dar nu ermetic) de performanta pura (la cel mai inalt nivel), depasiune pentru repertoriul ales, ofera ascultatorului placerea uneipermanente descoperiri. Albumele Remus Azoitei - Eduard Stan cumuzica lui Enescu, pe care, de altfel, le puteti gasi pe internetcu usurinta, reprezinta o mostra plina de viata a mesajului esteticpe care muzica lui George Enescu il transmite publicului deazi.
Virgil Oprina (n. 1964)lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 si estejurnalist free-lancer de televiziune si corespondent ThompsonReuters din 1996. Absolvent al Universitătii Nationale de Muzicăare de asemenea si un master in muzicologie, fiind in prezentdoctorand la aceeasi facultate. Scrie critică muzicală din 1995adunând peste sute de articole publicate in reviste sau sectiuniculturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale,imbinând activitatea publicistică si de realizator de documentare,reportaje si corespondente de televiziune, cu aceea de interpret demuzică contemporană sau blues.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
